Infectia perinatala cu HIV

SIDA, infectia cu virusul HIV, este un sindrom de imunodeficienta dobandita, provocat de un retrovirus citopatogen, care utilizeaza ca si gazda celulara o subpopulatie de limfocite T.

Virusul HIV distruge aceste celule si antreneaza deficienta imunologica care, initial, se insoteste de limfadenopatii prelungite si generalizate, apoi, de un cortegiu de infectii. SIDA este o boala transmisa sexual, manifesta la varsta fertila si care pune probleme considerabile legate de usurinta transmiterii de la mama la fat, de morbiditate si mortalitate.

Cai de transmitere

• transmiterea sexuala este cea mai importanta; factorul de risc este legat de partenerii sexuali multipli;
• calea sanguina: transfuziile efectuate in conditii de insecuritate si administrarea i.v. de droguri;
• transmiterea de la mama la fat este insuficient cunoscuta; pentru a fi transmisa la fat, infectia materna trebuie sa fie prezenta; nu toate femeile seropozitve transmit virusul produsului de conceptie, rata transmiterii variind, dupa studii recente intre 7 si 39%; aceasta particularitate a transmiterii perinatale a HIV nu face prognosticul SIDA in pediatrie mai putin sumbru.

Elemente obstetricale

Transmiterea HIV se poate face in perioade diferite:

• transplancentar, cale responsabila de 75-80% din cazurile de SIDA in pediatrie;
• intrapartum;
• in timpul lactatiei.

Sarcina nu influenteaza semnificativ istoria naturala a infectiei vu HIV la femeie. Cazurile seropozitive nu prezinta un risc crescut al complicatiilor obstetricale daca nu exista alte elemente patilogice.

Diagnostic

• analiza factorilor de risc trebuie efectuata sistematic si se va sprijini pe elementele anamnestice;
• in cazurile cu risc se practica testarea, o activitate devenita rutiniera; testarea se face prin ELISA, confirmarea rezultatelor pozitive fiind obligatorie si realizeaza prin Western blotting; cand este posibil, se recomanda si cercetarea antigenului p24 si a limfocitelor CD 4 pentru ca s-a demonstrat ca valori crescute ale p24 si ale CD 4 sub 700/μl, fenomene caracteristice formelor avansate de SIDA, se asociaza cu riscuri mai mari pentru transmiterea la fat; se pot recomanda testari suplimentare pentru infectii cu virusurile herpetic, citomegalic, al hepatitei B, pentru gonoree, lues.

Conduita

• daca a fost stabilit diagnosticul, pacienta trebuie instruita in legatura cu boala si posibilitatea transmiterii ei produsului de conceptie;
• detectarea seropozitivitatii in afara sarcinii motiveaza recomandarea evitarii gestatiei;
• detectarea in primele etape ale evolutiei sarcinii poate pune (optional) problema inreruperii ei;
• tratamentul existent (indisponibil in Romania) nu se prescrie in prima jumatate a sarcinii datorita potentialului teratogen;
• nasterea poate avea loc pe cale naturala, cu respectarea stricta a masurilor obisnuite de prevenire a transmiterii HIV prin sangele infectat; opinia conform careia operatia cezariana ar avea un rol protector fata de pericolul infectarii nu este unanima (cezariana nu este un procedeu electiv aplicat femeilor seropozitive).
• testearea nou-nascutilor este marcata de dificultati reprezentate de faptul ca IgG-antiHIV materne traverseaza placenta, persista la nou nascut pana la varsta de 15 ani si explica rezultatele fals pozitive obtinute prin testele obisnuite. Din acest motiv au fost produse teste noi (Polymerase Chain Reaction, culturile de virus, dozarea antigenelor virale).

La femeile seropozitive alaptarea este contraindicata.