Gangrena

Gangrena reprezintă o boală periculoasă, cu un potenţial fatal, care apare ca o consecinţă a întreruperii circulaţiei sangvine pe o suprafaţă relativ întinsă de ţesut. Se mai poate numi moartea localizată a ţesuturilor.
    
Cuvântul „gangrenă” îşi are originea în latinescul „gangraena” sau în grecescul „gangraina” ce semnifică „ţesut mâncat”. [1]

Bacteria cauzatoare de gangrenă a fost pentru prima oară evidenţiată în anul 1914 de către Dr. James Scarlett şi Georges Des Jardins, care lucrau pe Serviciul de ambulanţă american. [2]
    

Cauze

Gangrena poate surveni din cauza unei infecţii, unui traumatism, unei injurii precum arsura sau din cauza unor boli cronice. Bolile cronice care afectează sistemul circulator sunt diabetul, boala arterială periferică, sindromul Raynaud's. Injuriile traumatice ca arsurile sau muşcătura de câine pot de asemenea cauza apariţia gangrenei prin întreruperea circulaţiei în acea zonă. [3]

Gangrena se poate manifesta la nivelul pielii, cât şi la nivel de organe interne sau muşchi.

Forme de gangrenă

Boala se poate subîmpărţi în mai multe categorii în funcţie de agentul patogen, localizare, gravitate. Astfel există:

• Gangrena uscată - este provocată de ischemia sau infarctul ţesutului, o oxigenare deficitară sau întreruperea fluxului sangvin. Se întâlneşte mai ales la nivelul membrelor, atât inferioare, cât şi superioare, afectează în special degetele. Ischemia poate fi cauzată la rândul ei de un embolism, de tromboză arterială acută, de calcificări la nivel de vase, expunere la frig. [6]
• Gangrena umedă - survine în urma pătrunderii bacteriilor în ţesuturile adânci. Acest lucru se poate întâmpla în cazul arsurilor sau ulceraţiilor. [8]
• Gangrena Fournier - reprezintă o fascită necrozantă polimicrobială a zonelor perianale, perineale sau genitale. [7]
• Gangrena gazoasă - este provocată de bacteria numită Clostridium. Se găseşte sub trei forme: traumatică (cea mai comună formă în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial), non-traumatică şi recurentă (cauzată de Clostridium Perfringens).
• Noma - este tipul de gangrenă care afectează faţa şi gâtul.
• Gangrena sinergică a lui Meleney - gangrenă rar întâlnită, survine în urma procedurilor chirurgicale în urma infecţiei cu Streptococcus sau S. aureus.

Simptome

Zonele afectate de gangrenă sunt de obicei edemaţiate, umflate şi calde. La nivelul pielii se produce un viraj al culorii acesteia de la o zonă cu un colorit palid, apoi roşiatică-maronie şi în final verde-negricioasă. Suprafaţa afectată trebuie bine curăţată, iar deseori pacienţii necesită reconstrucţie chirurgicală, în funcţie de dimensiunea ţesutului lezat şi de gravitate. În cazuri extreme cu un prognostic nefavorabil se recomandă amputarea membrului afectat, pentru evitarea răspândirii infecţiei şi a stopa riscul de septicemie. [4]

    
Simptomatologie generală:

• febră (mai mare de 38 de grade);
• stare generală influenţată: confuzie, hipotensiune;
• mialgi.

    
Simptome funcţionale:

• amorţirea zonei afectate însoţită de senzaţia de rece;
• coloraţia pielii;
• edem în zona afectată;
• durere localizată în focar sau împrejurul lui;
• prezența puroiului sau a altor secreţii din rană;
• prezența veziculelor sub piele;
• șoc. [3]

    

Diagnostic

Oricare dintre simptomele prezentate implică obligativitatea prezentării la medic. În urma anamnezei se poate observa zona afectată, se va face astfel încadrarea prezumtivă într-un diagnostic, iar după efectuarea analizelor suplimentare acesta va deveni unul de certitudine. Trebuie avut în vedere istoricul de boli cronice care pot conduce spre gangrenă, dacă pacientul este fumător sau nu, dacă suferă de vreo afecţiune cardiovasculară, cancer sau boală autoimună.

Testele de laborator efectuate sunt:

• hemoleucograma pentru evidenţierea infecţiei;
• prelevarea unei biopsii de la locul afectat, ţesut sau lichid din vezicule;
• în cazuri mai severe, se poate apela la radiografie sau CT.
  

Tratament 

În acordarea tratamentului se va ţine cont de mai mulţi factori:


• extinderea şi severitatea gangrenei;
• vârsta, sexul, starea fiziologică a pacientului;
• toleranţa la medicamente.

   
Tratamentul implică utilizarea antibioticelor, cu ţinta în bacteriile din focarul inflamator, manevre chirurgicale de îndepărtare a zonei afectate, terapia cu oxigen hiperbaric sau chirurgie vasculară în cazul în care gangrena survine din cauza unui flux insuficient de sânge.



Recomandări

Se recomandă pacienţilor suferinzi de boli cronice (diabet, boala arterială periferică, sindromul Raynaud's), celor imunocompromişi şi nu în ultimul rând oricărei persoane ce manifestă simptomele prezentate să se prezinte de urgenţă la medic. Acţionarea cu un tratament cât mai devreme dă un prognostic bun, neglijenţa putând duce până la moarte.