Furnicături în mâini (parestezie)

©

Autor: Trandafir Cristiana

Parestezia este un simptom descris ca o senzație de furnicături, înțepături, arsuri, vibrații, senzația de curentare sau slăbiciune a membrului. [1]

În funcție de cauză, paresteziile pot apărea atât la nivelul mâinilor, cât și al altor părți ale corpului. Furnicăturile sau paresteziile de mâini pot fi singurul simptom sau pot fi însoțite de durere. Durata și traiectul lor pot varia în funcție de cauză. Simptomele cauzate de traumatisme sau leziuni au de obicei un debut brusc, în timp ce furnicăturile cauzate de neuropatie debutează și progresează lent, persistând sau înrăutățindu-se cu timpul. [2]

Furnicăturile de mâini pot afecta capacitatea pacientului de a efectua mișcări de apucare sau de a simți durerea. Din această cauză, persoana poate să nu observe leziunea cauzatoare, ceea ce poate duce la infecții severe. [1]

Cauze

Cauze de parestezii temporare de mâini:

• presiunea prelungită pe un nerv în timpul somnului în poziții vicioase (așezat pe o mână);
  
• leziunile de accelerație-decelerație ale coloanei cervicale pot cauza senzația de furnicături în jumătatea de sus a corpupui;
  
• sindrom de hiperventilație (creșterea frecvenței respiratorii);
  
• atacuri de panică;
  
• accident ischemic tranzitor;
  
• crize epileptice parțiale simple;
  
• deshidratare;
  
• insuficiență circulatorie;
  
• ischemie arterială acută;
  
• boală Buerger (trombangeită obliterantă);
  
• sindrom Raynaud;
  
• hipocalcemie;
  
• consumul de suplimente nutriționale ce conțin beta-alanină în doză unică de 800g; efectele adverse cauzate în această situație pot fi combătute prin utilizarea de capsule cu eliberare prelungită sau fracționarea dozei. [3]

Cauze de parestezii cronice de mâini:

Paresteziile cronice sau intermitente de mâini de-a lungul unei perioade lungi de timp sunt în general un semn de afecțiune neurologică sau leziune a nervilor, cauzate de infecții, inflamații, traumatisme sau alte procese patologice. Paresteziile sunt rareori cauzate de afecțiuni care pun viața în pericol, dar pot rezulta uneori în urma unui accident vascular cerebral sau a unei tumori.

 

• cauze ce țin de sistemul nervos central (creier și măduva spinării): accident vascular cerebral; infarcte lacunare selective la nivelul diencefalului și mezencefalului; hemoragie intracerebrală; tumori de creier; traumatisme cranio-cerebrale; encefalită; meningită; abcese cerebrale; scleroză multiplă; mielită transversă.
• cauze ce țin de sistemul nervos periferic (nervi cranieni și spinali) - neuropatia (cea mai comună cauză): neuropatie periferică de compresie, sindrom de tunel carpian; spondilita cervicală; paralizie de compresiune (afecțiune ereditară provocată de traumatisme minore sau leziuni toxice); neuropatie prin depunere de amiloid; mișcări repetitive sau vibrații prelungite; nevralgie; sindrom Guillain-Barré (polineuropatie acută simetrică).
• tulburări de vascularizație;
• compresia plexului brahial, a arterei și a venei subclavii;
• afecțiuni metabolice și endocrine: diabet (polineuropatia diabetică); hipoglicemie; hipotiroidism; hipoparatiroidism; hiperaldosteronism; menopauză; tulburări ale echilibrului electrolitic (calciu, potasiu sau sodiu); uremie;
• infecții: infecție cu virus Herpes simplex; infecție cu virus Herpes zoster; ulcerații aftoase; boala Lyme; infecție HIV; lepră; rabie.
• boli autoimune: artrită reumatoidă; lupus eritematos sistemic; sindrom Sjogren; artrită; fibromialgie.
• carențe nutriționale: boala Beri-Beri (deficit de vitamina B1); deficit de vitamina B6; anemie pernicioasă (deficiență de vitamina B12);
• afecțiuni maligne ce comprimă nervii plexului brahial: osteosarcoame (tumori osoase); leziuni extraosoase în mielomul multiplu;
• afecțiuni ale pielii: arsuri; degerături; sindrom Ito (piele depigmentată însoțită de afectare oculară, neurologică și osteomusculară);
• migrenă: furnicăturile de mâini sunt unul din simptomele din aura migrenei;
• tulburări psihiatrice: anxietate; atacuri de panică; depresie;
• medicamente: anticonvulsivante; topiramat; amiodaronă; digoxin; dimercaprol; colistimetat; mefloquină; metronidazol; medicația HIV; riluzol; tetrodotoxină; thaliu; vincristină; difenoxilat; supradozaj de lidocaină sau vitamina B6; sertralină; sevraj după inhibitori ai recaptării serotoninei; medicamente imunosupresoare (inhibitori de calcineurină);
• toxice: alcool (polineuropatia alcoolică); tutun; droguri (abuz de opioide); metale grele (mercur, arsenic, plumb); oxid nitric; monoxid de carbon; venin de șarpe;
• expunerea la radiații;
• chimioterapie: injecții intratecale cu citarabină și metotrexat.
• boli ereditare: boala Fabry (boală caracterizată prin acumularea intracelulară de glicosfingolipide); sindrom Refsum (boală caracterizată prin acumulare de acid fitalic în sânge și țesuturi bogate în grăsimi); boala Charcot-Marie-Tooth (polineuropatie cronică senzitivă și motorie ereditară); porfirie (boală caracterizată prin dureri abdominale și tulburări neurologice); ataxia-teleangiectazia (boală neurodegenerativă progresivă cu debut în copilărie). [3]
• 
  

  Diagnostic

Anamneză și examen obiectiv

Persoanele cu parestezii acuză senzații de furnicături, înțepături, arsuri, vibrații, senzația de curentare, furnicături sau slăbiciunea membrului. Acestea mai pot prezenta și durere, hipoestezie, senzație de slăbiciune, rigiditatea membrului sau lipsa coordonării mișcărilor. Anamneza trebuie să cuprindă informații despre localizarea, durata și semne de agravare sau ameliorare la efectuarea anumitor activități.

Apariția bruscă a paresteziilor la nivelul unei mâini, însoțită de amorțeli sau slăbiciune pe jumătatea corespunzătoare a corpului, o schimbare a stării de conștiență (pierderea stării de conștiență, lipsa de răspuns la stimulii externi) sau cea mai puternică durere de cap din viața paciențului pot fi semnele unui accident vascular cerebral. Dacă senzația bruscă de furnicături este percepută doar la mâna stângă și este însoțită de durere sau senzație de presiune precordială, dispnee (dificultate la respirat), transpirații sau amețeli, acestea ar putea fi semnele unui infarct miocardic acut.

Examenul obiectiv poate decela scăderea sensibilității zonei afectate. Semnul Tinel (senzație de furnicături sau curentare) se decelează prin percuția tegumentului situat deasupra nervului comprimat. Acesta este un semn al iritării nervului respectiv și poate fi prezent în sindromul de tunel carpian și sindromul de tunel ulnar. Semnul Phalen se decelează la flexia susținută a încheieturii mâinii, care poate agrava parestezia de nerv median în cadrul sindromului de tunel carpian. Examenul obiectiv poate decela și prezența radiculopatiei (durere a rădăcinii nervilor), care este cauzată de îngustarea canalului spinal (stenoză spinală) sau a găurilor spinale la nivelul coloanei cervicale și lombare. Aceasta din urmă poate duce la scăderea forței musculare, a sensibilității și a reflexelor care sunt produse de nervul afectat. [1]

Investigații

Examinările paraclinice sunt esențiale pentru evaluarea paresteziilor. Evaluările minime cuprind hemoleucograma, TSH, proteina C reactivă, electroliți (sodiu, potasiu, calciu, clor, magneziu, bicarbonat, fosfor), enzime (fosfataza alcalină, amilaza, lipaza, ALAT, ASAT), albumină, bilirubină, colesterol, creatinină, glicemie, proteine totale serice, trigliceride, uree, acid uric, sumar de urină, analiză fizică a urinei, microscopie urină. În funcție de situație, se mai pot face următoarele: determinarea folaților și a vitaminei B12, VDRL, anticorpi antinucleari și imunelectroforeză serică, determinarea prezenței de metale grele în organism (plumb, mercur, arsenic).

Dacă analizele de sânge nu confirmă un diagnostic, se vor efectua: testarea vitezei de conducere a nervilor, electromiografie, radiografii ale segmentelor membrului superior afectat, radiografie de torace pentru excluderea unei tumori sau a tuberculozei, CT, IRM, mielografie, angioIRM și ecografie de vase ale gâtului în cazul suspiciunilor de accident vascular cerebral sau biopsie de nervi pentru diagnosticarea poliarteritei nodoase, sarcoidozei și amiloidozei. [2]

Tratament

Tratamentul furnicăturilor de mâini este specific pentru fiecare patologie cauzatoare.

De exemplu, sindromul de tunel carpian se tratează cu bandaje compresive, medicamente antiinflamatoare sau decompresie chirurgicală. Sindromul de tunel ulnar se tratează cu bandaje compresive și decompresie chirurgicală. Radiculopatiile spinale se tratează prin evitarea eforturilor care intensifică durerea, AINS, injecții cu corticosteroizi sau chirurgical la cazurile neresponsive la alte tratamente. Neuropatia diabetică este tratată prin controlul mai strict al glicemiei, activitate fizică și medicație: AINS, medicamente antidepresive, anticonvulsivante și opioide. Deficitul de vitamina B12 se tratează prin administrare de suplimente vitaminice. Sindromul Guillain-Barré se tratează prin plasmafereză (schimbarea plasmei sangvine) și administrare de imunoglobuline serice. Scleroza multiplă poate fi tratată prin medicație corticosteroidă, agenți modificatori ai bolii (interferon beta, glatiramer acetat), medicație antispastică, inhibitori ai recaptării serotoninei și antidepresive. [1]

Recomandări

Deoarece furnicăturile pot duce la scăderea sensibilității, puteți fi mai susceptibil să vă lezați accidental la mâna afectată. Aveți grijă să protejați zona afectată de tăieturi, lovituri, arsuri sau alte leziuni. [2]