Intoxicația cu benzen

Benzenul este o substanță chimică incoloră sau galben pal în forma sa lichidă, la temperatura camerei. Are un miros dulceag și este foarte ușor inflamabil. Benzenul se evaporă repede, are o greutate moleculară mai mare decât a  aerului și este greu dizolvabil în apă, solubil doar în solvenți organici, de aceea plutește la suprafața apei.

Principalele poluante cu benzen sunt vehiculele rutiere, prin emisiile ce le degajă și sursele domestice. Alături de fumat, constituie principalele surse de doze mari de benzen care pot afecta sănătatea. Aerul ambiental poate avea de două ori mai mare concentrația de benzen decât zonele deschise, fumatul într-un spațiu închis având un rol important în creșterea concentrației acestei substanțe nocive. Apa și alimentația, în schimb, au un procent mic de benzen (mai puțin de 1-2%). [1]

De asemenea, benzenul e utilizat în diferite industrii, la fabricarea plasticului, detergenților, explozibililor, pesticidelor sau cauciucului.

Expunerea la benzen

Prin inhalare

Inhalarea este cea mai comună formă de contaminare care la duce la intoxicație. Doza letală de benzen este estimată ca fiind 20 000 ppm, concentrație măsurată după o expunere de 5-10 minute. Benzenul afectează sistemul nervos central, inima și plămânii. Poate cauza aritmii, amețeli, edem și hemoragii pulmonare, asfixie. Inhalarea se poate produce în locuri deschise, din emisiile de gaze ale automobilelor sau emisiile industriale, fum de țigară, stații petroliere, cât și în încăperi prin degajarea de benzen din diferite produse ca: vopsele, lacuri, lipici, detergenți. Persoanele care lucrează într-o industrie care prelucrează benzenul pot fi expuse la doze mari din această substanță. [3]

Prin contact cu tegumentul/ochii

Benzenul ajuns la nivel ocular poate cauza durere și injurii la nivel retinean. Contactul repetat al benzenului lichid cu pielea poate să producă leziuni sub forma unor exfolieri sau fisuri, iar un contact singular cu un tegument integru este cele mai multe ori inofensiv. Absorbția benzenului prin piele urmează un proces încet, dar cu timpul poate duce la o intoxicație sistemică.

Ingestie

Intoxicarea acută cu benzen poate surveni doar în urma ingestiei. Doza acută letală este estimată a fi în jur de 100 ml. [2]

Cum acționează benzenul în organism?

Benzenul afectează celulele și le modifică sau stopează funcționalitatea. La nivelul măduvei spinării oprește producția de globule roșii, iar rezultatul este anemia. Poate afecta astfel și sistemul imun, făcând organismul mai susceptibil la contactarea unor virusuri, bacterii sau particule nocive. La nivel pulmonar cauzează edem și hemoragie, la nivel cerebral poate produce episoade de lipotimie sau vertij, la nivelul cordului poate da artimii precum fibrilația, totul depinde de doză, de timpul de expunere, vârsta și starea sănătății celui intoxicat.

Dacă este vorba de o intoxicație cronică (survine cel mai des la lucrătorii în fabricile de prelucrare a benzenului, având parte de un contact repetat cu această substanță), se poate manifesta prin:

• trombocitopenie;
• anemie aplastică;
• leucemie.
  

Acest potențial carcinogen a fost deteminat la lucrători expuși regulat la doze mai mici de 10 ppm, manifestându-se printr-o formă de leucemie mieloblastică.

Simptome

 Simptomatologia intoxicației cu benzen diferă în funcție de modul de contaminare.

Dacă e vorba de o intoxicație prin inhalare principalele semne și simptome sunt:

• vertij;
• tremor;
• ritm cardiac rapid sau neregulat;
• dureri de cap;
• confuzie;
• edem pulmonar;
• moarte (la doze foarte mari).

Atunci când substanța toxică este este ingerată, simptomele sunt:

• senzația de greață;
• vertij;
• arsuri gastrice;
• somnolență;
• confuzie;
• aritmii;
• moartea (la doze foarte mari). [4]

Intervenție și tratament

Dacă victima se află la locul contaminării, iar substanța este încă un pericol, personalul medical va purta echipament de protecție, ușor putând deveni și ei victime în caz contrar. Dacă victima se află într-o zonă considerată sigură, personalul autorizat poate interveni purtând un minim de echipament de protecție. Se asigură primul ajutor la fața locului, se îndepărtează vestimentația dacă aceasta pare a fi contaminată, se asigură funcțiile primare (respiratorie și circulatorie), apoi zonele expuse se spală abundent cu apă sau ser fiziologic.

Dacă o persoană a ingerat substanța toxică ea nu va fi încurajată la emeză întrucât revărsarea conținutului gastric care conține benzen poate ajunge apoi pe căile respiratorii și să afecteze plămânii. Se va utiliza în acest caz cărbunele activat care, odată înghițit, are proprietatea de a absorbi conținutul stomacului. Dacă victima are convulsii, tratamentul constă în administrarea de Diazepam sau Lorazepam, iar în cazul în care nu se obține rezultatul scontat se recurge la Fenobarbital sau Fenitoină.

Nu există tratament pentru intoxicația acută, putându-se doar ameliora simptomele care apar după expunere. Intoxicațiile cronice vor fi tratate de către un hematolog sau oncolog, în funcție de gravitatea afecțiunii.

Diagnostic 

Evaluarea pacientului după observarea simptomatologiei ține de datele de laborator.

Analizele care pot fi făcute sunt:

• analize sanvine de hemoglobină, hematocrit, număr și aspect eritrocite, număr și aspect trombocite, limfocite;
• nivelul acidului folic și vitaminei B12 poate dicta prezența unei anemii megaloblastice;
• puncția medulară și biopsia sunt utile atunci când se suspectează un proces neoplazic sau anemia aplastică;
• analiza urinei, care este concludentă doar la intoxicații cu mai mult de 10 ppm. [3]

Concluzii și recomandări

Intoxicația cu benzen reprezintă o afecțiune deloc de neglijat, prezentarea la medic trebuind a se face de urgență. Multiplele afecțiuni pe care le produce pot avea repercursiuni pe viață, de aceea trebuie avute în vedere locurile și substanțele care pot produce o astfel de intoxicație.

Locul de muncă este foarte important să ofere protecție împotriva contactului cu benzen, în cazul în care domeniul de activitate se situează în acea sferă. Aerisirea încăperilor în care se află fum de țigară este crucial, la fel și în cazul în care se utilizează vopsele, lacuri care conțin benzen. Copiii trebuie protejați de aceste substanțe, ținuți cât mai departe de emisiile industriale, pentru că având o imunitate mai scăzută, sunt mai expuși pericolului.