Hipotiroidism

Hipotiroidismul este o afectiune caracterizata printr-un deficit de hormoni tiroidieni.

Tiroida este o glanda endocrina, de forma unui fluture, care cantareste mai putin de 30 grame si este situata la baza gatului. Glanda tiroida secreta triiodotironina (T3) si tiroxina (T4), care regleaza metabolismul, controleaza temperatura corpului, influenteaza ritmul cardia, etc. si calcitonina, un hormon care regleaza cantitatea de calciu din organism.

Secretia de tiroxina si de triiodotironina este controlata de glanda hipofiza si de hipotalamus. Acesta actioneaza asupra hipofizei, determinand-o sa secrete un hormon numit tireostimulina hipofizara (TSH). Secretia de TSH depinde de nivelul de tiroxina si de triiodotironina din sange.

Daca glanda tiroida nu mai secreta hormoni in cantitata suficienta - afectiune numita hipotiroidism, metabolismul devine lent, iar functiile organismului sunt incetinite.

Hipotiroidismul este cea mai frecventa afectiune tiroidiana, incidenta bolii autoimune, cu si fara simptome, fiind de aproximativ 20-27%. Hipotiroidismul infantil se caracterizeaza printr-un retard de crestere si prin tulburari ale dezvoltarii psihologice. Cu ajutorul unui tratament precoce, aceste simptome pot fi reduse.

Cauze

Cauza cea mai frecventa a hipotiroidismului la adult este boala tiroidiana autoimuna, cu toate formele ei: asimptomatica, cu gusa (Hashimotot) sau atrofica, provocata de o reactie autoimuna (organismul produce anticorpi care ataca si distrug progresiv glanda tiroida). Femeile sunt de 8 ori mai predispuse la tiroidita lui Hashimoto, in special pe masura inaintarii in varsta. Aceasta afectiune poate de asemenea sa prezinte o componenta familiala, sau poate fi asociat cu unele anomalii genetice, precum sindromul Turner, sindromul Klinefelter sau sindromul Down.

Tratamentul hipertiroidismului, constand in indepartarea pe cale chirurgicala a tiroidei, sau in administrarea pe cale orala de iod radioactiv, determina deseori o diminuare a functiei tiroidiene, un deficit de hormoni tiroidieni si deci un hipotiroidism.

Tiroida necesita iod pentru a functiona eficient. Iodul se gaseste in peste, fructe de mare, alge marine sau in plantele care cresc intr-un sol bogat in iod. Lipsa de iod provoaca o hipertrofie a tiroidei si o reducere a activitatii sale. Intrucat producatorii de sare adauga in prezent iod, aceasta forma de hipotiroidism este foarte rara, cu exceptia unor tari, in care alimentatia prezinta un deficit de iod.

La unele femei hipotiroidismul apare in timpul sau dupa sarcina (hipotiroidism post-partum), deoarece organismul lor produce anticorpi care ataca glanda tiroida. Netratat, hipotiroidismul creste riscul unui avort spontan, nastere prematura sau preeclampsie si poate afecta grav fetusul.

Vorbim despre hipotiroidism secundar atunci cand hipofiza nu secreta un hormon numit tireostimulina hipofizara (TSH), necesar pentru stimularea glandei tiroide. Aceasta afectiune este rara si nu constituie o cauza importanta a hipotiroidismului.

Nu in ultimul rand, hipotiroidia iatrogena, postoperatrie sau postradioterapie, respectiv prin supradozare cu antitiroidiene de sinteza, este o cauza destul de frecventa de hipotiroidie.

Semne si simptome

Intrucat cantitatea de triiodotironina (T3) si de tiroxina (T4) este insuficienta, metabolismul este incetinit. Simptomele nu sunt intotdeauna evidente, iar hipotiroidismul poate fi uneori confundat cu alte afectiuni. Persoanele afectate de hipotiroidism prezinta urmatoarele simptome:

• oboseala si apatie
• stare de slabiciune
• sensibilitate la frig
• luare in greutate
• constipatie
• depresie
• iritabilitate
• piele uscata si descuamata
• subtierea firului de par
• crampe musculare
• flux menstrual abundent
• incetinire a ritmului cardiac
• confuzie si pierderi de memorie

Complicatii

Daca nu este tratat, simptomele progreseaza si in unele cazuri pot evolua intr-o forma grava a hipotiroidismului numita mixedem. Temperatura corpului scade, apare anemia si creste riscul unei insuficiente cardiace congestive. Coma mixedematoasa, care poate fi declansata de o infectie, expunere la frig, un traumatism sau de ingerarea de sedative, provoaca pierderea cunostintei, convulsii, incetinirea respiratiei si irigarea insuficienta a creierului.

Diagnostic

Daca exista suspiciunea de hipotiroidism, medicul poate cere efectuarea unor teste de laborator care determina in ce masura functioneaza tiroida. Aceste teste constau in masurarea concentratiei de tiroxina (T4) si de tireostimulina hipofizara (TSH) din sange. O concentratie mare de TSH indica o insuficienta a functiei tiroidiene: hipofiza compenseaza secretand o cantitate mare de hormoni pentru a stimula tiroida.

In cazul unui hipotiroidism secundar, hipofiza nu functioneaza corespunzator, iar concentratiile de T4 si de TSH sunt scazute.

Teste imagistice si imunologice completeaza diagnosticul etiopatogenic al hipertiroidismului.

Tratament

Tratamentul hipotiroidismului vizeaza inlocuirea hormonilor tiroidieni cu hormonii de sinteza (levotiroxina). Acest medicament administrat pe cale orala duce la reducerea simptomelor: pacientii se simt mai putin obositi, nivelul de colesterol din sange scade, la fel ca si greutatea corporala. Tratamentul cu levotiroxina este urmat toata viata, dar doza necesara se modifica; din acest motiv medicul va verifica nivelul de TSH periodic, lunar in sarcina, la trei luni la copii, uzual la 6 luni.

Levotiroxina poate provoca reactii adverse atunci cand este administrata in doze mult prea mari:

• cresterea exagerata a apetitului,
• insomnii,
• palpitatii
• tremuraturi.

De asemenea, la pacientii cu boli cardiovasculare tratamentul va incepe cu doze mici, care vor fi crescute progresiv, pentru a permite inimii sa se adapteze la un metabolism crescut.

Capacitatea organismului de a absorbi levotiroxina poate fi redusa de:

• unele medicamente (colestiramina),
• suplimente (de fier)
• sau chiar de unele alimente (produsele din soia sau cele bogate in fibre).

Hipotiroidismul subclinic se trateaza. Este o indicatie absoluta, exceptie fiind doar varstnicii cu afectiuni cardiace, la care se doreste un TSH pana in valoarea de 7 mUI/L. Mai mult, la femeile tinere se trateaza cazurile cu TSH de 4 si se doreste un TSH de 2.5 mUI/L.