Intoxicația cu insecticide organoclorurate

Insecticidele sunt pesticide create pentru a omorî, respinge sau a face să migreze mai multe specii de insecte. Insecticidele organoclorurate sunt compuși organici ce prezintă cel puțin o legătură covalentă cu un atom de clor. Acești compuși aparțin grupului de derivați de hidrocarburi clorurate ce sunt utilizați în multe domenii industriale precum chimie și agricultură.

Primul insecticid organoclorurat a fost pus în evidență în 1930 de către Paul Muller, chimist care a primit și Premiul Nobel. Acesta a descoperit proprietățile insecticide pe care le are diclorodifeniltricloroetanul sau DDT. Ulterior, DDT-ul a fost interzis în unele țări datorită toxicității crescute și efectelor negative pe care le provoacă utilizarea îndelungată a compusului. (1-8)

Clasificare și utilizare

Compușii organoclorurați pot fi împărțiți în mai multe categorii, după structura lor chimică:

• DDT și analogi ai acestuia: DDT, metoxiclor;
• Grupul hexaclorbenzenului: hexaclorbenzen, gama-hexaclorociclohexan (lindan) ;
• Ciclodiene și compuși analogi: aldrin, dieldrin, endosulfan, endrin, isobenzan, clordan, clordecon, heptaclor;
• Toxafen și compuși analogi: toxafen.

Majoritatea compușilor organoclorurați sunt utilizați drept insecticide, dar compuși precum lindanul pot fi folosiți în tratamentul scabiei și pediculozei. (3, 5, 8)

Toxicocinetică

1. Absorbție.
Insecticidele organofosforate sunt substanțe lipofile ceea ce le conferă o permeabilitate crescută. Acumularea la nivelul țesutului adipos le conferă o durată lungă de acțiune, fiind pesticide foarte eficace.

Insecticidele organoclorurate pot ajunge în organism prin ingerare, inhalare sau prin contact direct cu pielea sau cu mucoase. În plus, expunerea la insecticide organoclorurate ce se află în combinație cu anumite substanțe anorganice, poate facilita pătrunderea toxicului în organism. Toate insecticidele organoclorurate se absorb la nivelul mucoasei orale, la nivelul dermului și prin inhalare. Absorbția gastrointestinală a organocloruratelor este favorizată de prezența în intestin a lipidelor de origine animală sau vegetală. Absorbția transdermică este variabilă în funcție de compusul organoclorurat. Spre exemplu, hexaclorociclohexanul, lindanul și ciclodienele sunt compuși organoclorurați ce se absorb cu ușurință transdermal, în timp ce DDT, dicofol și metoxiclor au o rată redusă de absorbție transdermică. S-a constatat că absorbția transdermică a lindanului este de 9, 3%, procentul fiind mai mare dacă pielea prezintă diferite leziuni (ex. plăgi superficiale). Acest lucru este foarte important în special în cazul copiilor ce efecutează un tratament împotriva pediculozei sau scabiei.

2. Metabolizare și excreție.
După absorbție majoritatea insecticidelor organoclorurate sunt stocate la nivelul țesutului adipos. Metabolizarea presupune în general procese de declorinare, oxidare și conjugare. Aceste procese se produc într-un interval mare de timp, iar insecticidele organoclorurate nemetabolizate sunt depozitate la nivelul adipocitelor. Metoxiclorul este un compus ce nu se acumulează în cantități mari în țesutul adipos. Excreția metabiliților compușilor organoclorurați se face prin intermediul bilei, dar acești metaboliți pot fi identificați și în urină. Totuși, compușii ce nu sunt metabolizați și ajung în intestin, sunt absorbiți de mucoasa intestinală realizând un circuit enterohepatic, iar din acest motiv excreția compușilor prin materiile fecale este redusă. Totodată excreția compușilor organoclorurați este posibilă și prin laptele matern.

Pe măsură ce cantitatea de organoclorurate din organism scade, timpul de înjumătățire al compușilor organoclorurați crește foarte mult. Se presupune că acest fenomen survine ca urmare a unei legături lipoproteice complexe, precum și datorită faptului că diferite tipuri de legături prezintă grade de disociere diferite. În funcție de rata de excreție a compusului din organism, compușii organoclorurați pot fi împărțiți în:

I. Compuși organoclorurați ce sunt metabolizați sau eliminați într-un interval variabil de la câteva ore la câteva zile:

• clordan;
• clorobenzilat;
• endosulfan;
• endrin;
• keltan;
• metoxiclor;
• pertan;
• toxafen.

II. Compuși organoclorurați ce sunt metabolizați sau eliminați într-un interval variabil între câteva săptămâni și câteva luni:

• aldrin;
• dieldrin;
• heptaclor;
• hexaclorbenzen.

III. Compuși organoclorurați ce sunt metabolizați sau eliminați intr-un interval variabil între câteva luni și câțiva ani:

• izomerul beta a lindanului;
• DDT;
• clordecon;
• mirex. (1, 2, 3, 4, 5, 6, 8)

Mecanism de acțiune

Compușii organoclorurați acționează prin mai multe mecanisme:

• DDT și analogii acestuia acționează asupra canalelor de sodiu de la nivelul membranei neuronale, în special al celei axonale; aceștia pot afecta și metabolismul serotoninei, noradrenalinei și acetilcolinei;
• ciclodienele și lindanul afectează sistemul GABA-ergic, mai exact se leagă de receptorii GABA care sunt cuplați cu canale de clor pe care îi blochează;
• endosulfanul inhibă activitatea pompei de calciu, a sistemului serotoninergic și produce de asemenea inhibarea sistemului GABA-ergic;
• o altă proprietate a unor compuși organoclorurați (toxafen, clordan, DDT, lindan) este aceea de inductori enzimatici, putând duce la necroză hepatică. (2, 3, 5, 6, 8)

Intoxicația acută

Intoxicația acută cu insecticide organoclorurate se manifestă prin:

• Semne și simptome prodromale: agitație, confuzie, vertij, cefalee, hiperestezii și paralizii ale feței, gurii, limbii și ale extremităților, greață și vărsături. Lindanul, ciclodienele și toxafenul nu determină apariția unor simptome prodromale, deseori intoxicația cu acești compuși se manifestă prin apariția unei crize generaliate.
• Semne și simptome apărute ca urmare a interacțiunii dintre insecticidele organoclorurate și sistemul nervos central: mioclonii, tremor (în cazul intoxicației cu DDT poate fi prima manifestare), convulsii (acestea apar după o expunere la o cantitate mare de insecticid, la 1-2 ore de la ingerare pe stomacul gol sau 5-6 ore de la ingerare pe un stomac plin). Convulsiile produse de ciclodiene pot apărea după 48 de ore de la pătrunderea toxicului în organism, după prima criză putând surveni crize recurente la anumite intervale de timp în următoarele zile.
• Alte manifestări: febră, pneumonie de aspirație, insuficiență renală, hipotensiune arterială, spasm coronarian, midriază. Dieldrin, endrin, clordan, toxafen și DDT-ul produc depresie respiratorie.
• Unii compuși organoclorurați (ex. DDT) pot trece bariera hematoplacentară realizând concentrații de până la o treime din concentrația compusului în sângele matern.

Doza fatală este diferită în funcție de compusul organoclorurat: pentru aldrin, dieldrin și eldrin, doza fatală variază între 2 și 6 grame. Pentru DDT și lindan doza este variabilă între 15 și 30 grame. Această doză depinde de calea de pătrundere a toxicului în organism, greutate, alte boli asociate etc. Moartea poate surveni în câteva ore de la intoxicație dacă nu se iau măsurile terapeutice necesare. (1, 3, 5, 6, 7, 8)

Intoxicația cronică

Expunerea de lungă durată la anumiți compuși organoclorurați precum clordan, heptaclor etc. poate duce la acumularea lor în organism, iar prin această acumulare se pot produce manifestări caracteristice ale unei intoxicații cronice. Acesta manifestări cuprind: scădere ponderală, fatigabilitate, ataxie, hipertensiune intracranială, erupții cutanate, tremurături ale extremităților. S-a constatat de asemenea că în cazul unei expuneri de lungă durată la compuși organoclorurați predispune la apariția leucemiilor, purpurei trombocitopenice, anemiei aplastice, necrozei hepatice centrolobulare, hepatomegaliei și hepatocarcinomului. (6, 7, 8)

Diagnostic

Pentru diagnosticul intoxicației cu insecticide organoclorurate sunt folosite mai multe metode:

1. Radiografia

• radiografia abdominală poate releva prezența unor compuși organoclorurați radioopaci;
• radiografia toracică se folosește pentru evidențierea leziunilor pulmonare ca urmare a inhalării/aspirării insecticidelor organoclorurate;

2. Tomografia computerizată este indicată pentru a exclude o infecție a sistemului nervos central în cazul în care nu există suficiente date despre o eventuală intoxicație cu insecticide organoclorurate.

3. Cromatografia poate fi utilizată pentru a determina compușii organoclorurați în sânge sau în urină. Prin această metodă substanțele organoclorurate pot fi identificate când concentrația lor în sânge este foarte mică, chiar înaintea apariției simptomelor.

4. Determinarea hidrocarburilor clorurate în sânge nu este folosită în diagnosticul intoxicației acute cu insecticide organoclorurate, pentru majoritatea compușilor acestea reflectă acumularea compușilor organoclorurați de-a lungul timpului. (1, 6, 8)

Tratament

Tratamentul intoxicației cu organoclorurate se face urmând mai multe etape:

• Măsuri pentru asigurarea siguranței salvatorului – utilizarea unor haine de protecție: mănuși, șorț, mască etc.
• Scoaterea pacientului din mediul toxic și începerea manevrelor de resuscitare (ABCDE).
• Îndepărtarea tuturor pieselor de îmbrăcăminte, accesorii, bijuterii etc. Pielea absoarbe pesticidele.
• Decontaminare: în cazul contactului se recomandă spălarea tegumentelor cu apă; în cazul ingestiei se recomandă lavajul gastric.
• Utilizarea cărbunelui activat.
• Este interzisă administrarea soluțiilor uleioase pe cale enterală deoarece este stimulată absorbția toxicelor.
• Nu există antidot specific, dar colestiramina (o rășină schimbătoare de ioni) este utilizată pentru a crește excreția compușilor organoclorurați.
• Tratamentul suportiv constă în menținerea funcției respiratorii și a funcției circulatorii.
• Este contraindicată administrarea uleiurilor, atropinei sau adrenalinei. Administrarea aminelor adrenergice poate duce la apariția aritmiilor ventriculare. (3, 6, 8)