Halucinaţii auditive

Halucinaţiile auditive reprezintă percepţia unor sunete sau voci fără existenţa unui stimul extern. De-a lungul timpului au fost asociate cu dovada comunicării cu forțe divine, în medicina contemporană şi în percepţia generală actuală fiind însă interpretate frecvent ca semn al unei tulburări mentale, deși nu sunt exclusiv un indicator al acestora. (1)

Când aceste halucinaţii sunt reprezentate de voci, vorbim de halucinaţii auditive verbale, care sunt în mod particular asociate cu schizofrenia, dar nici ele nu sunt specifice acestei afecţiuni. Alte tulburari în care poate fi întâlnit acest subtip de halucinaţii sunt de exemplu tulburarea de stres posttraumatic, anumite boli neurologice sau pot apărea ca urmare a consumului de diverse substanţe psihoactive. (2)

Etiologie

Pentru că halucinaţiile auditive pot fi întâlnite într-o varietate de afecţiuni, se crede că etiologia lor este heterogenă. Una dintre ipotezele care ar explica apariţia halucinatiilor constă în lipsa unei conexiuni între zonele creierului responsabile de acţiune şi de perceperea senzaţiei ce rezultă din acţiunea respectivă. Pe de alta parte, studiile PET și f MRI (Rezonanţă Magnetică funcţională) efectuate în cazul unor persoane suferind de schizofrenie au arătat o activitate crescută la nivelul nucleului subtalamic şi striat, precum şi în hipotalamus.

O altă ipoteză luată în calcul este reprezentată de neurotransmisia glutamatergică aberantă sau teoria hipofuncției receptorilor glutamaergici în schizofrenie. Halucinațiile auditive au fost legate şi de modificări la nivelul emisferei cerebrale stângi, mai specific aria Broca, lobul temporal superior sau cortexul primar auditiv.

La nivel neurochimic, o importanţă deosebită o au receptorii dopaminergici (D2) și serotoninergici. (5HT2a).

Epidemiologie

Prevalența halucinaţiilor auditive în populația generală este de 5-28%. (3)

Se estimează că aproximativ 75% dintre persoanele cu schizofrenie suferă la un moment dat de halucinaţii auditive. Acestea sunt însă relativ comune şi în cazul tulburării bipolare (20%—50%), în cazul depresiei majore cu elemente psihotice (10%) sau în cazul tulburării de stres posttraumatic. (40%) (4)

Cauze non-pshiatrice ale halucinațiilor auditive pot fi: (5)

• Epilepsia de lob temporal
• Tumori cerebrale
• Demența de tip Alzheimer (în stadii avansate sau mai rar în alte tipuri de demenţe, cum ar fi demenţa cu corpi Lewy)
• Delirul (tulburare gravă care se manifestă prin confuzie şi alterarea stării de conştienţă)
• Infecţii cum ar fi encefalita virală
• Traumatismele craniene
• Accidentul vascular cerebral
• Deficitul de auz - halucinațiile auditive apar la 16% din persoanele cu deficit de auz și pot îmbrăca două forme: halucinații simple (tinitus) sau complexe (muzica)
• Stresul extrem fizic și psihic
• Abuzul de substanțe (alcool, cocaina, amfetamine) dar și sevrajul

Halucinațiile auditive și bolile psihice

Tipul cel mai frecvent de halucinații auditive întâlnite în bolile psihice sunt vocile. Persoanele care suferă de acest tip de halucinații aud de obicei mai multe voci, iar acestea sunt de obicei recunoscute ca aparținând unei persoane cunoscute (membru al familiei, vecin, coleg) sau unui caracter imaginar (Dumnezeu, diavol, înger). Vocile care comentează sau discută comportamentul unei persoane sunt considerate a fi un simptom important și de diagnostic semnificativ în schizofrenie.

De fapt, halucinațiile auditive apar în schizofrenie cu o frecvență mai mare decât în oricare alte tulburări, procentul estimat fiind între 60-73. În aproximativ jumătate din cazuri, vocile sunt imperative sau transmit un conținut negativ, insultând sau comandând o acțiune negativă. Acestea pot afecta extrem de negativ starea psihică a persoanei, conducând către ideație suicidară sau chiar suicid.

Unele dintre persoanele afectate de schizofrenie pot experimenta însă și halucinații auditive nonverbale (muzică sau alte sunete).

Caracteristicile halucinațiilor auditive care pot orienta către o psihoză (pierderea contactului cu realitatea și dificultatea de a diferenția între e ce este real și ce nu) sunt: (6)

• Frecvența crescută a manifestării lor
• Localizarea vocilor înafara capului
• Exprimarea lingvistică complexă
• Măsura în care pacienții cred că și alte persone le pot auzi
• Sunt însoțite de un raspuns emoțional intens

În bolile psihice prezența halucinațiilor este corelată cu un tablou psihopatologic mai complex și cu un prognostic mai nefavorabil.

Halucinațiile auditive pot apărea însă și în timpul perioadei de adormire (halucinații hipnagocice) sau în faza de trezire, de trecere de la somn la veghe (halucinații hipnopompice), în special la persoanele cu tulburări de somn sau în perioade de stres extrem.

Tratament

Atunci cand tratamentul este necesar, medicația antipsihotică (de exemplu quetiapina, olanzapina, haloperidol) este prima alegere în cazul bolilor psihice care au ca manifestare și halucinațiile auditive. Acestea pot duce relativ rapid la scăderea severității simptomelor.

În completare, poate fi de ajutor și terapia cognitiv-comportamentală, care are ca scop printre altele reducerea suferinței asociate cu prezența vocilor și crearea de mecanisme cu ajutorul cărora să poata fi suportate mai ușor.

Stimularea magnetică transcraniană este o altă tehnică prin care frecvența și severitatea halucinațiilor auditive pot fi reduse. (7)