Himenolepidoza (Himenolepioza) - tenia mică

Himenolepidoza este o infecție parazitară al cărei agent etiologic este parazitul Hymenolepis nana (tenia pitică) , aparținând familiei Cestodelor. Este cea mai frecventă teniază în rândul oamenilor. Transmiterea acesteia nu necesită o gazdă intermediară, ci se poate realiza prin contact interuman (infecție specific umană), pe cale fecal-orală.

Himenolepidoza este o infecție cosmopolită, însă este mai des întâlnită în zonele cu climat cald (ex: tropical sau subtropical). (1, 2)

Epidemiologie

Himenolepidoza este cel mai frecvent întâlnită la copiii cu vârste cuprinse între 4 și 10 ani, apărând cu predilecție în rândul persoanelor instituționalizate. Se estimează că, la nivel mondial, există 50-75 de milioane de purtători de H. nana. Nu au fost raportate decese asociate cu himenolepidoza. (1, 3)

Fiziopatologie

Transmiterea parazitului Hymenolepis nana se face pe cale digestivă (fecal-orală), prin apă sau alimente contaminate cu ouă. Autoinfecția este frecventă în rândul persoanelor infectate cu H. nana. Aceasta poate fi:

• exogenă: contaminarea cu ouă prin mecanism fecal-oral
• endogenă: din oul ingerat se eliberează embrionul, care duce ulterior la formarea larvei și a adultului de H. nana (2)

Infecția poate avea loc prin intermediul ingestiei de apă și alimente contaminate cu:

• ouă care provin din fecalele de origine umană sau, în unele cazuri, animală (ex: rozătoare)
• larve care sunt eliminale de gazde intermediare (anumite specii de insecte) (1)

Contribuția gazdei intermediare la infecție este strict opțională. Hymenolepis nana nu are nevoie de gazde intermediare pentru a-și finaliza ciclul biologic. (3)

Ciclul biologic: oul ingerat va penetra vilozitățile intestinale și se va tranfoma în larvă cisticercoidă, ulterior în adult. Adultul din lumenul intestinal va elibera (după cca. 2 săptămâni) ouă infectante, care:

• vor iniția un nou ciclu biologic în interiorul gazdei sau
• vor fi eliminate în exterior odată cu fecalele (oul infectant de H. nana este viabil în mediul extern cca. 10 zile) (1, 2, 3)

Semne și simptome

Majoritatea infecțiilor cu H. nana sunt asimptomatice. Totuși, la o încărcătură mai mare de 3.000 de paraziți, infecția poate fi simptomatică. (1) Principalele semne și simptome întâlnite in himenolepidoză sunt:

• manifestări gastrointestinale: dureri și crampe abdominale, greață, diaree, inapetență, flatulență
• manifestări alergice: prurit
• manifestări nespecifice: astenie, creștere întârziată
• manifestări neuropsihice: iritabilitate, insomnii (1, 2, 3, 4)

Diagnostic

Diagnosticul se face prin identificarea ouălor de Hymenolepis nana din scaun în urma unui examen copro-parazitologic sau prin examinarea macro și microscopică a adultului în cazul eliminării acestuia.

Tratament

Administrarea de praziquantel reprezintă tratamentul de elecție pentru himenolepidoză. Nitrazoxanida și niclosamida constituie medicamente alternative. (1, 2, 3, 4)

Profilaxie

Pentru evitarea infectării cu Hymenolepis nana sunt recomandate:

• igiena personală minuțioasă
• controlul populațiilor de rozătoare și evitarea pe cât posibil a contactului cu fecalele acestora
• evitarea consumului de apă și alimente de origine suspectă/posibil contaminate
• instruirea comunităților (ex: copii instituționalizați) cu privire la importanța igienei personale (spălatul mâinilor) (2, 3)