Fractura de coloană

Fractura de coloană reprezintă o leziune gravă a structurii osoase a coloanei vertebrale, care poate avea consecințe serioase asupra funcționării sistemului nervos central și periferic. Cauzată de diverse traumatisme, cum ar fi căderile de la înălțime, accidentele de mașină sau accidentele sportive violente, fractura de coloană necesită evaluare și tratament de specialitate. Dacă este neglijată, o fractură de coloană poate duce la complicații grave și permanente, cum ar fi paralizia, pierderea controlului vezicii urinare și intestinale sau chiar decesul. (1, 2, 3)

Clasificare

Fracturile coloanei vertebrale pot fi clasificate în funcție de mai mulți factori, inclusiv localizarea fracturii, tipul de leziune și gradul de instabilitate. În funcție de localizare, fracturile de coloană se clasifică în:

• fracturi cervicale, care implică vertebrele cervicale (C1-C7) din partea superioară a coloanei vertebrale;
• fracturi toracice (afectează vertebrele toracice T1-T12 situate în zona mijlocie a coloanei vertebrale);
• fracturi lombare (implică vertebrele lombare L1-L5 din partea inferioară a coloanei vertebrale);
• fracturi sacrale, care afectează vertebrele sacrale (S1-S5) situate la baza coloanei vertebrale.

Clasificare în funcție de tipul de leziune:

• fracturi compresive (oasele vertebrelor sunt comprimate și colapsate, de obicei în urma osteoporozei sau a unui traumatism puternic);
• fracturi de flexie (apar în urma unei mișcări de flexie excesivă, cum ar fi o cădere în genunchi sau o lovitură bruscă în zona dorsală a coloanei);
• fracturi de extensie (se întâmplă în urma unei mișcări de extensie excesivă, cum ar fi o cădere pe spate sau un impact puternic în partea anterioară a coloanei);
• fracturi de torsiune (survin atunci când coloana vertebrală este supusă unei mișcări de torsiune sau rotire, care poate provoca ruperea vertebrelor). (1, 3)

Cauze

Fracturile de coloană pot fi rezultatul unui traumatism puternic, precum cele determinate de căderile de la înălțimi, accidente auto severe, accidente sportive sau lovituri directe la nivelul coloanei vertebrale, în urma cărora se exercită o presiune excesivă asupra coloanei vertebrale. Anumite afecțiuni medicale, cum ar fi osteoporoza sau boala Cushing, cât și deficitul de vitamina D sau nivelurile scăzute de hormoni sexuali, pot slăbi oasele și pot crește riscul de fracturi de coloană. (1, 2, 3)

Simptome

Simptomele fracturii de coloană pot varia în funcție de severitatea leziunii și de nivelul în care aceasta apare. Simptomele comune pot include:

• durere intensă în zona afectată, care poate fi accentuată de mișcare sau presiune;
• probleme de mobilitate sau dificultăți în mișcarea membrelor;
• slăbiciune musculară sau pierderea funcției normale a membrelor;
• modificări ale senzațiilor, cum ar fi furnicături sau amorțeală în zona afectată sau în membrele inferioare;
• dificultăți la controlul vezicii urinare sau intestinale. (1, 3)

Diagnostic

Diagnosticul unei fracturi de coloană este stabilit de către medicul specialist pe baza rezultatelor evaluării clinice și a rezultatelor examenelor de imagistică realizate. Examinarea fizică pentru o fractură de coloană cuprinde o evaluare a funcției neurologice, dar și teste specifice, precum teste de verificare a reflexelor sau forței musculare. Pentru a confirma diagnosticul și pentru a evalua în detaliu leziunea, se pot utiliza diferite tehnici de imagistică medicală, cum ar fi:

• radiografia (tehnică imagistică non-invazivă care poate evidenția fracturile și modificările osoase);
• tomografia computerizată (oferă imagini detaliate în secțiuni transversale ale coloanei vertebrale, care permit o evaluare mai precisă a fracturilor și a structurilor osoase);
• imagistică prin rezonanță magnetică (RMN-ul utilizează câmpuri magnetice și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale țesuturilor moi și ale coloanei vertebrale, oferind informații despre posibile leziuni ale măduvei spinării și ale structurilor adiacente).

În unele cazuri, poate fi necesară realizarea unor investigații suplimentare, cum ar fi analizele de sânge, pentru a evalua nivelurile de calciu, vitamina D sau alte markeri ai sănătății osoase. (1, 2, 3, 9)

Tratament

Opțiunile de tratament pentru fractura de coloană pot varia în funcție de severitatea leziunii. Obiectivele principale ale tratamentului includ stabilizarea coloanei vertebrale, ameliorarea simptomelor și promovarea vindecării și recuperării. Pentru fracturile mai puțin severe, care nu implică compresia măduvei spinării sau leziuni neurologice, pot fi recomandate măsuri conservatoare, cum ar fi imobilizarea cu un corset ortopedic sau cu un ghips. Acestea pot ajuta la susținerea coloanei vertebrale și la promovarea vindecării.

În cazurile mai severe, care implică compresia măduvei spinării sau leziuni neurologice, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Chirurgia implică utilizarea de șuruburi, plăci sau tije pentru a fixa și a alinia oasele fracturate și pentru a asigura astfel stabilitatea coloanei vertebrale în timpul vindecării. Dacă fractura a determinat o compresie a măduvei spinării, poate fi necesară o intervenție pentru a elibera presiunea asupra acesteia și pentru a restabili fluxul normal de sânge și funcția neurologică. (1, 3, 10, 11)

Procedura utilizată pentru a elibera presiunea asupra măduvei spinării și a restabili fluxul normal de sânge și funcția neurologică în cazul unei fracturi care determină compresie a măduvei spinării se numește decomprimare spinală și poate fi efectuată prin mai multe metode chirurgicale:

• laminectomie (procedura implică îndepărtarea unei porțiuni a lamelor osoase care acoperă măduva spinării și a ligamentelor asociate pentru a crea mai mult spațiu și a reduce compresia asupra măduvei spinării);
• discectomie (dacă o hernie de disc sau o leziune a discului vertebral contribuie la compresia măduvei spinării, discectomia poate fi efectuată pentru a îndepărta parțial sau total discul afectat și a elibera presiunea asupra măduvei spinării);
• corpectomie (în unele cazuri, o parte a corpului vertebral poate fi îndepărtată pentru a reduce compresia măduvei spinării).

Procedurile chirurgicale de decomprimare spinală pot fi realizate în combinație cu alte tehnici, cum ar fi fuziunea spinală, pentru a asigura stabilitatea coloanei vertebrale. Scopul intervenției chirurgicale este de a reduce simptomele asociate cu compresia măduvei spinării și de a permite recuperarea funcției neurologice afectate. (4, 5, 6, 7)

Vertebroplastia și cifoplastia sunt proceduri efectuate pentru a trata fracturile de compresie cauzate de osteoporoză și de tumorile coloanei vertebrale. Ambele proceduri implică injectarea unui material special în vertebrele afectate, pentru a consolida structura coloanei vertebrale și pentru a reduce durerea asociată fracturilor de compresie. În cazul cifoplastiei, un balon este introdus în interiorul vertebrei afectate și umflat pentru a reda înălțimea și forma normală a vertebrei comprimate. Balonul este apoi dezumflat, iar spațiul creat este umplut cu materialul de umplere special. (1, 4, 8)

Reabilitarea și recuperarea

După tratamentul inițial, este adesea necesară reabilitarea fizică pentru a restabili mobilitatea și forța coloanei vertebrale și a membrelor afectate. În perioada de reabilitare, care durează în general câteva săptămâni până la câteva luni, un program personalizat de reabilitare fizică poate fi implementat pentru a ajuta la restabilirea funcției normale a coloanei vertebrale și a membrelor afectate. Programul de reabilitare fizică poate include exerciții de întindere și mobilizare, terapie fizică și ocupațională, precum și alte intervenții adaptate nevoilor individuale. (3, 10, 12)

Concluzie

Fractura de coloană este o afecțiune gravă care poate avea consecințe semnificative asupra funcționării normale a sistemului nervos și a mobilității. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt cruciale pentru a minimiza complicațiile și a promova recuperarea. Controlul medical efectuat în regim de urgență, în cazul unei suspiciuni de fractură de coloană, se poate dovedi crucial pentru sănătatea întregului organism.