Înterviu cu Dr. Dorin Bica, clinica Provita

Medicul neurochirurg Dorin Bica, de la Clinica Provita, se implică în programul național multidisciplinar „AVC 360° - Călătoria Pacientului” și va participa la conferința de la Constanța, pe 22 martie, la hotel Ibis, cu o prezentare relevantă pentru patologia accidentului vascular: „Implicarea neurochirurgului în AVC”.  Cel de-al doilea eveniment  din cadrul acestui program va reuni la Constanța, sub titlul „AVC: Practica multidisciplinară curentă cu aplicație pe regiunea de Sud-Est a României” reprezentanți din mai multe specialități medicale, dar și din domenii conexe implicate în AVC, printre care se numără Medicina de Familie, Neurologia, Neurochirurgia, Medicina Fizică și de Reabilitare Medicală, Geriatria și Gerontologia și Psihologia Clinică, cărora li s-a alăturat, în premieră, și Cardiologia.

1. Ce este accidentul vascular cerebral, din perspectiva neurochirurgiei, și cum poate fi prevenit?

Accidentul vascular cerebal este o formă de deteriorare, distrugere a țesutului cerebral funcțional cauzată de înfundarea (ischemie) sau spargerea (hemoragie) unui vas din creier. În funcție de dimensiunea și poziționarea distrucției cerebrale impactul asupra vieții pacientului poate fi de la mic la major. Importanța acordată trebuie să fie însă maximă indiferent de manifestarea clinică. La neurochirurg ajung întotdeauna cazurile foarte grave, fie că vorbim despre accidente vasculare ischemice în care se pot face decompresiuni cerebrale care să salveze viață pacientului (dar nu și funcțiile pierdute), fie că vorbim de accidente vasculare cerebrale cauzate de hipertensiune arterială, ruperea unui anevrism cerebral etc. Accidentele vasculare cerebrale hemoragice generate de hipertensiune arterială sunt de cele mai multe ori nechirurgicale, dar părerea neurochirurgului este importantă chiar și pentru confirmarea faptului că nu se poate interveni chirurgical, pentru că beneficiul pacientului ar fi nul în urmă operației. În schimb, accidentele hemoragice generate de ruperea unui anevrism cerebral necesită întotdeauna intervenție chirurgicală pentru securizarea anevrismului, adică evitarea resângerării acestuia. În funcție de tipul anevrismului se pot lua în calcul embolizarea sau intervenția chirurgicală deschisă.

2. Ce informații trebuie să știe publicul larg din Romania despre această patologie?

Cred că este foarte important pentru public să înțeleagă care sunt manifestările unui AVC. O pareză facială ușoară, un deficit de vorbire minim instalate brusc sunt semne ce ar putea însemna un AVC. Astfel pacientul devine o urgență medicală majoră și trebuie să meargă la un spital specializat în tratarea acestei patologii. Desigur că pot fi și manifestări mai grave: hemiplegie, comă etc, dar în acest caz pacienții merg cu siguranță la spital, nu au nevoie de niciun fel de îndemn. Atunci când simptomele sunt mai ușoare, o parte din pacienți temporizează prezentarea la medic și această așteptare se poate dovedi a avea consecințe catastrofice. Această problemă nu este numai la noi. Este peste tot în lume și se fac eforturi mari pentru a atrage atenția asupra acestor simptome. Tot mai multe spoturi promo atenționează asupra semnelor și simptomelor de AVC, întrucât nu este deloc evident pentru mulți pacienți că problema pe care o au este o urgență majoră.

3. De ce prejudecăți v-ati lovit, ca medic specialist, în relația cu pacientii care au suferit un accident vascular cerebral?

Atunci când explici clar ce se întâmplă, nu te lovești de prejudecăți, dimpotrivă pacienții au încredere în ce le spui și doresc să fie tratați. Revin însă cu menționarea faptului că neurologul este medicul care se ocupă de gestionarea pacienților cu AVC, neurochirurgul intervenind în cazurile foarte grave: ruperea unui anevrism de exemplu.

4. Ce date există, din perspectiva specializării si a experienței dvs, despre accidentul vascular din România, în prezent? A crescut numărul de cazuri? Se întâmplă la vârste din ce în ce mai scăzute?

Din câte știu eu, nu avem date centralizate despre pacienții cu AVC în România, deci orice afirmație despre acest lucru ar însemna speculație și ar putea induce păreri greșite despre această patologie. Pe măsură ce tehnologia și informatizarea fac tot mai mult parte din viața noastră, va fi posibilă crearea unui baze de date naționale a pacienților din care să culegem permanent date despre ce se întâmplă cu populația. Un registru național AVC ar răspunde la toate întrebările dumneavoastră.

5. De ce considerați că un proiect ca „AVC 360° - Călătoria Pacientului” este util în România?

Acest proiect este binevenit întrucât își propune să așeze la aceeași masă medici care să împartă experiența lor cu comunitatea, și mai ales pentru faptul că pune pacientul în centrul discuției. Proiectul se referă la toate aspectele vieții unui pacient cu AVC, dar și potențial pacient cu AVC. Acest proiect vorbește despre prevenție (de neprețuit), de tratament medical, chirurgical, de recuperare, de impact psihologic etc. Toate aspectele sunt acoperite.

6. În ce fel credeti ca ajuta medicii din diverse specialitati implicate in patologia AVC acest program multidisciplinar?

Este un mare pas înainte. Acest proiect va putea crea la maturitate o structură organizațională care să se ocupe de pacientul cu AVC. Datele culese pot fi transmise mai departe și utilizate în beneficiul întregii populații: de la spoturi TV pentru sensibilizarea populației în ceea ce privește prevenția și primele semne de AVC, până la crearea unor relații între medicii și spitalele care se ocupă de această patologie crescând accesibilitatea pacientului la tratamentul necesar.

7. Cum ați ales această profesie, dar mai ales neurochirurgia ca specializare?

Este o întrebare foarte grea la care nu am un singur răspuns. Au fost o multitudine de factori, de la formarea mea din liceu, până ulterior când am ales această specialitate. Nu a existat un moment declanșator. Cred că lucrurile mi s-au cristalizat încet în minte. Poate că a contat că mama mea este medic și am fost permanent în contact cu tot ceea ce înseamnă medicina. Tatăl meu m-a susținut, de asemenea.

8. Povestiți-ne traseul dvs profesional și care credeti că a fost  cea mai relevanta experiență de lucru trăită până acum, în formarea dvs?

Am absolvit Colegiul Național Frații Buzești din Craiova, profil matematică-fizică bilingvă engleză, pe care îl consider definitoriu în formarea mea pentru viață. Buzeștiul mi-a oferit un standard foarte ridicat pe care doar la Paris l-am mai întâlnit. Am urmat apoi Facultatea de Medicină de la Timișoara unde am învățat permanent. Cursurile de anatomie ale profesorului Matusz și apoi gărzile de plastică făcute câțiva ani la rând în facultate cu profesorul Matusz, mi-au arătat calea spre chirurgie și mai ales spre profesionalismul din medicină. A urmat apoi începerea rezidențiatului în București și ulterior un stagiu de jumătate de an în sistemul englezesc. În Franța am lucrat prima dată la Marsilia o jumătate de an, apoi am plecat la Paris până la sfârșitul rezidențiatului. Parisul a fost o etapă extraordinară. Nu poți descrie în cuvinte ce înseamnă să faci medicină la Paris.

9. Ați profesat, ca rezident, la Paris. Ce ne puteți spune despre acea perioadă, dar și cum ați sesizat diferențele de mentalitate din profesie și din educația pacientului, ca nivel de informare, față de România?

O diferență importantă pe care am sesizat-o este relația pe care o are pacientul cu medicul de familie. Medicul de familie are o autonomie mult mai mare din punct de vedere medical. Pacientul, la rândul său, se orientează permanent către medicul de familie în rezolvarea problemelor sale de sănătate. Nu se întâmplă nimic fără că medicul de familie să nu fie la curent, orice patologie ar avea pacientul.  Medicul de familie este piesă de baza a sistemului.

10. Ce noutăți aduce prezentarea dvs, „Implicarea neurochirurgului în AVC”, la conferința de la Constanta, de pe 22 martie - „AVC: Practica multidisciplinară curentă cu aplicație pe regiunea de Sud-Est a României”? 

Lucrarea mea prezintă modul de acțiune al echipelor neurochirurgicale cele mai performanțe din lume la ora actuală, ceea ce poate fi un model de urmat pentru noi. Lucrez în prezent la crearea unei echipe care să poată permite accesul imediat al pacientului la tratament neurochirurgical. Astfel de echipe se formează foarte greu. Acum pot oferi pacienților tratament imediat (24 h din 24) pentru patologia tumorală cerebrală și pentru tratamentul anevrismelor cerebrale. Acest fapt nu înseamnă doar disponibilitatea mea, ci și a întregii echipe de anesteziști, asistenți, precum și disponibilitatea infrastructurii. Tratamentul anevrismelor rupte poate fi făcut doar în centre medicale în care neuroanestezia se face la cel mai înalt nivel. Pe lângă intervenția chirurgicală propriu-zisă, secția de ATI trebuie să se afle la standarde foarte înalte atât material, cât și din punct de vedere al echipei medicale.