Hipertermia

Hipertermia este o condiție medicală caracterizată prin creșterea temperaturii corpului la valori peste nivelul normal, care apare în general după expunerea prelungită la temperaturi ridicate, în urma efortului fizic excesiv sau din cauza unor condiții medicale. Confundată frecvent cu febra, hipertermia poate duce la complicații grave, cum ar fi leziuni cerebrale sau deces, dacă nu este tratată prompt. (1, 2)

Care sunt cauzele hipertermiei?

Hipertermia apare atunci când mecanismele de reglare a temperaturii corpului nu reușesc să mențină temperatura corporală la nivelul normal, de 37°C. În general, hipertermia apare în urma expunerii pentru o perioadă prelungită la temperaturi ridicate sau în timpul exercițiilor fizice intense. Alte cauze ale hipertermiei includ:

• administrarea unor medicamente care pot afecta mecanismele de reglare a temperaturii corpului, precum antidepresive, antipsihotice sau antihistaminice;
• administrarea de medicamente care pot reduce cantitatea de transpirație produsă de corp, precum diuretice, sedative sau tranchilizante;
• consumul unei cantități insuficiente de lichide;
• consumul de droguri (poate duce la hipertermie prin creșterea producției de căldură și afectarea mecanismelor de reglare a temperaturii). (1, 5, 6)

În plus, anumite afecțiuni neurologice, cum ar fi accidentul vascular cerebral, cât și unele boli metabolice, precum hipertiroidismul sau diabetul, pot afecta centrul de reglare a temperaturii din creier, respectiv capacitatea organismului de a-și regla temperatura. (1, 6)

În cazuri rare, hipertermia poate să apară în urma utilizării medicamentelor anestezice, ca urmare a unei reacții adverse la medicamentele utilizate, dar și ca urmare a interacțiunii acestora cu alte substanțe din corp, cum ar fi alcoolul sau drogurile recreaționale. Hipertermia malignă, așa cum este denumită creșterea anormală a temperaturii corpului declanșată de obicei de expunerea la anumite medicamente folosite pentru anestezia generala, reprezintă o complicație potențial periculoasă, care poate duce la afectarea sistemului nervos central și a altor organe vitale. (7, 8)

Cine prezintă un risc mai ridicat de hipertermie?

Există anumiți factori care pot crește riscul de hipertermie al unei persoane. Factorii de risc pentru hipertermie includ:

• vârsta înaintată (factorii legați de sănătate, mai des întâlniți în rândul persoanelor în vârstă, pot crește riscul de hipertermie);
• bolile cardiovasculare, pulmonare sau renale;
• afecțiunile care necesită modificări ale dietei;
• supraponderabilitatea sau subponderabilitatea;
• consumul de băuturi alcoolice. (1, 3, 6)

Cum este diagnosticată hipertermia?

Hipertermia poate fi diagnosticată în baza examenului fizic și a simptomelor raportate de pacient. Pentru a confirma diagnosticul de hipertermie, medicul poate folosi mai multe metode de măsurare a temperaturii corpului, cum ar fi termometrul oral, rectal sau auricular. Temperatura rectală este cea mai precisă și se consideră că reprezintă temperatura centrală a corpului. În unele cazuri, medicul poate recomanda efectuarea unor teste suplimentare, pentru a exclude alte condiții medicale care pot fi asociate cu febra și supraîncălzirea corpului. (1, 2)

Stadiile hipertermiei

Hipertermia poate să apară în mai multe stadii. În funcție de cât de mult crește temperatura corpului și de alte simptome asociate, stadiile hipertermiei sunt:

• stresul termic (apare ca urmare a expunerii prelungite la temperaturi ridicate, când corpul își pierde capacitatea să se răcorească prin transpirație);
• sincopa termică (cauzată de expunerea la temperaturi ridicate, pe fondul deshidratării și al scăderii presiunii arteriale, sincopa la căldură poate duce la pierderea temporară a conștienței);
• crampe termice (contracții musculare dureroase, involuntare și necontrolate, apărute de obicei în mușchii membrelor inferioare, care apar după încălzirea exagerată a corpului).
• edem termic (acumulare de lichid în țesuturi, de obicei în zonele corpului care sunt expuse direct la căldură, în urma creșterii permeabilității capilarelor, pe fondul lărgirii vaselor sanguine);
• erupție cutanată (apare ca urmare a obstrucționării glandelor sudoripare, în zonele în care pielea este acoperită de haine sau unde pielea se freacă de alte suprafețe, după expunerea prelungită la căldură și umiditate);
• epuizarea termică (reprezintă cel mai sever stadiu al afecțiunilor termice, apare atunci când corpul se suprasolicita din cauza expunerii prelungite la căldură). (1, 4)

În funcție de temperatura corpului, hipertermia se poate clasifica în:

• hipertermie ușoară: temperatura corpului crește la 37,5-38,3°C și nu provoacă simptome semnificative;
• hipertermie moderată: temperatura corpului crește la 38,3-40°C și poate fi însoțită de dureri de cap, oboseală, slăbiciune și transpirație excesivă;
• hipertermie severă: temperatura corpului crește la peste 40°C și poate fi însoțită de convulsii, pierderea cunoștinței și probleme respiratorii. (1, 5)

Cum poate fi prevenită hipertermia?

Pentru a preveni supraîncălzirea corpului, pot fi luate o serie de măsuri simple:

• evitarea expuneri la soare pentru perioade îndelungate, în special în timpul zilelor caniculare, pentru a preveni creșterea exagerată a temperaturii corpului;
• consumul unei cantități suficiente de lichide, cum ar fi apă, băuturi răcoritoare fără alcool sau băuturi energizante, pentru a preveni deshidratarea și pentru a menține temperatura corpului la un nivel normal;
• evitarea hainelor din culori închise, strâmte sau din materiale care pot restricționa circulația aerului în jurul corpului;
• evitarea activităților fizice în exterior, atunci când temperatura este ridicată;
• monitorizarea stării de sănătate, în special de către persoanele expuse riscului de a dezvolta hipertermie, cum ar fi persoanele în vârstă sau cele cu boli cronice. (1, 4, 5)

Care este diferența dintre febră și hipertermie?

Febra este o reacție naturală a organismului la o infecție sau la o inflamație, caracterizată prin creșterea temporară a temperaturii corpului peste nivelul normal. Comparativ cu hipertermia, cauzată de incapacitatea corpului de autoreglare a temperaturii interne, febra apare atunci când sistemul imunitar detectează o infecție sau o inflamație în organism, în urma unei reacții indusă de activarea citokinelor. (1, 3)

Cum este tratată hipertermia?

Tratamentul hipertermiei își propune scăderea temperaturii corpului la niveluri normale sau acceptabile. Tratamentul depinde de cauza hipertermiei și de gradul acesteia. În cazurile ușoare, măsurile simple de răcire a corpului, cum ar fi schimbarea îmbrăcămintei, dușurile reci, consumul de lichide răcoritoare și evitarea expunerii la soare și căldură pot ajuta la scăderea temperaturii corpului. (1, 5)

În cazurile severe, cum ar fi cele care implică o temperatură a corpului de peste 40°Celsius, tratamentul poate include:

• fluidoterapie intravenoasă, pentru a menține hidratarea adecvată a corpului;
• administrarea de medicamente antipiretice, cum ar fi acetaminofenul sau ibuprofenul, pentru a reduce temperatura corpului;
• folosirea de ventilatoare sau AC pentru a ajuta la răcirea corpului;
• utilizarea de pungi cu gheață sau de aparate de răcire special concepute, cum ar fi costumele de răcire sau paturile de răcire. (1, 4, 5)

În cazurile extreme, cum ar fi cele care implică temperaturi ridicate ale corpului care pot duce la leziuni ale creierului și ale altor organe, pot fi necesare măsuri de urgență, cum ar fi ventilarea mecanică, intubarea și terapia cu oxigen, sau chiar terapia cu oxigen hiperbaric. (1, 4, 5)

Tratamentul standard pentru hipertermia malignă, o formă potențial severă de hipertermie, poate presupune, pe lângă răcirea corpului, administrarea unui miorelaxant periferic (dantrolen) și a altor medicamente care pot corecta dezechilibrul metabolic. În plus, pacienții cu hipertermie malignă pot necesita administrarea de oxigen și administrarea de lichide intravenos. (7, 8)