Insuficiența cardiacă la gravidă

Dacă pacienta este în șoc cardiogen sau dependentă de suport inotrop sau vasopresor, atunci ar trebui luată în considerare nașterea cezariană de urgență și suport mecanic circulator ulterior. Agoniștii beta-adrenergici ar trebui evitați pe cât posibil, din cauza efectelor toxice la gravidele cu cardiomiopatie peripartum. Medicamentul inotrop preferat la această categorie de paciente este levosimedanul. (2)

Scopul tratamentului la pacientele cu insuficiență cardiacă acută este asemănător cu cel al populației generale, cu evitarea medicamentelor toxice pentru făt, spre exemplu inhibitori ai enzimei de conversie, sartani, sacubitril-valsartan, antialdosteronice și atenolol. Dacă există congestie pulmonară, atunci se pot administra diuretice de ansă și tiazidice. Hidralazina și nitrații par să aibă un profil bun de siguranță în sarcină și ar trebui utilizați doar în caz de hipertensiune arterială, disfuncție ventriculară stânga severă sau insuficiență cardiacă decompensată cu congestie. Inițierea tratamentului betablocant ar trebui realizată cu precauție și începând cu doze mici, până la doza maximă tolerată de pacientă. În general, tratamentul ar trebui să continue pentru cel puțin 6 luni după recuperarea completă a funcției ventriculului stâng. (2)

Având în vedere succesul medicației asupra îmbunătățirii funcției ventriculului stâng, implantarea timpurie a unui cardiodefibrilator implantabil (ICD) la pacientele cu cardiomiopatie peripartum sau cardiomiopatie dilatativa nou diagnosticate nu este recomandată. Se recomandă implantarea unui ICD la persoanele cu disfuncție vetriculară stângă severă de peste 6-12 luni, în ciuda tratamentului medicamentos optim. (2)

În ceea ce privește tratamentul anticoagulant, el trebuie ales în funcție de perioada sarcinii și de preferința pacientului. La gravidele cu cardiomiopatie peripartum și fracție de ejecție foarte scăzută, ar trebui luată în considerare anticoagularea profilactică. (2)

La pacientele cu insuficiență cardiacă acută și instabilitate hemodinamică ar trebui luată în considerare nașterea cezariană de urgență, cu anestezie neuraxială centrală. În insuficiența cardiacă congestivă stabilă, se preferă nașterea vaginală cu analgezie spinală sau epidurală. (2)