Jocul patologic de noroc (ludomania)

Jocul patologic de noroc (de sansa), denumit si ludomanie, este caracterizat prin preocuparea si angajarea in mod repetat in jocurile de noroc, cu consecinte negative asupra scopurilor personale, familiale sau profesionale.

Aceste consecinte pot să fie minimizate sau negate de catre persoana afalat in aceasta situatie din cauza caracterului egosintonic (nu este deranjant, jocul oferă senzaţii plăcute) al tulburării. De cele mai multe ori, eforturile repetate de a controla limita sau reduce acest comportament nu duc la rezultate favorabile fără asistenţă specializată.

Diagnosticul jocului patologic de noroc

În manualul de diagnostic al tulburărilor, jocul patologic de şansă este încadrat în categoria tulburărilor de control al impulsului neclasificate în altă parte şi nu la dependenţe. Criteriile de diagnostic al jocului patologic de noroc sunt următoarele:

A) Joc de noroc maladaptativ persistent si recurent, indicat de cinci (sau mai multe) din urmatoarele:

• este preocupat cu jocurile de noroc;
• trebuie sa joace sume de bani din ce in ce mai mari pentru a obtine excitatia dorita;
• in repetate randuri a facut eforturi lipsite de succes de a se controla, de a reduce sau de a inceta sa joace;
• este nelinistit, este iritat atunci cand incearca sa reduca sau sa inceteze sa mai joace;
• jocul este un mod de a se debarasa de problemele cotidiene sau de a inlatura o dispozitie negativa;
• dupa ce pierde bani la joc, adesea se intoarce a doua zi ca sa isi ia revansa;
• minte membrii familiei, pe terapeut, pentru a ascunde gradul de implicare in astfel de jocuri de noroc;
• a comis acte ilegale, cum ar fi falsuri, fraude, furt sau delapidare, pentru a face rost de banii necesari jocului;
• a periclitat sau pierdut o relatie semnificativa, slujba sau oportunitate educationala sau din cariera din cauza jocurilor de noroc;
• se bazeaza pe altii care sa ii dea banii necesari pentru a iesi din situatia financiara disperata din cauza jocului.

B) Comportamentul de joc nu este mai bine explicat de un episod maniacal.

Asadar, conform acestor criterii de diagnostic avem de-a face cu un individ care se afla in incapacitatea de a se abtine de la continuarea jocului de noroc, un individ amenintat de faliment si alte consectinte grave de ordin moral, social, vocational, cu multe asemanari comportamentale cu cele ale consumatorilor de droguri - cu o apetenta crescuta in ritm progresiv, dependenta si fenomene de sevraj la tentativele de abtinere sau impunere fortata de stopare a acestui comportament.

Mizele si pasiunile care cresc in intensitate stimuleaza apetenta si euforia unor castiguri iluzorii si usor de obtinut, fara efort, iar scaderea mizelor si a frecventei jocurilor se soldeaza cu simptome si semne identice celor generate de sevraj: iritabilitate, dispozitie depresiva, neliniste.

Diagnostic diferential

Se impune diferentierea jocului patologic de noroc de:

• jocurile sociale (au loc de regula cu amicii si colegii, dureaza o perioada limitata de timp cu pierderi acceptabile prestabilite) si jocul profesionist (in care riscurile sunt limitate, iar disciplina este centrala) care nu afecteaza in niciun fel ajustarea normala a unei persoane, in conformitate cu nevoile morale ale unei societati date;
• starile maniacale (apare pierderea judecatii si un joc de noroc in exces) si de starile induse de consumul in abuz de substante care pot fi generatoare de stari euforice si de exaltare
• pot coexista politoxicomanii, manie, tulburare afectiva majora, tulburare bipolara, tulburare de deficit a atentiei cu hiperactivitate, personalitati narcisice si antisociale.

Elemente si tulburari asociate

Multe persoane cu dependenta de jocuri de noroc au credinta ca banii sunt atat cauza, cat si solutia tuturor problemelor lor. Cand nu joaca ei pot fi niste muncitori constiinciosi sau „compulsivi”, care asteapta pana ce sunt pusi in fata unor termene limita inainte de a munci realmente din greu. Acestia sunt predispusi sa dezvolte unele afectiuni medicale cum ar fi:

• hipertensiunea arteriata (cresterea tensiunii arteriale),
• ulcer peptic,
• migrene (dureri de cap),
• conditii medicale asociate de multe ori stresului care le conduce viata.

Persoanele care solicita tratament pentru jocul de noroc patologic au in procente relativ mari ideatii suicidare si tentative de suicid.

La jocul de noroc patologic se mai pot asocia in procente destul de crescute si:

• tulburari afective
• tulburari de hiperactivitate /deficit de atentie
• tulburari de abuz sau de dependenta de o substanta
• tulburari de personalitate antisociala, narcisistica si borderline (de granita).

Incidenta probabila in generatia generala a dependentei de jocurile de noroc este de 30%, cu o frecventa de manifestare de 3/1 pentru sexul masculin si cu preponderenta intre grupele de varsta ce cuprind maturitatea, 40-50 de ani.

In decursul ultimilor ani s-a remarcat o crestere alarmanta a acestor cazuri in randul adolescentilor, asociata din pacate si cu consumul de substante in abuz, ceea ce accentueaza disfunctionalitatea sociala a celor din urma. Gravitatea asocierii acestor doua tipuri de comportament intuneca mult prognosticul, dar si sansele de recuperare.

Cauze

Cauzele acestui comportament sunt foarte dificil de identificat, nu exista un singur factor care sa ducă la jocul patologic de şansa. Exista persoane care joaca de cateva ori si se opresc fara probleme si exista persoane care joaca o singura data si apoi comportamentul scapa de sub control.

Exista o multitudine de factori care contribuie la declanşarea tulburării, de la factori biologici la cei genetici, neuro-chimici, cognitivi sau care tin de mediu. De asemenea este nevoie să se diferentieze între jocurile de sansa. Unele sunt mai adictive, de obicei cele care oferă recompense imediate si frecvente (aparate, pariuri, ruleta, poker), altele sunt mai putin adictive, nu ofers recompense imediate si frecvente (loto). Totusi, trebuie să existe o vulnerabilitate din partea individului pentru ca jocul de sansa sa devina patologic.

Behavioristii au avansat conceptul de comportament maladaptativ invatat. Jocul patologic de sansa este un comportament, adică raspunde la recompense sau pedepse. Cineva se comporta intr-un anumit fel ca sa primeasca o recompensa sau ca sa evite o pedeapsa. Recompensa primita in urma jocului poate fi monetara (banii castigati) sau chiar senzatia resimtita de către jucător. Comportamentul devine maladaptativ sau negativ când provoacă consecinte negative asupra individului. Ca orice alt comportament, poate fi învatat prin observare şi repetare (de multe ori adolescentii se invata unul pe altul).

Comportamentul de risc al jucatorilor patologici poate fi explicat si printr-o teorie biochimica - comportamentul este caracterizat de disfunctii de reglare a sistemului serotonergic (activitate scazuta a monaminoxidazei plachetare, marker corelat cu activitatea serotoninergica, care este implicata in mecanismele de inhibitie a unor comportamente).

Un alt neurotransmiţător important este dopamina. Aceasta este implicata in sistemul de recompensa, in starea de bine pe care o avem, luarea deciziilor şi chiar optimism. Un studiu realizat de Tali Sharot et. al (2012) arata ca dopamina are impact asupra formării convingerilor, reducând asteptarile negative in legatură cu viitorul. Un alt studiu realizat de Jacob Linnet (2013) sugerează ca dopamina este implicată in jocul de sansa atat in ceea ce priveste luarea deciziilor adaptative, cat si in cazul celor maladaptative. Dopamina poate ghida si intari deciziile avantajoase (fapt observat la subiectii sanatosi) ajutând la dezvoltarea unei strategii si mentinerea in sarcina (practic au primit o recompensa dopaminergica atunci cand au luat decizia buna). Pe de alta parte, dopamina poate fi legata de luarea unor decizii dezavantajoase si poate duce la pierderi pe termen lung cum s-a observat la cei care suferă de joc patologic (jucătorii sunt recompensaţi de sarcinile incerte, „de noroc”).

Evolutia dependentei de jocurile de noroc

De obicei, jocul patologic de sansa incepe in adolescenta prin invatarea comportamentului de la persoane apropiate care obisnuiesc sa practice acest joc. Desi unele persoane continua sa joace in mod repetat de la primul pariu, altele au nevoie de o perioada mai indelungata ca jocul sa devina patologic. Pot aparea si perioade in care se renunta la jocurile de noroc si perioade in care se incearca controlarea comportamentului.

La inceput jucatorul poate avea o serie de castiguri care il fac sa continue sau de pierderi care il determina sa isi doreasca sa recupereze sumele pierdute, dupa care urmeaza serii alternative de castiguri si pierderi. De asemenea, jucatorul poate dezvolta strategii pentru castig sau poate incerca diferite jocuri de noroc in speranta ca va castiga.

Patternul de joc de sansa poate fi regulat sau episodic, dar de cele mai multe ori se cronicizeaza din cauza esecului repetat de control al impulsului. Daca la inceput, jocul de noroc nu este vazut drept o problemă, ulterior, consecintele financiare negative pe care le are asupra jucatorului se rasfrang asupra familiei si asupra apropiatilor, prin imprumuturi repetate sau comiterea unor ilegalitati. Adesea, familia este cea care indeamna jucatorul sa apeleze la ajutor specializat si sa rezolve problemele. Aparitia unor tulburari asociate, cum ar fi depresia sau alcoolismul, pot îngreuna procesul de renuntare la jocul de noroc.

Tratament

Tratamentul jocului patologic de noroc presupune interventia psihoterapiei care este orientata catre constientizare, asociata cu grupuri de suport formate din pacienti, in special Jucatori Anonimi (GA. Gamblers Anonimous). Scopul trebuie sa fie abstinenta totala.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala ofera un program complet pentru tratamentul acestei tulburări. In primul rand se face o evaluare completa (cat de mare e problema, care sunt consecintele, prezenta altor tulburări) pentru o abordare cat mai corecta. Urmeaza stabilirea si cresterea motivatiei (daca persoana isi doreste sa renunte si sa faca un efort in acest sens), identificarea avantajelor si benficiilor renuntarii la jocul de noroc. Se identifica situatiile de risc si se analizeaza un joc de noroc pentru intelegerea variabilelor care intervin, antecedente, recompense. Se aplica tehnici comportamentale, de recunoaştere si evitare a situatiilor de risc, de modificare a lantului comportamental. Se aplică si tehnici cognitive, de identificare a gandurilor care faciliteaza jocul (ex: gandul că poate bate sansa, ca poate recupera banii), dupa care se modifica si se gasesc alternative de a gândi.

Terapia familiala este de asemenea utila, in cazul familiilor care nu s-au dezintegrat inca. Se trateaza asocierile cu depresia, abuzul de substante sau disfunctia sexuala, de multe ori in conditii de spitalizare.

Se cunosc putine lucruri despre tratamentul farmacologic in aceasta patologie, insa au fost raportate cazuri in care au existat unele beneficii in cazul utilizarii de litiu si clomipramina.