Infarctul pulmonar

Infarctul pulmonar este reprezentat de apariția unei zone de necroză la nivelul parenchimului pulmonar, secundară întreruperii spontane a circulației sangvine de la nivel pulmonar, prin obstruarea totală sau parțială a uneia dintre ramurile arterei pulmonare.

Aproximativ 10% din cazurile de infarct pulmonar sunt înregistrate în rândul bolnavilor care au suferit în antecedente un episod de embolie pulmonară.

Conform studiilor efectuate, infarctul pulmonar este mult mai frecvent întâlnit în rândul persoanelor vârstnice.

Infarctul pulmonar afectează mai frecvent persoanele de sex masculin, cu un raport de afectare de 2 la 1 în favoarea bărbaților. [1], [3], [4]

Cauze și factori de risc

Factorii etiologici principali care determină apariția infarctului pulmonar sunt reprezentați de trombii (tromboza pulmonară) sau embolii pulmonari (embolia pulmonară).

De asemenea, pot fi descriși anumiți factori favorizanți, care prin prezență pot facilita apariția infarctului pulmonar. Acești factori sunt reprezentați de următoarele aspecte patologice:

• Vârsta de peste 60 de ani
• Fumatul
• Imobilizarea la pat
• Obezitatea
• Sindromul de deshidratare
• Persoanele care au suferit diferite intervenții chirurgicale în ultimele trei luni
• Femeile însărcinate și cele aflate în perioada de lăuzie
• Avorturile spontane sau provocate
• Utilizarea anticoncepționalelor orale
• Tratamentul hormonal de substituție
• Administrarea medicamentelor modulatoare a receptorilor de estrogeni (precum Tamoxifen, Raloxifen, etc.)
• Traumatismele localizate la nivelul extremităților
• Fibrilația atrială
• Afecțiunile neoplazice
• Insuficiența ardiacă
• Sindromul nefrotic
• Afecțiunile mieloproliferative
• Tulburările de coagulare (deficitul de antitrombină III, hiperhomocisteinuria. Deficitul de proteină C sau S, defecte ereditare ale fibrinolizei, sindromul de anticorpi atifosfolipide, hemoglobinuria paroxistică nocturnă, creșterea factorilor VIII sau XI ai coagulării, mutația factorului V-Leiden a coagulării, creșterea factorului von Willebrand, etc.)
• Montarea cateterului venos central
• Amiloidoza
• Afecțiunile autoimune (precum lupus eritematos sistemic, etc.)
• Istoricul familial
• Administrarea de droguri. [1], [2], [3]

Semne și simptome clinice

Bolnavii diagnosticați cu infarct pulmonar pot prezenta următoarele manifestări clinice:

• Durere toracică
• Senzația de dificultate sau jenă respiratorie
• Tuse
• Hemoptizie (eliminarea unei anumite cantități de sânge în momentul tusei)
• Febră
• Dispnee (respirație dificilă, greutate la respirație)
• Tahipnee (frecvență respiratorie accelerată)
• Transpirații
• Anxietate. [1], [2], [3], [4]

Diagnostic

Diagnosticul de infarct pulmonar se pune coroborând datele din anamneză (motivele prezentării la medic-apariția simptomelor descrise anterior, vârsta înaintată, prezența anumitor afecțiuni favorizante), examenul clinic (prezența semnelor amintite anterior) și investigațiile paraclinice (examenul radiologic pulmonar, tomografia computerizată).

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial al infarctului pulmonar trebuie efectuat cu următoarele afecțiuni:

• Hemoragia pulmonară localizată în zonele pulmonare periferice
• Embolia pulmonară septică
• Infarctul miocardic
• Pericardita infecțioasă
• Durerile musculo-scheletale
• Pneumonia
• Vasculita
• Tromboflebita
• Tulburările de anxietate
• Miocardit de etiologie virală sau non-virală
• Pneumotoraxul
• Fracturile costale.

Investigații imagistice

Examenul radiologic pulmonar poate indica prezența unui infiltrat pulmonar însoțit, în anumite cazuri, de pleurezie. Pe radiografie, imaginea caracteristică infarctului pulmonar este opacitatea sub formă de pană, localizată juxtapleural, frevent la nivelul lobilor pulmonari inferiori.

Tomografia computerizată poate indica, în caz de apariție a infarctului pulmonar, apariția unei zone de opacifiere sub aspect de pană, localizată juxtapleural. De asemenea, tomografia computerizată poate indica prezența trombului sau a embolului, care obstruează vasul de sânge, poate indica prezența unei zone patologice cu margini convexe, asemănătoare unui halou, în caz de hemoragie asociată și zone de necroză la nivelul parenchimului pulmonar. [1], [2], [3], [4]

Tratament

Infarctul pulmonar reprezintă o urgență medicală care presupune instituirea precoce a măsurilor suportive, precum oxigenotarapia și monitorizarea funcțiilor vitale (frecvență cardiacă, tensiune arterială, diureză, saturație de oxigen la nivelul sângelui).

Tratamentul de primă intenție este reprezentat de suportul cardiopulmonar. Acesta presupune:

• Oxigenoterapie, pentru îmbunătățirea respirației. Administrarea de oxigen se poate realiza pe mască facială sau canulă nazală. În cazul în care saturația de oxigen în sânge scade, în ciuda oxigenotarapiei administrate pe canulă nazală sau mască facială, se recomandă intubarea bolnavului și ventilație mecanică.
• Combaterea durerii prin administrarea medicației antialgice pe cale intravenoasă (Algocalmin, Morfină în cazul durerilor severe, etc.).

Tratament etiologic presupune corectarea cauzei care a determinat apariția infarctului pulmonar.

În cazul infarctului pulmonar de etiologie trombotică, se inițiază tratamentul anticoagulant (Heparină intravenos, iar mai apoi pe cale orală; Enoxaparină, Warfarină). În cazul trombilor de dimensiuni crescute se recomandă tromboliză. Cel mai frecvent utilizat agent trombolitic este streptokinaza (Alteplase, Reteplase, Tenekteplase).

În cazul infarctului pulmonar de etiologie embolică se practică embolectomia (îndepărtarea pe cale chirurgicală a embolului) sau plasarea filtrului Greenfield în interiorul venei cave. Acest filtru Greenfield are rolul de a preveni apariția unor noi infarcte pulmonare de etiologie embolică, prin dizolvarea embolilor și împiedicarea acestora de a ajunge la nivelul circulației pulmonare. [1], [2], [3], [4]