Infectiile cu Corynebacterium

Infectiile cu Corynebacterium, altele decat Bacilul Difteric (vezi Difteria).

Bacteriile corineforme, denumite si difteroizi, includ microorganismele florei normale care, functie de terenul organismului, pot produce infectii oportuniste, favorizate de scaderea capacitatii de aparare a sitemului imunitar. Aceste bacterii sunt patogeni umani cu virulenta scazuta. Numarul de imbolnaviri produse de acesti patogeni a crescut in ultimii 20 de ani, cand s-a inregistrat si o crestere a rezistentei la tratamentul cu antibiotice.

Aceste microorganisme sunt potential patogene, si deoarece fac parte din flora normala, pot fi identificate in anumite produse recoltate pentru analizele de laborator. Izolate in mod repetat si in numar mare, ele pot constitui un semnal de alarma pentru clinician.

Difteroizii seamana cu bacilul difteric; ei pot fi bacili sau cocobacili iar la examenul microscopic se coloreaza neregulat in urma aplicarii substantelor de contrast pe lama.

Bacteriile corineforme se clasifica in cateva genuri: Actinomyces, Corynebacterium, Arcanobacterium, Oerskovia si Rhodococus; pe langa aceste genuri mai exista si cateva grupuri de microorganisme care inca nu au putut fi incadrate ca gen si specie.
Sursa naturala pentru aceste bacterii este reprezentata de om, unele animale,  si solul.

In organismul uman ele sunt cel mai frecvent localizate la nivelul faringelui, pielii, sacului conjunctival, nazofaringe sau narinelor anterioare. Altele, pot coloniza tegumentul pacientilor spitalizati, al celor cu neoplasme (cancere) sau al celor imunodeprimati (HIV/SIDA). Frecvent au fost identificate pe obiectele si in aerul din spitale sau pe suprafata mainilor personalului medical.
Consumul de lapte proaspat nefiert, favorizeaza aparitia infectiilor cu acesti oportunisti.

Patogeneza si manifestari clinice

Aceste microorganisme pot produce infectii la persoanele imunocompetente, insa frecvent ele afecteaza  pacientii  imunocompromisi (leucemii), constituindu-se de cele mai multe ori ca infectii nosozomiale (dobandite in spital). Primul pas in aparitia bolii in reprezinta colonizarea tegumentului. Plagile (solutiile de continuitate), cateterele intravenoase, tratamentele cu antibiotice cu spectru larg si spitalizarea prelungita, favorizeaza aparitia infectiilor. Pacientii cu proteze valvulare sunt predispusi la aparitia endocarditei infectioase, determinata de acesti oportunisti.
Tot infectii nosocomiale sunt si cele ale tractului urinar, cum ar fi pielonefritele si cistitele, favorizate de patologia preexistenta la nivelul acestor organe.
Patogenii cantonati la nivelul orofaringelui, pot produce faringita, manifestata prin rash cu aspect scarlatiform dispus mai ales la nivelul extremitatilor; alteori infectia poate mima difteria.
In alte situatii apar infectii tegumentare, urmate de maceratia pielii si formarea de cruste.
Desi au o virulenta scazuta, acesti oportunisti genereaza afectiuni grave la persoaneme imunocompromise, cum ar fi pneumonia.

Diagnostic

Semnele clinice nu sunt patognomonice; agentul patogen poate fi identificat prin culturi din produsele patologice, cu excluderea altor cauze de infectie. Pentru stabilirea etiologiei infectiilor urinare, se fac culturi incubate timp de 24-48 de ore pe medii speciale. De obicei acesti microbi  provoaca infectii urinare, cu urini alcaline.

Diagnosticul diferential al faringitei se face cu: scarlatina, rubeola, infectii cu virusul Epstein-Bar, gonococ, citomegalovirus, sifilis secundar sau alergie la medicamente. Uneori  rezultatele exudatului faringian, nu sunt concludente pentru stabilirea etiologiei. Vom nota ca, in general manifestarile clinice ale acestor infectii nu sunt patognomonice (caracteristice), pentru identificarea agentului etiologic fiind neceasre culturi repetate din produsele patologice.

Tratament

Unele tulpine sunt rezistente la antibiotice; vancomicina este antibioticul cu eficienta maxima in astfel de infectii cu oportunisti. Cu rezultate bune pot fi utilizate si antibioticele beta-lactamice sau chinolonele (ciprofloxacina). Recent s-a descoperit ca patogenii implicati in infectiile urinare sunt rezistenti la norfloxacina si ciprofloxacina, dar sensibili la administrarea de eritromicina, rifampicina si tetraciclina. Difteroizii producatori de toxine, cu manifestari clinice asemanatoare difteriei, vor fi tratati precum o infectie difterica. Din fericire, toate tipurile de corinebacterii identificate pana in prezent, sunt sensibile la tratamentul cu vancomicina (antibiotic puternic, ce actioneaza prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian).