Hipertensiunea arteriala maligna

Hipertensiunea arteriala maligna reprezinta prototipul urgentei hipertensive. Hipertensiunea arteriala maligna poate complica diferite tipuri de HTA: HTAE incorect tratata, in special la fumatori; HTA renovascluara; HTA renoparenchimatoasa (in special glomerulonefrita cronica si pielonefrita cronica scleroatrofica); feocromocitom; HTA din sclerodermie si unele vasculite sistemice.

Probabil mai putin de 1% din pacientii hipertensivi dezvolta faza maligna, care apare atat in cursul evolutiei hipertensiunii esentiale, cat si a celei secundare. Rareori ea este prima manifestare recunoscuta a problemelor induse de presiunea sanguina si este neobisnuit sa apara la pacientii aflati sub tratament. Varsta medie in momentul diagnosticului este de 40 ani si barbatii sunt mai adesea afectati decat femeile.

Hipertensiunea arteriala maligna se defineste (conform OMS) prin:

1. tensiunea arteriala diastolica mai mare sau egala cu 130 mmHg;
2. exudate, hemoragii (eventual edem papilar) la examenul fundului de ochi;
3. relativa rezistenta la tratamentul antihipertensiv;
4. insuficienta renala progresiva;
5. eventual insuficienta cardiaca stanga sau globala;
6. evolutie rapida a leziunilor histologice in organele tinta.

Pe langa cresterea importanta a presiunii sanguine asociata cu edem papilar si hemoragii si exsudate retiniene, tabloul complet in hipertensiunea arteriala maligna poate include manifestari de encefalopatie hipertensiva, cum ar fi cefalee severa, varsaturi, tulburari vizuale (incluzand cecitate tranzitorie), paralizii tranzitorii, convulsii, stupor si coma. Acestea au fost atribuite spasmului vaselor cerebrale si edemului cerebral. La unii pacienti care au decedat, in vasele cerebrale au fost descoperiti trombi mici multipli.

Decompensarea cardiaca si alterarea rapida a functiei renale sunt alte aspecte critice ale hipertensiunii maligne. Oliguria poate fi de fapt modalitatea de prezentare.

Leziunea vasculara caracteristica hipertensiunii maligne este necroza fibrinoida a peretilor arterelor mici si arteriolelor, iar evolutia ei poate fi oprita de catre tratamentul antihipertensiv eficient.

Inainte sa existe un tratament eficient, speranta de viata dupa diagnosticul de hipertensiune arteriala maligna era mai mica de 2 ani, cele mai multe decese fiind datorate insuficientei renale, hemoragiei cerebrale sau insuficientei cardiace congestive. Odata cu aparitia tratamentului antihipertensiv eficient cel putin jumatate dintre pacienti supravietuiesc mai mult de 5 ani.