Fractura de penis

Fracturarea penisului constituie o traumă ce necesită îngrijire medicală de urgenţă. Accidentul se produce în starea de erecţie a penisului când organul este irigat cu sânge. Aplicarea unei presiuni intense asupra organului sexual masculin când acesta se află în stare de erecţie provoacă ruperea căptuşelilor fibroase sau tunica albuginea, ce protejează corpul cavernos al penisului.

Posibile cauze ale traumei penisului

Fractura de penis poate apărea fie în timpul unui raport sexual prin lovirea de osul pubian sau de perineul partenerei, atunci când cei doi încearcă o poziţie sexuală incomodă sau când femeia stă deasupra partenerului, fie în cursul unei partide de sex anal, fie în timpul unei masturbări agresive. Alteori, fractura penisului se mai produce în timpul nopţii, când bărbatul îşi schimbă brusc poziţia de somn în timp ce organul este erect, dar şi când bărbatul se grăbeşte să se îmbrace, iar penisul, de asemenea, este erect, sau în timpul activităţilor sportive când victima – care prezintă o erecţie indusă de efortul fizic – este lovită de un corp dur: o minge, o cască etc. (1, 3)

În cazuri mai grave, fracturarea penisului implică şi lezarea nervilor, venelor şi arterelor din alcătuirea sa, dar şi lezarea uretrei.

Acest accident extrem de dureros este însoţit de un pocnet sonor şi de înnegrirea imediată a penisului din pricina evacuării sângelui din cilindru. Sângele ejectat din capul penisului sau prezent în urină indică producerea unei leziuni şi la nivelul uretrei.

Fractura penisului impune asistenţă medicală imediată şi chirurgie reparatoare. În lipsa unui ajutor de specialitate oferit cu promptitudine, trauma penisului generează disfuncţie erectilă, afecţiuni ale uretrei, dar şi tulburări psihice puternice determinate – în cazuri extrem de grave – de amputarea penisului. (1, 2, 4)

Tratamentul fracturii de penis

Situaţiile în care se produce fractura penisului sunt, totuşi rare, din anul 1935 până în 2001 fiind raportate 1.331 de accidente de acest tip; primul caz de acest gen este consemnat în literatura de specialitate în anul 1924. Diagnosticul de fractură a penisului este stabilit de către medic în urma efectuării unei proceduri denumite cavernosografie – examinarea radiologică a ţesutului erectil al penisului – ce oferă şi informaţii despre gravitatea leziunii suferite. Dacă medicul suspectează şi o leziune a uretrei, atunci va recurge şi la efectuarea unui examen al canalului ce va fi susţinut prin intermediul unei camere cu fibră optică. (3, 4, 5)

În ceea ce priveşte tratamentul leziunii, studiile au arătat că intervenţia chirurgicală este, de departe, cea mai bună opţiune de combatere a efectelor produse de fracturarea penisului şi de promovare a vindecării. Procedura chirurgicală debutează cu efectuarea unei incizii şi examinarea suprafeţei interioare a penisului. Chirurgul va înlătura, apoi, cheagurile de sânge din zonă şi va repara rupturile din căptuşeală. Următoarea etapă presupune coaserea pielii şi implantarea unui cateter pentru a drena urina. În cazuri foarte grave – când penisul este amputat – este posibilă reataşarea organului dacă porţiunea amputată este conservată în condiţii corespunzătoare, iar procedura se desfăşoară în timp util; există şanse ca penisul să fie reataşat fără probleme chiar şi după 16 ore de la accident.

Este posibil ca unele victime – 4% dintre bărbaţii supuşi intervenţiei chirurgicale – să sufere complicaţii pe termen lung, post-operatorii; de regulă, acest fapt este valabil pentru persoanele care sufereau de anumite afecţiuni înainte de producerea fracturii. Printre complicaţii se numără:

• infecţii
• disfuncţii erectile cauzate de blocaje ale nervilor, ale venelor ce asigură alimentarea cu sânge a penisului
• priapism
• curbarea organului sexual. (4, 5)

Cu toate acestea, cercetările efectuate în domeniu au indicat faptul că majoritatea bărbaţilor cu fractură de penis supuşi unei intervenţii chirurgicale au prezentat, după operaţie, erecţii normale.

Cu privire la reluarea raporturilor sexuale, doar medicul poate stabili când anume o victimă a unui incident de acest gen îşi poate relua relaţiile intime. În general, însă, reînceperea vieţii sexuale depinde de severitatea traumei şi nu este permisă mai devreme de şase săptămâni de la intervenţia chirurgicală. (3)

Cum poate fi trauma penisului evitată?

Fractura de penis poate fi evitată prin eliminarea factorilor care o pot provoca:

• masturbare agresivă
• poziţii sexuale în care organul sexual masculin alunecă din vagin sau se loveşte de osul pubian
• jucării sexuale de tipul inelelor pentru penis,
• dar şi a situaţiilor mai sus amintite ce presupun aplicarea unei presiuni excesive asupra organului sexual aflat în stare de erecţie. (4)