Hepatopatia cronică
Hepatopatia cronică reprezintă, din punct de vedere clinic, o deteriorare progresivă a funcțiilor hepatice, unele dintre acestea fiind de o importanță aparte, precum sinteza factorilor de coagulare, detoxificarea organismului de produșii metabolismului și excreția bilei. Aceasta este manifestarea, în fapt, a unui proces continuu de inflamație, distrugere și regenerare a parenchimului hepatic care duce, în final, la apariția fibrozei și a cirozei hipatice.
Carcinomul hepatocelular constituie stadiul final al bolii hepatice cronice, rezultând în perturbarea arhitecturii țesuturilor organului, formarea de noduli, reorganizarea vasculară, neo-angiogeneză și depunerea de matrice extracelulare. Importanța ficatului în ansamblul dinamic pe care îl reprezintă organismul uman conferă acestei afecțiuni o gravitate marcată, în contextul în care prevalența sa la nivel global este în continuă creștere.
Prevalență
Prevalența bolii hepatice cronice variază în funcție de regiunea și populațiile analizate, însă se apreciază că aceasta reprezintă cea de-a 11-a cauză de mortalitate și cea de-a 15-a de morbiditate la nivel global, fiind cauza a aproximativ 1,32 milioane de decese în anul 2017, traduse procentual prin 2,2% din cauzele de deces în decursul anului respectiv. (1)
Aceasta este influențată de factori precum creșterea consumului de alcool, a frecvenței infecțiilor cu virusurile hepatitice B și C, obezitatea și diabetul. În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere alarmantă a prevalenței bolii ficatului gras non-alcoolic (NAFLD), în principal datorită creșterii ratei de obezitate și stilurilor de viață sedentare.
Afecțiunea se poate găsi în unul dintre cele patru stadii:
- hepatită, steatoză sau hepatosteatoză;
- fibroză;
- ciroză;
- carcinom hepatocelular. (2)
Etiologia hepatopatiei cronice
Deși cauzele de apariție a hepatopatiei cronice sunt multiple și variate, acestea au drept rezultat aceleași manifestații patologice la nivelul ficatului, adică deteriorarea structurilor acestuia și determinarea unei inflamații cronice.
Consumul excesiv de alcool este una dintre principalele cauze de apariție a hepatopatiei cronice, în principal prin riscul de dezvoltare a bolii hepatice alcoolice pe care îl presupune, aceasta fiind, în fapt, un nume sub care se încadrează hepatita alcoolică și ciroza alcoolică.
În schimb, boala hepatică grasă non-alcoolică este o afecțiune ce se caracterizează prin acumularea de țesut adipos în ficat, fiind independentă de consumul de alcool. Aceasta este asociată cu obezitatea, rezistența la insulină, diabetul, caracteristice sindromului metabolic, factori care pot agrava progresul unei steatoze hepatice non-alcoolice spre caracteristicile de boală hepatică cronică.
Infecții virale, traduse clinic prin apariția unei hepatite virale cronice, apar în urma contactării virusurilor hepatitei B (VHB), C (VHC) sau D (VHD), care, în cazul în care nu sunt tratate în mod corespunzător, pot duce la apariția carcinoamelor hepatocelulare. (2)
Dintre cauzele genetice, cele mai comune sunt deficitul de alfa-1 antitripsină, fiind un factor predictiv al apariției hepatopatiei cronice în special la copii, precum și boala Wilson, ce determină acumulări excesive de cupru la nivel hepatic.
În plus, hemocromatoza ereditară este o afecțiune genetică autozomal recesivă ce se manifestă prin mutații ale genei ce reglează absorbția fierului în intestinul subțire, modificările fiind responsabile de acumularea fierului la nivelul organismului și, consecutiv, de generarea de radicali liberi hidroxil, ce determină apariția fibrozei la nivelul organelor. (3)
Bolile autoimune, printre care se numără hepatita autoimună și colangita scleroasă primară, presupun atacuri ale sistemului imunitar asupra celulelor hepatice, determinând inflamație cronică și fibroză ulterioară. (4)
Simptome ale hepatopatiei cronice
Hepatopatia cronică poate să nu prezinte simptome evidente în stadiile sale incipiente. Pe măsură ce boala progresează, pacienții pot experimenta:
- scaune deschise la culoare;
- urină închisă la culoare;
- mâncărimi persistente;
- scăderi ale apetitului;
- pierdere în greutate;
- durere abdominală;
- greață și vărsături;
- slăbiciune;
- sângerare;
- oboseală;
- icter. (2)
Una dintre cele mai grave manifestări ale hepatopatiei cronice este encefalopatia hepatică, o afecțiune neuropsihiatrică cauzată de disfuncția hepatică. Întrucât ficatul are rolul de a detoxifia compușii rezultați în urma metabolismului, cum ar fi amoniacul, eliminarea acestor substanțe din organism este îngreunată la pacienții cu ciroză, determinând astfel creșterea nivelului de amoniac la nivelul organismului. Ca atare, efectul este de afectare a creierului prin alterări cognitive, apreciindu-se că aproximativ 50% dintre pacienții cu boală hepatică cronică descompensată pot dezvolta encefalopatie hepatică.
Aceasta se prezintă sub mai multe grade, în funcție de simptomele prezente:
- Gradul 0: Subclinic, starea mentală este normală, posibile modificări minime ale memoriei, coordonării, funcției intelectuale și concentrării.
- Gradul 1: Lipsă de atenție, prezența stării de euforie sau anxietate, afectarea capacității de efectuare a adunării sau scăderii, ritm de somn alterat.
- Gradul 2: Stare letargică sau apatică, dezorientare în timp, personalitate modificată, comportament inadecvat.
- Gradul 3: Somnolență până la semicomă, răspunde la stimuli, confuzie, dezorientare gravă.
- Gradul 4: Comă.
Pacientul se poate prezenta cu oricare dintre aceste simptome, majoritatea pacienților cu encefalopatie hepatică resimțind tulburări neurologice și prezentând infecții, sângerări gastrointestinale și hiperpotasemie, ce, la rândul lor, pot agrava encefalopatia hepatică. (5)
Opțiuni terapeutice
Atitudinea terapeutică în cazul pacienților ce suferă de hepatopatie cronică depinde de afecțiunea ce a determinat apariția acesteia, stadiul în care se află și posibilele manifestări pe care le poate genera. Astfel, hepatitele virale se tratează prin administrarea de substanțe antivirale, boala hepatică alcoolică prin schimbarea stilului de viață în sensul abstinenței, iar hepatita de cauză autoimună prin medicamente imunosupresive și corticosteroizi. (2)
Pe de altă parte, prezența în paralel a unei encefalopatii hepatice atrage după sine necesitatea corectării manifestărilor patologice asociate acesteia prin administrarea de rifaximină sau lactuloză, cu scopul de convertire a amoniacului în ioni de amoniu și reducerea absorbției intestinale ale acestuia. De asemenea, carcinoamele hepatocelulare se tratează prin rezecție sau ablație a maselor tumorale, chemoembolizare sau radioembolizare sau administrarea de Sorafenib, în funcție de stadiul în care se află cancerul. (6, 7)
În cazul în care hepatopatia este într-un stadiu foarte avansat, iar opțiunile terapeutice convenționale cu scop curativ nu dau rezultate, transplantul de ficat poate fi luat în considerare ca ultimă opțiune.
Metode de prevenție
Adoptarea unui stil de viață sănătos, prin efectuarea de exerciții în mod regulat, menținerea unei greutăți normale și urmarea unei diete echilibrate poate reduce riscul de dezvoltare a steatozei hepatice și, consecutiv, a hepatopatiei cronice. În plus, evitarea unor factori de risc precum reutilizarea acelor, actele sexuale neprotejate și utilizarea echipamentului contaminat pentru piercing sau tatuaje, este asociată cu o reducere a riscului de transmitere a hepatitei.
În acest scop este benefică și imunizarea împotriva hepatitelor A și B, ce poate reduce semnificativ riscul de dezvoltare a hepatitei virale, iar administrarea cu prudență a medicamentelor, respectarea dozelor prescrise și discutarea potențialelor riscuri hepatice cu medicii curanți sunt cruciale pentru evitarea perturbării funcțiilor hepatice. (8)
Prognosticul hepatopatiei cronice
Prognosticul pentru persoanele cu hepatopatie cronică variază în funcție de afecțiunea ce stă la baza acesteia, stadiul bolii și complicațiile dezvoltate deja. Detectarea precoce, tratament prompt și modificările stilului de viață pot îmbunătăți semnificativ evoluția acesteia în timp.
Cu toate acestea, stadiile avansate ale bolii hepatice, cum ar fi ciroza, pot duce la complicații severe și la o reducere a speranței de viață. Monitorizarea regulată, respectarea planurilor de tratament și îngrijirea medicală continuă sunt esențiale pentru gestionarea hepatopatiei cronice și îmbunătățirea prognosticului pe termen lung. (2)
intră pe forum