Infecția cu Proteus Mirabilis

Proteus Mirabilis este un bacil gram negativ ce aparține genului Proteus, fiind facultativ anaerob. Această bacterie conține un flagel ce ii conferă mobilitate, iar prin propria elongație se poate atașa de mucoase. (3) Pe mediul agar sânge, bacteriile cresc o perioadă, urmând apoi să migreze ca și populație bacteriană prin fenomenul de „cățărare”. (4) Este cunoscut faptul că Proteus se găsește în mod obișnuit în flora umană intestinală, dar în diverse stări patologice sau în condiții de imunosupresie, poate cauza infecții grave, precum infecții de tract urinar. (3)

Un procent ridicat din infecțiile cu P. Mirabilis se datorează infecțiilor nosocomiale. Pacienții care dezvoltă astfel de infecții au un istoric de infecții recurente, fie prezintă anomalii structurale la nivel de tract urinar, fie au suferit intervenții cu instrumentar uretral ce nu a fost bine sterilizat. (3)

Materiale si metode

Din punct de vedere fiziopatologic, primul pas pentru realizarea procesului infecțios este aderența bacteriei la țesutul gazdei umane. Fiind caracterizată ca având o mobilitate deosebită, bacteria deține fimbrii ce ii favorizează aderența la țesuturile umane. Acest proces de aderență la nivelul celulelor uroepiteliale este însoțit de o descărcare a secrețiilor de interleukină 6 și interleukină 8, iar secreția bacteriană de urează, care va duce și la alcalinizarea urinei, este cea care va favoriza devoltarea infecțiilor la nivel de tract urinar superior. (1)

Bacteriile Gram negative, precum Proteus Mirabilis, pot elibera endotoxine ce invadează fluxul sanguin, fiind responsabile de bacteriemia gram negativă, care poate merge până la sepsis. (1)

Din punct de vedere clinic, infecția cu Proteus poate evolua către o serie de infecții, precum uretrită, cistită, prostatită sau pielonefrită.
Uretrita se caracterizează prin prezența disuriei, pacientul resimte durere în momentul micțiunii sau prin piurie, atunci când este prezent puroiul sau germeni microbieni în urină. Simptomele sunt blânde, fapt pentru care mulți pacienți le ignoră în momentul apariției lor. (3)

Cistita se manifestă mai acut, pacienții simt nevoia de a urina mai des, prezentând disurie, hematurie sau urină închisă la culoare, precum și durere suprapubiană sau durere de spate. Prezența febrei poate indica bacteriemie. (1, 3)

Prostatita are o frecvență mai ridicată odată cu avansarea în vârsta, având manifestări acute ce pot fi insoțite chiar și de febră. Prostata poate fi usor inflamată la palpare. (3)

Pielonefrita, atunci când apare, este o complicație la alte patologii, precum uretrită sau cistită. Simptomele sunt mult mai multe și includ durerea în flanc stâng sau drept, greață, vărsături, febră, hematurie, sensibilitatea unghiului costovertebral și chiar se poate identifica un rinichi mărit la palpare. (3)

Rezultate și discuții

Prin realizarea de culturi bacteriene se poate pune diagnosticul infecției cu Proteus Mirabilis, mai ales datorită proprietăților specifice, precum prezența fenomenului de „cațărare” pe mediul agar sânge. Proteus Mirabilis este indol negativ și lactoză negativ. (2, 3)

Tratamentul se face în funcție de localizarea și severitatea infecției, iar antibioterapia se va iniția în funcție de rezultatele antibiogramei. Deși poate fi rezistentă la mai multe medicamente, se cunoaște în prezent rezistența ridicată a lui Proteus Mirabilis la cefuroximă, tetraciclină, polimixina B și macrolide. (2)

Pentru tratamentul unei cistite acute, fără complicații, se recomandă trimetoprim-sulfametoxazol, timp de 3 zile sau chinolone, oral, pentru alte infecții urinare la femei, timp de 3 zile. (1, 4)

Concluzii

Deși Proteus Mirabilis este o bacterie ce ridică probleme în inițierea tratamentului din cauza rezistenței la multiple medicamente, se consideră că administrarea de aminoglicozide, carbapeneme și cefalosporine de generația a3a, pot trata infecțiile de tract urinar. Prezența unei culturi negative semnifică absența infecției și reprezintă un prognostic bun. (2)