Infecția urinară la bărbați

Infecția urinară la bărbați

Infecția urinară la bărbați

InfecÈ›iile de tract urinar apărute la bărbaÈ›i sunt considerate o entitate patologică distinctă față de cele dezvoltate de femei, fiind încadrate în categoria infecÈ›iilor urinare complicate. Din punct de vedere statistic, doar 3% din populaÈ›ia masculină este afectată anual de infecÈ›ii urinare, motiv pentru care acestea necesită o abordare terapeutică promptă prin prisma complicaÈ›iilor care pot apărea în evoluÈ›ia procesului infecÈ›ios.


Din punct de vedere al regiunilor anatomice, microorganismele responsabile de apariÈ›ia infecÈ›iilor afectează cel mai frecvent uretra È™i vezica urinară, iar acestea poartă denumirea de infecÈ›ii urinare joase (uretrita, cistita). Pe măsura evoluÈ›iei în sens ascendent, infecÈ›ia poate afecta parenchimul renal determinând apariÈ›ia pielonefritei, care reprezintă o infecÈ›ie urinară înaltă.


În continuare vor fi prezentate atât modul de apariÈ›ie, cât È™i diagnosticul È™i tratamentul infecÈ›iilor urinare apărute la sexul masculin.

Circumstanțele de apariție ale infecțiilor urinare la bărbați

Sistemul urinar masculin posedă anumite particularități anatomice care îl fac mai puÈ›in susceptibil la colonizarea microbiană, acestea fiind reprezentate de:
• Lungimea mai mare a uretrei masculine care face mai dificilă ascensiunea microbilor către vezica urinară;
• Colonizarea redusă a reguinii periuretrale datorită distanÈ›ei mari dintre orificiul de deschidere al uretrei È™i regiunea perineală;
• Umiditatea locală scăzută;
• Proprietățile bactericide ale secreÈ›iei prostatice. (1)


În condiÈ›ii fiziologice, aceste mijloace de apărare reuseÈ™c să menÈ›ină o barieră în calea microorganismelor patogene, iar infecÈ›ia nu se poate produce; există însă situaÈ›ii în care apare alterarea acestora de către factori exogeni sau endogeni precum:
• Actul sexual neprotejat cu o persoană purtătoare a unei boli venerice;
• Consumul redus de lichide;
• Stagnarea urinei în vezica urinară;
• Utilizarea cronică a sondelor urinare;
• Efectuarea unor proceduri urologice;
• Administrarea de antibiotice sau medicaÈ›ie imunosupresoare;
• ExistenÈ›a unor anomalii ale tractului urinar (structuri uretrale, reflux vezico-ureteral etc. ) ;
• PrezenÈ›a hiperplaziei benigne de prostată;
Diabetul zaharat;
• PrezenÈ›a calculilor renali;
• Antecedentele de transplant renal;
• Hemodializa cronică;
• Istoricul recent de infecÈ›ii. (2), (3), (4)


PrezenÈ›a acestor factori predispune pacienÈ›ii la riscul de contactare a unor agenÈ›i patogeni care prin multiplicare depășesc mecanismele de apărare È™i pot ascensiona la nivel vezical sau renal. Dintre agenÈ›ii etiologici ai infecÈ›iilor urinare, cei incriminaÈ›i în mod frecvent sunt:
1. Escherichia coli: un component al florei fecale care prezintă pe suprafața sa elemente care permit mobilitatea și favorizează aderarea la uroteliu;
2. Klebsiella pneumoniae: se află pe locul doi ca frecvență după E. coli;
3. Specii de enterococi;
4. Specii de stafilococi. (1), (3)

Simptomatologia infecțiilor urinare la bărbați

InfecÈ›iile de tract urinar apărute la sexul masculin pot fi frecvent asimptomatice, însă în majoritatea cazurilor pacienÈ›ii prezintă simptomatologie specifică reprezentată de:
• MicÈ›iune dureroasă sau însoÈ›ită de usturime;
• Urinare frecventă în timpul nopÈ›ii;
• MicÈ›iune imperioasă;
• Dificultate de iniÈ›iere a urinării;
• Jet urinar întrerupt;
• Modificarea culorii, consistenÈ›ei (urină tulbure) sau mirosului urinei;
• Durere în etajul abdominal inferior sau în zona lombară;
• Febră sau frison;
• Greață;
• Vărsături. (1), (2)
Din acest ansamblu de semne È™i simptome, pacienÈ›ii se pot prezenta cu un tablou clinic care să includă doar simptomatologia locală sau să asocieze semne generale în formele severe.

Diagnosticul infecțiilor urinare

Pentru stabilirea diagnosticului pozitiv a infecției de tract urinar este necesară integrarea datelor anamnestice și efectuarea examenului clinic, iar confirmarea se realizează prin investigații paraclinice.


1. Diagnosticul clinic

Este sugerat pe baza anamnezei (date privind conduita sexuală a pacientului, istoricul de infecții urinare, hemodializă, transplant renal etc. ), a prezenței factorilor de risc și a examenului clinic obiectiv care poate releva următoarele:
• Sensibilitate la palparea regiunii suprapubiene;
• Durere la nivelul flancului sau regiunii lombare;
• PrezenÈ›a secreÈ›iei la nivelul meatului uretral;
• Febră însoÈ›ită de tahicardie;
• Obiectivarea hiperplaziei prostatice prin tuÈ™eu rectal;
• PrezenÈ›a adenopatiilor inghinale.


2. Diagnosticul paraclinic

Cuprinde efectuarea examenului sumar de urină din prima urină de dimineață care poate identifica prezenÈ›a unităților formatoare de colonii (UFC), precum È™i a uroculturii însoÈ›ite de antibiogramă pentru depistarea agentului etiologic È™i a spectrului de sensibilitate la antibiotice. În cazul prezenÈ›ei semnelor generale (febră, frison, astenie, tahicardie) sau a comorbidităților se vor efectua examene imagistice, cel mai frecvent fiind utilizată ecografia abdomino-pelvină. (2), (4)

Tratamentul infecțiilor de tract urinar la bărbați

În cazul sexului masculin, toate cazurile de infecÈ›ie urinară necesită tratament antibiotic conform rezultatului antibiogramei. Antibioticele utilizate cel mai frecvent sunt:
• Aminopenicilinele asociate cu inhibitori de beta-lactamază;
• Fluorochinolonele;
• Cefalosporinele;
• Asocierea între sulfametoxazol È™i trimetoprim;
• Carbapenemele;
• Nitrofuratoinul;
• Fosfomicina;
• Aminoglicozidele. (1), (3), (5)


În majoritatea cazurilor, simptomatologia se atenuează sau dispare în primele câteva zile după instituirea tratamentului antibiotic. Dacă starea pacientului nu se ameliorează este nevoie de repetarea uroculturii È™i ajustarea schemei terapeutice.

Recomandări pentru prevenția infecțiilor de tract urinar

• AsiguraÈ›i un aport adecvat de lichide pe parcursul zilei;
• Nu întârziaÈ›i mersul la toaletă după apariÈ›ia senzaÈ›iei de urinare;
• EfectuaÈ›i periodic analize de rutină, în special dacă suspectaÈ›i că aÈ›i avut contact sexual cu o persoană purtătoare a unei boli venerice;
• Nu efectuaÈ›i niciun tratament antibiotic dacă nu este prescris de către medicul specialist;
• MenÈ›ineÈ›i o igienă adecvată a zonei perineale;
• LimitaÈ›i aportul zilnic de băuturi îmbogățite cu zahăr;
• Dacă aveÈ›i vârsta de peste 50 de ani, solicitaÈ›i un consult urologic pentru diagnosticul precoce al adenomului de prostată.


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • De ce ibuprofenul nu este indicat în tratamentul infecÈ›iilor urinare la femei?
  • Semne È™i simptome de infecÈ›ie urinară pe care trebuie să le recunoÈ™ti
  • De ce fac atât de des infecÈ›ii urinare?
  •