Herpangina (angina herpetiformă)

Herpagina (angina herpetiformă) este o patologie frecventă în sfera pediatrică, de etiologie virală. Este caracterizată de apariţia unor ulceraţii mici la nivelul nazofaringelui. Infecţia poate cauza febră, durere în gât şi cefalee.

Herpangina este similară cu boala mână-picior-gură, ambele fiind cauzate de enterovirusuri. Enterovirusurile sunt un grup de virusuri care afectează cel mai frecvent tractul gastrointestinal, dar în anumite cazuri se pot extinde şi la alt nivel. În mod normal, organismul produce anticorpi pentru a limita şi elimina factorul infecţios din organism. La copii, producţia de antiorpi şi funcţionalitatea sistemului imun poate fi imatură, asftel încât aceste infecţii pot prolifera.

Angina herpetiformă poate fi însoţită de alte manifestări ale infecţiei virale precum meningită aseptică, exantemă virală, encefalită sau paralizie acută flască. (3) Acest grup etiopatologic viral este foarte contagios. Simptomele sunt autolimitate, de obicei în jurul a 10 zile. (1)

Cauze și factori de risc

Cea mai frecventă etiologie a herpanginei este reprezentată de grupul A al virusurilor Coxackie (în special serotiprile A16, 1-10 şi 22). Ca şi variante etiopatologice putem aminti: grupul B al virusurilor Coxackie, enterovirusul 71, echovirusul, virusul herpetic, parvovirusul 1, adenovirusul. Contagiozitatea maximă este în prima săptămână de la infectare. Cel mai frecvent, herpangina este transmisă prin intermediul materiilor fecale, dar se poate transmite şi pe cale aeriană prin tuse sau strănut. (1), (3)

Herpangina poate afecta toată populaţia dar incidenţa maximă este la copiii sub 5 ani care sunt în colectivităţi. În Statele Unite ale Americii, riscul de herpangină este mai mare pe perioada verii şi a toamnei. (1)

Cel mai frecvent herpangina este o patologie autolimitată. În anumite cazuri însă infecţia virală poate evolua pe fondul unei deficienţe ale sistemului imun către complicaţii la nivelul sistemului nervos central sau cu insuficienţă cardiacă. Fatalitatea asociată cu herpangina a fost reportată la copii cu vârste între 6 şi 11 luni. Repartiţia anginei herpetiforme este egală pe sexe. (3)

Simptomatologie

Simptomatologia poate fi foarte variată de la individ la individ şi poate include:

• febră cu evoluţie rapidă în câteva ore,
• durere în gât la nivelul nazofaringelui,
• cefalee,
• durere la nivel cervical,
• edem la nivelul glandelor limfatice,
• mialgii (dureri musculare),
• disfagie (dificultăţi la înghiţire),
• diaree,
• inapetenţă,
• hipersalivaţie şi
• vărsături mai frecvent la copii mici. (1)

Perioada de incubaţie este de 3 până la 12 zile. Viremia poate apărea distribuită în două vârfuri evolutive: prima dată este minoră şi apare la apriximativ 3 zile de la expunerea primară şi coincide cu debutul simptomatologiei. Particulele virale migrează la nivelul celui de-al doilea situs de replicare (membrane mucoase, noduli limfatici, tract respirator şi eventual cord, sitem nervos central, pancreas, ficat sau splină). În cazul în care sitemul imun al gazdei este suficient de bine dezvoltat va apărea o infecţie cu evoluţie subclinică. Al doivea vârf al viremiei apare între zilele 3 şi 7 de la infecţie. (2)

Mici ulceraţii pot fi individualizate la nivelul polului posterior al gâtului. Acestea apar începând cu ziua a doua de evoluţie a infecţiei. Acestea sunt alb-gri şi înconjurate de un halou roşu, hiperemic şi sunt în număr de două până la 14. Dimensiunile sunt variabile în funcţie de etapa evolutivă: iniţial sunt mici cu dimensiuni între 1 şi 2 milimetri, ajungând ulterior până la 3-5 milimetri. Împreună cu haloul hiperemic din jur acestea pot măsura până la 10 mlimetri. Ulceraţiile se vindecă în aproximativ 7 zile. (1), (2)

O serie de simptome ar trebui să ridice un semnal de alarmă asupra gravităţii infecţiei: febră persistentă peste 41°C, hiperemie la nivelul gâtului ce persită mai mult de 5 zile, simptome ale deshidratării (uscăciunea mucoaselor, xeroftalmie, fatigabilitate, volum urinar scăzut şi urină închisă la culoare, enoftalmie). (1)

Deşi herpangina este o patologie cu evoluţie autolimitată, în anumite cazuri rare aceasta poate evolua cu complicaţii de tipul meningitei aseptice sau alte manifestări determinate de afectarea sistemului nervos central. Există o posibilă asociere între herpangina pe durata sarcinii şi o greutate mai mică la naştere, naştere prematură sau o vârstă gestaţională mică. (3)

Diagnostic

Diagnosticul poate fi pus clinic pe aspectul tipic al ulceraţiilor de la nivelul nazofaringelui acompaniate de un tablou clinic înalt sugestiv. În cele mai multe cazuri, modalităţi speciale de diagnostic nu sunt necesare.

Diagnosticul diferenţial trebuie efectuat în primul rând între posibilii agenţi etiopatogenici. Altfel, diagnosticul diferenţial al anginei herpetiforme cuprinde:

• faringita bacteriană,
• simptomatologia de debut a infecţiei HIV,
• boala mână-picior-gură,
• faringita virală,
• mononucleoza infecţioasă,
• infecţia cu virusul herpetic. (3)

Tratament

Principalul scop terapeutin constă în limitarea şi reducerea simptomatologiei, mai ales a durerii. Planul terapeutic este foarte variabil în funcţie de multiplii factori precum vârsta, simptomatologia predominantă, toleranţa la diversele variante medicamentoase. Datorită etiopatologiei virale, tratamentul cu antibiotice nu este recomandat.

Antiinflamatoare de tipul ibuprofenului sau acetaminofenului sunt recomandate pentru a scădea disconfortul şi febra. Aspirina nu este indicată în tratamentul infecţiilor virale la copii şi adolescenți din cauza riscului mare de a dezvolta sindrom Reye (patologie ameninţătoare de viaţă care poate conduce la inflamaţia ficatului şi a creierului cu un prognostic rezervat). (1)

Anestezicele locale precum lidocaina pot fi utilizate pentru a reduce durerea de la nivelul gâtului care, de cele mai multe ori, poate fi foarte supărătoare şi poate împiedica o alimentaţie corectă.

Creşterea aportului de fluide este important pentru a prevenii deshidratarea potenţată de febră.

Cel mai bun mod de a preveni herpangina este igiena foarte bună, spălatul pe mâini este un gest esenţial. Copiii cu herpangină ar trebui să fie scoşi din colectivitate până la remiterea simptomatologiei datorită contagiozităţii foarte mare. (1)