Hipertiroidia hipofizara (indusa de TSH)

Hipertiroidia este definita ca o afectiune produsa de excesul de hormoni tiroidieni (T3 - triiodotironina si T4 - tiroxina sau tetraiodotironina).

Hipertiroidia hipofizara nu este in mod obisnuit o afectiune determinate de excesul de TSH (tireotropina - hormon secretat de glanda hipofiza anterioara), totusi au fost diferentiate doua tipuri de hipertiroidism mediat de TSH:

Tumorile hipofizare

Tumorile hipofizare sunt de obicei macroadenoame cu secretie autonoma de TSH si nu raspund la actiunea inhibitorie a hormonilor tiroidieni sau la actiunea stimulativa a TRH (hormonul eliberator de tireotropina care este mediatorul hipotalamic principal al eliberarii de TSH).

Pacientii cu aceste tipuri de tumori par sa prezinte boala Graves, cu niveluri inalte de tiroxina libera si gusa difuza. Totusi acesti pacienti nu prezinta modificarile oculare si tegumentare ale acestei boli si nu prezinta nivelurile supresive de TSH. Aceste tumori pot produce si alti hormoni hipofizari in afara TSH, cel mai frecvent fin hormonul de crestere (GH).

Terapia acestor tumori hipofizare consta in rezectia chirurgicala transsfenoidala a tumorii, dar controlul hipertiroidiei hipofizare poate necesita iod radioactive sau medicamente antitiroidiene. Octeotridul poate scadea nivelul de TSH cand indepartarea completa a tumorii pe cale chirurgicala nu este posibila.

Rezistenta hipofizei la actiunea hormonilor tiroidieni

In aceasta situatie hormonii tiroidieni nu inhiba adecvat secretia de TSH in absenta unui adenom hipofizar. Secretia de TSH nefiind inhibata, nivelul TSH creste si rezulta o productie excesiva de hormoni tiroidieni.

Tesuturile periferice nu sunt rezistente la actiunea hormonilor tiroidieni si astfel se produce hipertiroidism clinic. Rezistenta hipofizei la actiunea hormonilor tiroidieni nu este completa; astfel secretia TSH poatefi inhibata prin concentratii crescute de hormoni tiroidieni si stimulata de TRH.

Tratamentul medicamentos cu bromocriptina si octeotrid pot normaliza nivelul crescut de TSH in aceasta situatie. Rezistenta hipofizara este de obicei diagnosticata dupa rezectia chirurgicala a tiroidei, cand nivelul TSH nu revine la normal prin utilizarea unor doze terapeutice de hormon tiroidieni. Totusi, dupa tratarea hipertiroidiei, rezistenta hipofizara nu are consecinte clinice, desi determinarea TSH nu poate fi utilizata pentru monitorizata adecvata a terapiei de substitutie hormonala.