Gastrita de reflux

Gastrita de reflux este o patologie caracterizată de existența anormală a conținutului duodenal la nivelul stomacului, în urma refluxului duodeno-gastric, acest fapt ducând la afectarea mucoasei gastrice.

Manifestările sunt variabile, în funcție de caracteristicile refluxului (cantitate, frecvența apariției, concentrația constituenților, perioada de contact dintre lichid și mucoasa gastrică, sensibilitatea mucoasei la acțiunea constituenților conținutului duodenal). [1, 2, 8]

Cauze și factori de risc

Gastrita de reflux apare în caz de reflux duodeno-gastric, atât la persoane fără antecedente patologice corelate, după o perioadă de post sau după alimentare excesivă, cât și la persoane cu istoric de ulcer peptic, litiază coledociană sau intervenții chirurgicale la nivel gastric (gastrectomie, piloroplastie) și biliar (colecistectomie).

În apariția acestuia pot fi implicate mai multe modificări, structurale sau funcționale, existente la nivelul stomacului și duodenului:

• reducerea motilității antrului piloric;
  
• incontinența sfincterului piloric;
  
• motilitate antroduodenală necoordonată;
  
• absența sfincterului piloric (în cazul în care pacientul a fost supus unei gastrectomii).

 
Conținutul duodenal ajuns la nivelul stomacului este dăunător din cauza constituenților săi. Secrețiile biliare și pancreatice sunt cele mai nocive, afectând cel mai mult mucoasa gastrică.
 
În ceea ce privește secreția biliară, se produc mai multe modificări intrincate:

• distrugerea mucoasei gastrice;
• distrugerea stratului protector de mucus;
• eliberare crescută de histamină;
• afectarea permeabilității celulelor ce alcătuiesc mucoasa gastrică prin acțiunea de destabilizare la nivelul lizozomilor și eliberare secundară de enzime proteolitice.

 
Per ansamblu, toate aceste modificări duc la apariția unui cerc vicios în cadrul căruia mucoasa gastrică este din ce în ce mai afectată:

• este activat pepsinogenul cu formare de pepsină, aceasta având condiții propice de a distruge mucoasa gastrică pentru că bariera de mucus de la nivelul ei a fost distrusă;
• histamina este eliberată în continuare la nivel tisular, determinând apariția edemului și creșterea secreției de HCl;
• este stimulată secreția de gastrină cu creșterea secundară a secreției de HCl și scăderea fluxului sanguin;
• scade secreția de PGE2 (prostaglandină cu funcție de citoprotecție).

 
În ceea ce privește constituenții secreției pancreatice, aceștia sunt responsabili de distrugerea mucoasei gastrice, ulterior determinând aceleași modificări și leziuni ca și secreția biliară. [1, 2, 3, 4, 8]

Semne și simptome

Gastrita de reflux se manifestă prin disconfort la nivelul epigastrului, greață, vărsături, pirozis, pierdere în greutate. [3, 8]

Diagnostic

Diagnosticul gastritei de reflux se stabilește cu ajutorul:

• anamnezei;
• examenului fizic;
• examenului endoscopic - în cazul unui diagnostic pozitiv, relevă prezența secreției biliare la nivel gastric, modificări ale mucoasei (hiperemie, eroziuni, atrofie, metaplazie intestinală, peteșii);
• examenului radiologic;
• examenului histopatologic - în cazul unui diagnostic pozitiv, la nivelul mucoasei gastrice se regăsesc următoarele modificări: congestia capilarelor superficiale, edem; hiperplazie foveolară; vacuolizarea celulelor foveolare; hiperplazia musculaturii netede; eroziuni;
• măsurării cantității de secreție biliară prezentă la nivel gastric. [1, 2, 4, 5, 6, 7, 8]

Tratament

Pentru tratarea gastritei de reflux se pot utiliza medicamente prokinetice, acestea crescând motilitatea și evacuarea gastrică sau medicamente ce reduc relaxarea sfincterului esofagian inferior. Acestea s-au dovedit eficiente și în cazul refluxului biliar, fiind destinate situației de reflux acid gastric.

De asemenea, se recomandă modificarea stilului de viață și alimentație, menținerea unei greutăți în limite normale, evitarea meselor înainte de culcare, evitarea clinostatismului imediat după masă. [2]

Recomandări

Refluxul duodeno-gastric se poate asocia cu refluxul acid gastric. Este important ca, în această situație, refluxul duodeno-gastric să fie descoperit și tratat pentru că acesta stă la baza apariției unor leziuni de tip „esofag Barrett” la nivelul esofagului distal, care reprezintă un teren propice pentru dezvoltare ulterioară de leziuni canceroase. Există o relație de directă proporționalitate între cantitatea de secreție biliară componentă a refluxului duodeno-gastric și severitatea modificărilor de la nivelul esofagului distal.[2]