Gingivostomatita

Gingivostomatita se referă la procesul infecțios ce cuprinde gingiile, dar și cavitatea bucală, în general. Desfășurarea procesului infecțios este însoțită de durere și modificări la nivel oral.

Cauzele principale ale apariției acestei afecțiuni sunt microorganismele: bacterii și virusuri.

De obicei, gingivostomatita este întâlnită la copii și apare ca o consecință a infecției cu virusul Herpes simplex tip 1 (HSV1) , fiind astfel denumită și stomatită herpetică. Pe lângă HSV1 alți factori etiologici sunt: virusul Coxsackie (enterovirus), bacterii: g. Streptococcus, g. Actinomyces, dar și unii agenți chimici (chimioterapie) și radiațiile pot determina apariția gingivostomatitei. Este, de asemenea, o afecțiune des întâlnită la persoanele care au o igienă orală deficitară.

Gingivostomatita se transmite ușor prin salivă sau prin atingerea obiectelor care au intrat în contact direct cu persoane infectate. (1, 3)

Simptomele gingivostomatitei

În general, simptomele sunt de intensitate medie spre severă și includ:

• stare febrilă
• respirație urât mirositoare (halenă)
• disconfort general
• leziuni și afte pe obraji, gingii și în general în toată cavitatea bucală; aceste leziuni prezintă aspectul unor ulcerații înconjurate de o margine de culoare roșie cu centrul de culoare galben-gri și tendință de sângerare
• sângerări gingivale
• lipsa apetitului din cauza stării de disconfort și a durerii
• tumefacția limfonodurilor regionali (1, 2)

La copii afecțiunea se manifestă între vârsta de 6 luni și 5 ani, în mod curent copii dezvoltând gingivostomatită între vârsta de 2 și 3 ani. Conform unor studii, la 90% dintre copiii diagnosticatți cu această afecțiune s-a descoperit herpes simplex tip 1.

Este recomandat ca atunci când simptomele se agravează și persistă mai multe zile să se apeleze la medic.

Diagnosticul de gingivostomatită

În stabilirea diagnosticului, medicul va urmări istoricul medical, după care cavitatea bucală va fi examinată pentru a se observa dacă există ulcere și alt tip de leziuni. De obicei nu sunt necesare examene speciale pentru diagnosticarea gingivostomatitei, cu toate acestea este posibil ca medicul să recolteze unele probe din leziuni sau probă de țesut, pentru a stabili prin realizarea unor culturi dacă etiologia este virală sau bacteriană.

Tratamentul gingivostomatitei

Tratamentul are ca scop principal ameliorarea simptomelor, fiind astfel administrate analgezice și antiinflamatoare.

Se recomandă ca pacientul să urmărească o bună igienă orală, iar dacă este cazul, vor fi prescrise antibiotice. Mai rar, atunci când simptomele sunt severe și țesutul din cavitatea bucală este foarte afectat (uneori necroză), acesta poate fi înlăturat de către medicul stomatolog.

Unele produse pe bază de plante pot fi eficiente în ameliorarea simptomelor și a leziunilor.

Se recomandă a se evita alimentele fierbinți, sărate, picante și citricele, deoarece acestea pot produce disconfort și durere.

Prognosticul gingivostomatitei

În cele mai multe cazuri vindecarea în totalitate se produce în aproximativ 1-2 săptămâni, iar leziunile dispar fără a lăsa cicatrici în aproximativ 5-7 zile și aproximativ 2 săptămâni în cazurile mai grave.

Pot să apară complicații uneori: dezvoltarea unor ulcere mult mai grave, deshidratare, scădere în greutate, mai ales la copii, dureri de cap și constipație. (1, 3)

Prevenția gingivostomatitei

Riscul de apariție a gingivostomatitei scade considerabil atunci când este urmată o bună igienă orală, ceea ce înseamnă periajul dinților de cel puțin două ori pe zi, folosirea apei de gură, evitarea utilizării obiectelor sau a produselor cosmetice ce aparțin altor persoane și, în plus, se recomandă vizita la medicul stomatolog la fiecare șase luni.

De asemenea, igiena mâinilor este foarte importantă, în special la copii, aceștia având o predispoziție spre a contracta această afecțiune. (2)