Hipoacuzia

Hipoacuzia este pe locul trei in categoria afectiunilor medicale generale in Statele Unite ale Americii iar procentul pacientilor afectati este in continua crestere. Comparativ cu anul 1971, cand s-a estimat ca aproximativ 13,2 milioane de americani sufereau de hipoacuzie, in prezent numarul a trecut de 36 de milioane. Hipoacuzia poate atrage dupa sine degradarea calitatii vietii si a relatiilor inter-umane.

Care sunt cauzele hipoacuziei?

Anumiti factori, precum varsta, comorbiditati asociate, genetica, ar putea contribui la aparitia hipoacuziei. De-a lungul generatiilor, viata moderna a adaugat o multitudine de elemente cu potential distructiv asupra aparatului auditiv, inclusiv anumite medicamente si o multime de surse de zgomot continuu, tare.

Varsta avansata reprezinta cea mai comuna cauza a hipoacuziei. Unu din trei pacienti cu varste peste 65-74 de ani prezinta un oarecare grad de hipoacuzie. Dupa varsta de 75 de ani, rata creste la doi din trei pacienti.

Studiile nu au elucidat suficient cauza pentru care auzul scade odata cu inaintarea in varsta. Ar putea fi vorba despre expunerea de lunga durata la zgomote si alti factori cu potential de afectare a auzului. Genele au de asemenea un rol in aparitia hipoacuziei.

Zgomotul produce hipoacuzie daca este intens si continuu. In anumite medii profesionale, urechile sunt expuse nivelelor periculoase de zgomot zi de zi. Pentru a intelege impactul zgomotului, este necesar sa se stie urmatoarele: 44% dintre tamplari si 48 % dintre instalatori prezinta hipoacuzie in diverse grade. Alte medii profesonale care implica expunerea angajatilor la zgomote sunt: armata, mineritul, manufactura, agricultura si transport.

Chiar si muzicienii, care produc muzica, sunt expusi riscului de a dezvolta hipoacuzie din cauza zgomotului. Unele dintre aceste persoane expuse poarta in prezent dopuri de urechi sau casti speciale pentru protejarea auzului care le permit sa auda fara ca urechea sa fie afectata.

Anumite medicamente pot produce hipoacuzie. Mai mult de 200 de medicamente si substante chimice sunt suspectate a produce ca reactie adversa hipoacuzia. Aceasta categorie include:

• antibiotice
• chimioterapice
• aspirina
• diuretice de ansa
• medicamente antivirale utilizate in tratamentul malariei
• o multitudine din medicamentele utilizate pentru tratamentul disfunctiei erectile.

Pierderea brusca a auzului, adica pierderea a 30 de decibeli sau mai mult din abilitatea de auz, poate aparea in ore sau in saptamani. In 9 cazuri din 10, pierderea brusca a auzului apare la o singura ureche. In ciuda faptului ca sunt peste 4.000 de cazuri noi in fiecare an, doar in 10-15% dintre acestea poate fi decelata cauza.

Anumite afectiuni precum boli cardiace, hipertensiunea arteriala si diabetul zaharat reprezinta factori de risc pentru hipoacuzie deoarece interfereaza cu aportul sanguin. Otoscleroza este o afectiune osoasa a urechii mijlocii si boala Meniere afecteaza urechea interna. Ambele pot produce hipoacuzie.

Traumatismele, in special cele care implica fractura oaselor craniene sau fisura timpanului, expun urechile la un risc mare de hipoacuzie.

Infectiile sau ceara in urechi pot bloca canalele auditive si reduce auzul.

Care sunt simptomele hipoacuziei?

In foarte multe cazuri, auzul incepe sa se piarda treptat, astfel incat este greu de simtit cand incepe sa se deterioreze, pacientii acomodandu-se cu micile schimbari si considerand, atata timp cat inca mai percep sunetele, ca auzul lor este in regula.

In stadiile incipiente ale hipoacuziei, sunetele de frecventa inalta, precum vocea copiilor si a femeilor si sunetele „S” si „f” devin greu de descifrat. Alte simptome ale hipoacuziei sunt:

• Dificultati in intelegerea conversatiilor telefonice
• Dificultati in intelegerea conversatiilor in medii zgomotoase
• Dificultati in urmarirea uneui conversatii atunci cand vorbesc mai multe persoane
• Senzatia ca persoanele nu vorbesc clar
• Adesea neintelegerea celor spuse de alte persoane
• Situatii repetate in care persoana roaga ceilalti participanti la conversatie sa repete ceea ce au spus
• Reclamatii frecvente de la ceilalti ca persoana da prea tare televizorul sau vorbeste prea tare
• tinitus

Exista mai multe nivele de hipoacuzie?

Medicii clasifica hipoacuzia in mai multe grade, de la bland, moderat la sever sau profund. Intrucat stagiile progreseaza, persoana cu hipoacuzie devine din ce in ce mai deconectata de la lumea inconjuratoare. Simptomele acestor categorii sunt urmatoarele:

• Hipoacuzie usoara: conversatiile cu o alta persoana sunt in regula dar devine greu de inteles o conversatie intr-un mediu zgomotos.
• Hipoacuzie moderata: pacientul necesita de multe ori sa roage persoanele cu care vorbeste sa repete ceea ce au spus, atat in conversatiile fata in fata, cat si in conversatiile telefonice.
• Hipoacuzie severa: urmarirea unei conversatii este aproape imposibila fara ajutor
• Hipoacuzie profunda: pacientul nu ii poate auzi pe ceilalti, decat daca acestia vorbesc extraordinar de tare. Acesti pacienti necesita aparat auditiv ca sa poata auzi.

Care este tratamentul pentru hipoacuzie?

Tratamentul este dependent de tipul si de sursa hipoacuziei. Interventia chirurgicala poate vindeca hipoacuzia produsa de otoscleroza, tesut cicatricial sau infectie in timp ce boala Meniere este uneori tratata cu medicamente sau cu modificarea dietei.

Hipoacuzia produsa de infectie poate fi adesea tratata cu medicatie antibiotica.

Daca pacientul suspecteaza ca hipoacuzia este produsa de administrarea de medicamente, acesta trebuie sa discute cu medicul despre optiunile terapeutice. Tratamentul medical prompt pentru pierderea brusca a auzului poate creste sansa de refacere.

Pacientii cu pierdere permanenta a auzului necesita sa invete cum sa se descurce cu situatia aceasta. Cei mai multi dintre acesti pacienti pot beneficia de aparate auditive, totusi doar unu din cinci pacienti il folosesc. Aparatele auditive sunt instrumente de mici dimensiuni pe care pacientul le poarta in interiorul urechii sau in spatele acesteia, cu scopul de a amplifica sunetele. Este de mentionat faptul ca sunetele se aud diferit prin intermediul acestor aparate, de aceea este necesar ca medicul sa ii explice pacientului care este situatia realista.

Alte tehnologii care imbunatatesc perceperea sunetelor includ sisteme de ascultare personala care permit pacientului sa evidentieze ceea ce doresc si sa puna pe mut alte sunete. Sistemele de ascultare televizata permit pacientului sa asculte televizorul sau radioul fara a ridica volumul. Exista de asemenea o multitudine de instrumente care amplifica sunetele la telefon, pentru a face posibila conversatia atat la telefoanele fixe si mobile. Exista si posibilitatea implanturilor cohleare, utilizate in principal pentru copiii mici, dar care sunt din ce in ce mai populare si in randul adultilor cu hipoacuzie severa.

Cum se poate trai cu hipoacuzie?

Pacientul trebuie sa discute cu familia si prietenii pentru a restabili comunicarea. Pentru incepatori, este bine ca si mobila sa fie aranjata in asemenea fel incat scaunele sa fie puse fata in fata, facilitand astfel comunicarea. Vizualizarea fetelor partenerilor de conversatie usureaza situatia, intrucat pacientul poate vedea si miscarile buzelor partenerului de conversatie, precum si expresiile. Un alt sfat este ca in cazul pacientilor cu hipoacuzie sa se indeparteze sursele de zgomot de fond, de exemplu oprirea televizorului atunci cand nu se uita nimeni.

Pacientii trebuie sa discute cu ceilalti despre cateva lucruri pe care acestia le pot face pentru a usura comunicarea:

• sa se asigure ca pacientul este atent, inainte de a incepe sa vorbeasca
• pacientul trebuie sa se asigure ca priveste buzele interlocutorului
• interlocutorul trebuie sa vorbeasca tare si clar, dar sa nu tipe.

Intrucat exista o multitudine de cazuri de hipoacuzie, preventia este cea mai buna solutie pentru un auz sanatos pe termen lung. Este bine ca pacientul sa poarte dopuri de urechi atunci cand este expus la sunete de amplitudine mai mare sau la fel ca cea din trafic de exemplu. Concertele, aspiratoarele si multe alte locuri sau aparate casnice fac suficient zgomot cat sa produca leziuni la nivelul urechilor neprotejate. Cand este posibil, bolnavul cu hipoacuzie trebuie sa se indeparteze de sursa de zgomot. De exemplu, acesta ar trebui sa-si acopere urechile sau sa poarte dopuri de urechi cand traverseaza printr-o zona zgomotoasa.

Daca o persoana lucreaza intr-un mediu zgomotos, este necesar ca aceasta sa discute cu angajatorul despre siguranta cu privire la auz. Insitutul national pentru Sanatate si Siguranta Ocupationala recomanda ca angajatii din medii zgomotoase sa fie izolati prin pereti si sa poarte echipamente de protectie.