Hiperplazia gingivală

Hiperplazia gingivală reprezintă creșterea în volum anormală a gingiilor, care apare pe fondul dezvoltării anormale a celulelor din structura gingiilor, această creștere fiind „stimulată” de factori diverși.

Pe fondul acestei afecțiune, creșterea anormală a gingiilor poate fi asociată cu o sensibilitate a acestora și apariția sângerărilor gingivale. Există situații (grave) când prin creșterea în volum a gingiilor nu se mai pot observa coroanele dentare (adică dinții nu mai sunt vizibili). Într-o astfel de situație, periajul dentar este aprope imposibil; se creează un cerc vicios, prin care placa bacteriană restantă pe suprafețele dentare întreține inflamația gingivală, dar determină și apariția cariilor dentare. (1)

Cauze

Sunt numeroase cauze care pot determina hiperplazia gingivală, cum ar fi: inflamația gingivală, ca reacție adversă în urma administrării anumitor medicamente, cauze ereditare și anumite afecțiuni generale. (2)

Hiperplazia gingivală cauzată de inflamația locală 

În această situație, se produce creșterea în volum a gingiilor ca urmare a răspunsului imun din partea organismului față de prezența plăcii bacteriene acumulate la nivelul coroanelor dentare (din cauza nerespectării etapelor de igienă orală).

Hiperplazia gingivală de cauză inflamatorie poate apărea la nivelul unuia sau mai multor dinți (localizată), fie la nivelul întregii mucoase gingivale (generalizată).

În acest caz, gingiile afectate au o culoare roșie intensă, o consistență moale, sunt sensibile la atingere și sângerează cu ușurință.
Fiind de cauză inflamatorie, odată cu eliminarea factorilor iritanți și instituirea procedeelor de igienă orală, se remite (dispare) și hiperplazia gingivală. (3)

Hiperplazia gingivală cauzată de anumite medicamente

Pacienții cărora li se adminstrează anumite medicamente pot dezvolta o creștere în volum a gingiilor. Spre deosebire de prima situație (atunci când cauza este inflamatorie), în acest caz gingiile sunt ferme la palpare, nu sunt sensibile, au o culoare mai deschisă (spre roz) și nu sângerează cu ușurință.
  
În cazuri severe, gingia acoperă în totalitate coroanele dentare, determinând acumulare de placă bacteriană și probleme parodontale și, uneori, în cazul copiilor, poate împiedica o erupție dentară corectă. (3)
  
Medicamentele care determină cel mai frecvent hiperplazie gingivală sunt fenitoina, ciclosporinele și blocante ale canalelor de calciu.

• Fenitoina este un medicament anticonvulsivant administrat în cazul unor tipuri de crize epileptice și convulsii. În aproximativ 50% din cazuri, fenitoina poate determina hiperplazie gingivală.
• Ciclosporinele sunt medicamente imunosupresoare și se administrează cel mai frecvent în cazul transplanturilor de organe. Prevalența hiperplaziei gingivale în acest caz este de 25-30% din cazuri la adulți și până la 70% din cazuri la copii.
• Blocantele canalelor de calciu reprezintă o clasă de medicamente indicate în afecțiuni cardiovasculare – hipertensiune arterială, angină pectorală sau tulburări de ritm cardiac. Prevalența în cazul acestei medicații depinde de tipul de medicament administrat; nifedipina are cel mai crescut risc de inducere a hiperplaziei gingivale, în aproximativ 6-15% din cazuri. (5)

În cazul tratamentului cu nifedipină, primele semne de hiperplazie gingivală pot apărea după 1–3 luni de tratament. Se pare că hiperplazia gingivală apărută pe fondul tratamentului cu nifedipină nu afectează zonele lipsite de dinți din cavitatea bucală (zonele edentate), dar poate afecta mucoasa gingivală din jurul implanturilor dentare (regiunea peri-implantară). (4)
Prin oprirea medicaței se poate remite parțial sau chiar total hiperplazia gingivală. Dacă medicația nu poate fi stopată, se poate recurge la îndepărtarea chirurgicală a gingiei crescută în volum, însă hiperplazia gingivală poate recidiva în acest caz.

Fibromatoza gingivală ereditară 

Această afecțiune apare de obicei pe parcursul copilăriei, dar uneori se manifestă doar la maturitate. Poate fi localizată (la nivelul unuia sau mai multor dinți) sau generalizată (la nivelul gingiilor întregii cavități bucale). Aspectul gingiilor este crescut în volum, de culoare roz-pal; la palpare gingiile sunt ferme și nu sunt sensibile. Coroanele dinților pot fi acoperite în totalitate de mucoasă gingivală. Alteori, fibromatoza gingivală împiedică erupția dentară sau determină înghesuiri sau poziții anormale ale dinților în cavitatea bucală.
  
Se poate recurge la extirparea chirurgicală a țesuturilor gingivale în exces, însă deseori afecțiunea reapare, astfel că este nevoie de intervenții repetate. (3)

Hiperplazia gingivală cauzată de boli sistemice 

Există afecțiuni care pot induce hiperplazie gingivală localizată sau generalizată la nivelul cavității bucale.
  
Sarcina, deși este o stare fiziologică, poate determina o creștere în volum a mucoasei gingivale. Sunt afecțiuni generale precum dezechilibrele hormonale sau leucemia care pot determina hiperplazii gingivale și care, odată ce sunt tratate, va dispărea și afecțiunea gingivală. (3)

Factori de risc

Pe lângă cauze, există anumiți factori de risc, care, mai ales în hiperplazia gingivală cauzată de anumite medicamente, pot determina forme mai grave ale afecțiunii.

• Placa bacteriană și gradul de igienă orală sunt factori de risc implicați în afecțiunile inflamatorii ale mucoasei gingivale și parodonțiului. În general, severitatea hiperplaziei gingivale este corelată cu un grad scăzut de igienă orală. 
• Genul se pare că este un factor de risc în apariția hiperplaziei gingivale. Studii efectuate atât pe animale, cât și pe oameni au demonstrat o predispoziție mai mare în rândul bărbaților spre a dezvolta hiperplazie gingivală.
• În ceea ce privește dozajul medicației nu s-a putut demonstra o reală corelație între concentrația de medicament administrată și apariția hiperplaziei gingivale. Există totuși anumite studii ale căror rezultate indică o oarecare asociere între doza de medicament administrată și riscul de apariție a hiperplaziei gingivale, dar acestea nu sunt considerate concludente.
• Vârsta nu este considerată un factor de risc real, mai ales că medicația care poate cauza hiperplazie gingivală se administrează cu preponderență adulților de vârsta a doua și a treia. (4)  

Tratament

Tratamentul în cazul hiperplaziei gingivale depinde, în primul rând, de factorii cauzatori. Cu toate acestea, indiferent de cauză, de primă intenție din partea medicului dentist va fi igienizarea profesională a cavității bucale (detartraj, periaj profesional) și educarea pacientului în privința unei igiene orale personale corecte.

În cazul unei hiperplazii gingivale determinate de anumite medicamente, o posibilitate ar fi întreruperea medicației sau înlocuirea cu alte medicamente (sau combinații de medicamente) cu efect asemmănător, din altă clasă (în măsura în care acest lucru este posibil și doar la indicația medicului curant). (4)

De asemenea, controlul plăcii bacteriene poate reduce semnificativ hiperplazia gingivală atunci când este cauzată de medicamente. (2)
  
Atunci când forma de hiperplazie gingivală este ușoară sau moderată se indică un tratament parodontal non-chirurgical. Acesta implică tehnici de detartraj cu ultrasunete sau manual supra- și sub-gingival precum și îndepărtarea detritusurilor de la nivel subgingival. Aceste măsuri terapeutice se pot practica în mod regulat, la fiecare 6 luni și pot fi asociate și cu anumite tratamente antibiotice pentru a scădea nivelul bacteriemiei de la nivelul cavității orale. Se pot indica și anumite ape de gură cu rol antiseptic local. (4)
   
Tratamentul parodontal chirurgical presupune îndepărtarea chirurgicală a țesuturilor în exces, eliminarea pungilor parodontale și restaurarea conturului normal al mucoasei gingivale. Intervențiile chirurgicale în această situație poartă numele de gingivectomie sau gingivoplastie. (4)
  
Atunci când hiperplazia gingivală este o manifestare a unei afecțiuni generale tratamentul va fi orientat spre afecțiunea de bază. Și în aceste cazuri, medicul dentist poate indica anumite tehnici de control al plăcii bacteriene ca  tratament adjuvant al hiperplaziei gingivale.

Recomandări

• Atunci când o persoană observă creșterea în volum a gingiilor este bine să se prezinte fie la medicul de familie, fie la medicul dentist curant. Pentru că hiperplazia gingivală poate avea cauze multiple, doar medicul este în măsură să stabilească diagnosticul și modalitatea de tratament.
  
• Respectarea normelor de igienă a cavității bucale este foarte importantă, precum și controalele regulate la medicul dentist. Acesta poate indica (atunci când este nevoie) metode profesionale de igienizare la nivelul dinților și gingiilor.
  
• În cazul în care medicația este cauza apariției hiperplaziei gingivale, pacientul trebuie să se prezinte la medic; doar medicul curant este cel care poate întrerupe medicația în cazul unei afecțiuni generale sau o poate înlocui cu medicamente din alte clase.
  
• Se recomandă respectarea unui stil de viață sănătos - o dietă echilibrată, fără excese de alcool și zahăr, absența fumatului – pentru a preveni anumite afecțiuni generale ce pot determina și hiperplazie gingivală. Controalele de rutină la medicul de familie, precum și efectuarea analizelor anuale pot depista precoce aceste afecțiuni generale, care odată tratate, nu vor mai prezenta un risc în apariția problemelor gingivale. (5)