Greața

GreaÅ£a este definită ca senzaÅ£ia neplăcută a unei vărsături iminente. Ea poate apărea izolat sau poate fi urmată de apariÅ£ia vărsăturii, un răspuns reflex organizat ce rezultă în expulzia forÅ£ată pe gură a conÅ£inutului gastric. GreaÅ£a se însoÅ£eÅŸte de asemenea de lipsa poftei de mâncare (inapetenţă), iar uneori de ameÅ£eală sau senzaÅ£ie de disconfort abdominal. [1, 2]

Din punct de vedere funcÅ£ional, greaÅ£a ÅŸi vărsătura sunt considerate a avea un rol protector, ferindu-ne de ingestia unor toxine sau alimente percepute ca nocive ÅŸi crescându-ne astfel rata supravieÅ£uirii. DeÅŸi nu se cunoaÅŸte foarte clar mecanismul care stă la baza producerii senzaÅ£iei de greaţă, se consideră că apariÅ£ia ei este produsă de stimularea minoră a centrului vărsăturii din nucleul tractului solitar, situat în trunchiul cerebral. [3, 4]

Din punct de vedere al duratei, greaţa poate fi considerată:

• acută – cu o durată sub o lună, este de obicei răspunsul unei afecÅ£iuni infecÅ£ioase, inflamatorii sau iatrogene;
  
• cronică – persistă peste o lună ÅŸi este un răspuns patologic la o varietate de afecÅ£iuni. [2]

Cauze

GreaÅ£a izolată sau urmată de vărsături poate apărea într-o multitudine de cazuri, precum:
1. Afecţiuni gastrointestinale:

• funcÅ£ionale: pseudo-obstrucÅ£ie cronică intestinală, gastropareză, sindrom de intestin iritabil, dispepsie nonulceroasă, boală de reflux gastroesofagian;
• obstructive: aderenÅ£e ÅŸi bride postoperatorii, acalazie, stenoză pilorică, tumori ale tractului digestiv, intususcepÅ£ie, hernie strangulată, volvulus;
• organice: apendicită, colecistită, colangită, hepatită, boli inflamatorii intestinale, ischemie mezenterică, pancreatită, gastrită, ulcer peptic, gastroenterită, peritonită.

2. Administrarea de medicamente:

• medicamente care pot provoca greaţă ÅŸi vărsături la administrarea în doze uzuale: opioide, antiinflamatoare nesteroidiene, tramadol, teofilină, digoxin, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, clorochină, antibiotice (metronidazol, trimetoprim-sulfametoxazol, eritromicină), antiparazitare (albendazol, tiabendazol, iodoquinol), preparate estrogenice, levodopa, bromocriptină, săruri de fier sau potasiu, chimioterapice;
• medicamente care pot provoca greaţă ÅŸi vărsături la supradoză: paracetamol, simpatomimetice, digoxin, teofilină.

3. Expunerea la toxine ÅŸi droguri – consum excesiv de alcool sau substanÅ£e interzise (determină greaţă ÅŸi vărsături atât la supradoză, cât ÅŸi în sevraj), intoxicaÅ£iile cu monoxid de carbon, plumb, arsenic, fluor, organofosforice/pesticide, ricin, metanol, etilenglicol, toxiinfecÅ£iile alimentare, muÅŸcăturile de păianjen, scorpion etc.

4. Expunerea la factori fizici: temperaturi foarte ridicate (epuizare termică, insolaţie), altitudini ridicate (boala de altitudine), radiaţii (radioterapie).

5. Afecţiuni infecţioase: otită medie acută, pneumonie, peritonită spontană bacteriană, infecţii de tract urinar sau pielonefrită, infecţii virale (adenovirus, Norwalk, rotavirus), gastroenterite.

6. Afecţiuni ale sistemului nervos central:

• infecÅ£ii (meningită, encefalită);
  
• migrene;
  
• afecÅ£iuni care cresc presiunea intracraniană (tumori cerebrale, abcese cerebrale, accidente cerebrovasculare, traumatisme cerebrale severe, hidrocefalie, pseudotumor cerebri) – vărsătura apare de obicei fără efort ÅŸi nu este precedată de greaţă, însă în anumite cazuri poate apărea ÅŸi greaÅ£a.
  
• afecÅ£iuni convulsive.

7. AfecÅ£iuni ale aparatului vestibular (greaÅ£a sau vărsătura sunt însoÅ£ite în acest caz de vertij ÅŸi nistagmus):

• cauze periferice: răul de miÅŸcare (kinetoza), labirintita acută, vertijul paroxistic poziÅ£ional benign, boala Ménière, neuronita vestibulară, neurinomul acustic (în acest caz simptomele sunt de scurtă durată ÅŸi mai severe)
  
• cauze centrale: scleroză multiplă, ischemia trunchiului cerebral, tumori cerebrale (în acest caz simptomele sunt de mai lungă durată, dar mai puÅ£in supărătoare ÅŸi se pot însoÅ£i de alte simptome neurologice)

8. Modificări metabolice:

• sarcina – greÅ£urile matinale (apar încă din primele săptămâni din sarcină se rezolvă de obicei spontan până în săptămâna 20 de gestaÅ£ie); debutul greÅ£urilor în trimestrul doi sau trei al sarcinii sau severitatea lor crescută pot sugera hyperemesis gravidarum, ficatul gras acut de sarcină sau sindromul HELLP;
• insuficienÅ£a adrenală acută sau cronică (boala Addison);
• diabetul zaharat: greaÅ£a ÅŸi vărsăturile apar ca simptome acute în cetoacidoza diabetică, dar pot fi ÅŸi simptome cronice ale diabetului zaharat însoÅ£it de afectarea sistemului vegetativ ÅŸi gastropareză;
• cetoacidoza alcoolică;
• afecÅ£iuni ce determină hipercalcemie: hiperparatiroidism primar, sindroame paraneoplazice;
• hipertiroidism, hipoparatiroidism;
• insuficienţă hepatică severă;
• insuficienţă renală severă (uremie);
• alte afecÅ£iuni care determină hiponatriemie, hiperpotasemie sau acidoză.

9. Afecţiuni genitourinare - nefrolitiază, torsiune de ovar, torsiune testiculară.

10. AfecÅ£iuni psihologice – vărsături psihogene, anorexia nervosa, anxietate, bulimia nervosa, tulburări conversive, depresie.

11. GreÅ£uri ÅŸi vărsături postoperatorii – atribuite de obicei anestezicelor ÅŸi analgezicelor folosite. [1, 2, 5, 6]

GreaÅ£a ÅŸi vărsăturile mai pot apărea ÅŸi în alte afecÅ£iuni precum glaucomul acut, infarctul miocardic acut, insuficienÅ£a cardică congestivă, sepsisul, sindromul vărsăturilor ciclice sau să însoÅ£ească durerea puternică. [2]

Cele mai frecvente cauze rămân bolile gastrointestinale (mai ales gastroenterita), expunerea la droguri, toxine ÅŸi medicamente. [1]

Când este necesară prezentarea la medic

Nu toate afecÅ£iunile care determină greÅ£uri (însoÅ£ite sau nu de vărsături) necesită prezentarea imediată la medic, majoritatea fiind benigne ÅŸi uÅŸor de tratat.

UrgenÅ£e absolute sunt reprezentate de afecÅ£iunile în care greaÅ£a ÅŸi vărsăturile sunt considerate a fi cauzate de o intoxicaÅ£ie sau vărsăturile cu sânge (situaÅ£ii în care pacientul ar trebui să apeleze imediat la numărul 112 sau să se prezinte la camera de gardă). [7]

De asemenea, există o serie de simptome însoÅ£itoare care ar trebui să îl alarmeze pe pacient ÅŸi să grăbească adresarea sa la medic:

• apariÅ£ia semnelor de deshidratare (sete, gură uscată, eliminarea unor cantităţi scăzute de urină sau absenÅ£a eliminării urinei, slăbiciune) – apărute ca urmare a pierderilor mari de lichide prin vărsătură;
  
• dureri de cap, imposibilitatea îndoirii gâtului însoÅ£ită de durere la încercarea acestei manevre (redoare de ceafă), confuzie, stare alterată de conÅŸtienţă – semne sugestive de meningită;
  
• durere abdominală constantă;
  
• sensibilitate la atingerea abdomenului;
  
• abdomen destins. [1]
  

Toate persoanele care prezintă cel puÅ£in unul dintre aceste semnale de alarmă, precum ÅŸi cei care au avut un traumatism cranian recent ÅŸi persoanele a căror simptomatologie de greaţă ÅŸi vărsături depăşeÅŸte 12-24 h sau este atât de severă încât nu le permite să bea lichide ar trebui să apeleze la ajutor medical imediat. [1]

Ce se întâmplă după ce pacientul cu greaţă ajunge la spital

Evaluarea pacientului cu greaţă de către medic ar trebui să se concentreze pe detectarea urgenţelor sau complicaţiilor care necesită spitalizare. Este necesară identificarea cauzei subiacente pentru a-i putea prescrie pacientului un tratament specific şi a nu trece cu vederea peste cauze mai rare, dar nu mai puţin grave ce duc la apariţia acestui simptom. [2]

Fiecare pacient care acuză greaţă, însoÅ£ită sau nu de vărsături, ar trebui întrebat:

• de cât timp are simptomele (pentru a face diferenţă între un simptom acut ÅŸi unul cronic);
• cum a debutat greaÅ£a: abrupt (sugestiv pentru colecistită, pancreatită, gastroenterită, toxiinfecÅ£ii alimentare sau administrare de medicamente sau susbtanÅ£e interzise) sau insidios (sugestiv pentru boală de reflux gastroesofagian, gastropareză, afecÅ£iuni metabolice, sarcină sau administrări de medicamente);
• când apar greaÅ£a ÅŸi/sau vărsăturile: dimineaÅ£a, înainte de micul-dejun (în sarcină, uremie, consum excesiv de alcool, afecÅ£iuni cu hipertensiune intracraniană), în timpul sau imediat după masă (sugestiv pentru cauze psihiatrice ÅŸi mai rar boală ulceroasă sau stenoză pilorică), la 1-4 ore după masă (gastropareză sau obstrucÅ£ie pilorică prin boală ulceroasă sau tumori), sunt permanente (în tulburări de conversie, depresie) sau apar neregulat (în depresie majoră)
• cum arată vărsătura (atunci când este cazul);
• care sunt simptomele însoÅ£itoare: dureri abdominale (sugestive pentru o etiologie abdominală sau metabolică a greÅ£urilor), scădere în greutate (sugestivă pentru tumori maligne sau boală ulceroasă sau obstrucÅ£ie de pilor), diaree, mialgii, cefalee, contact cu persoane cu simptomatologie asemănătoare (sugestive pentru viroze cu enterovirusuri), cefalee, redoare de ceafă, semne neurologice de focar, vertij (sugestive pentru afecÅ£iuni ale sistemului nervos central sau ale aparatului vestibular), saÅ£ietate precoce, balonare post-prandială, disconfort abdominal (în gastropareză);
  
• în cazul femeilor, posibilitatea de a fi însărcinate. [1, 2]

După anamneză, pacientul va fi examinat cu atenÅ£ie, punându-se accent pe căutarea semnelor de deshidratare, examinarea abdominală ÅŸi cea neurologică. [1, 2]
De asemenea, pacientul va fi supus unei serii de investigaţii paraclinice, ghidate de suspiciunile ridicate de anamneză şi examenul clinic. Astfel, se recomandă efectuarea următoarelor teste de laborator:

• hemogramă;
• VSH (viteza de sedimentare a hematiilor);
• profil metabolic complet (inclusiv dozarea electroliÅ£ilor);
• enzime pancreatice sau hepatice – pentru pacienÅ£ii cu dureri abdominale sau icter;
• test de sarcină – efectuat oricărei femei aflată la vârstă fertilă care acuză greaţă sau vărsături;
• teste toxicologice. [2]
  

La acestea se poate adăuga efectuarea unei radiografii abdominale pe gol (la pacienţii cu suspiciune de ocluzie intestinală), numai după excluderea sarcinii. Alte teste, precum endoscopia superioară sau tomografia computerizată abdominală, ar trebui făcute la nevoie. [2]

Tratament

În cazul în care cauza apariÅ£iei greÅ£ii este identificată, se trece la prescrierea unui tratament specific, cu tratarea bolii de fond. În cazurile de abdomen acut chirurgical, tratamentul ar trebui instituit cât mai rapid. Atunci când cauza nu poate fi determinată, se recomandă iniÅ£ierea terapiei empirice cu un antiemetic. [2]
La acestea ar trebui să se adauge hidratarea corespunzătoare a pacientului ÅŸi corectarea tuturor dezechilibrelor electrolitice induse de vărsături sau de afecÅ£iunea de bază. Se poate recurge la soluÅ£ii de rehidratare orală (atunci când pacientul tolerează) sau intravenoase, în caz contrar.

Recomandări

DeÅŸi este un simptom minor de cele mai multe ori, greaÅ£a poate deveni supărătoare ÅŸi afecta buna desfăşurare a activităţilor zilnice. În cazul în care greaÅ£a (urmată sau nu de vărsături) apare însoÅ£ită de semnalele de alarmă amintite mai sus sau se suspicionează apariÅ£ia ei ca urmare a unei intoxicaÅ£ii, pacientul ar trebui să se prezinte imediat la spital.