Succesul se invata. Considerati util sa se predea in scoli ?

Pentru ca "Succesul se invata" haideti ca impreuna sa introducem o noua materie de studiu

Discutand cu prieteni, parinti, profesori despre ceea ce se intampla in invatamant, atatea reforme, atatea materii care nu mai sunt utile azi m-am gandit sa va intreb cum vi s-ar parea daca in gimnaziu s-ar introduce ca disciplina de studiu Arta succesului personal si social.

Eu cred ca merita copiii nostri sa fie pregatiti in acest sens.
Acest subiect l-am trimis unor colegi si prieteni pe mail. Deja am primit feedback pe adresa personala de la o profesoara din Galati, de la alte persoane care vad utilitatea predarii in ultimul an de liceu. Inteleg punctul de vedere al celor care pun predarea unei asemenea discipline in clasa a XII-a. Ce facem insa pentru acei copii care din diferite motive nu vor ajunge niciodata la liceu.
Noi cei care am trait in Romania, am fost educati in ideea ca suntem egali, ca avem drepturi egale, realitatea ne arata insa o alta fateta. Nu suntem egali nici fizic, nici psihic, nici socio-economic. Descurajarea, delasarea, suferinta si revolta celor defavorizati vin tocmai din aceste INEGALITATI, pe care nu le constientizam insa le simtim din plin efectele.
Consider ca a pregati un elev de clasa a opta pentru o viata buna este o datorie morala. Un om pregatit pentru viata este mai sanatos si mai fericit si pentru asta cunoasterea este necesara. Cunoasterea o dobandim invatand, tocmai de aceea mi-am permis sa va scriu si sa va cer sprijinul.


Poate ma ajutati sa strangem semnaturi si sa avansam aceasta propunere Ministerului Educatiei.

raman deschisa oricarei sugestii si contez pe implicarea dumneavoastra


Ion C. Victoria, psiholog clinician

Mi se pare o idee buna un asemenea program, deoarece tinerii au nevoie de o asemenea materie pentru a putea reusi atat in plan profesional cat si personal. Tinerii, au nevoie de asa ceva, de un sprijin, de o indrumare si o orientare.

Constat ca subiectul propus a fost citit de mai multe persoane si asta ma bucura. Ceea ce nu am formulat in prima parte si o adaug acum este sa postati un comentariu.Scrieti ceea ce credeti. Am primit un mesaj pe adresa de mail in care eram intrebata daca am vazut cate carti de profil se gasesc pe toate tarabele. I-am raspuns cu o intrebare : tu ai vazut vreun adolescent de 13-14 ani cumparand o asemenea carte?
O alta realitate trista este ca tinerii citesc tot mai putine carti. Parerea voastra conteaza.

Victoria

Buna ziua prieteni, colegi, parinti ! Multi ati intrat si ati citit acest subiect ce l-am propus,
multi nu ati reusit sa va logati, altii au decis sa amane. Logarea este conditia forumului. Acesta ar fi inceputul, apoi urmeaza sa constituim un grup de initiativa, sa luam legatura cu factorii de decizie, si sa vedem ce implica o asemenea actvitate, sunt destul de multi pasi de facut... Apoi proiectul... E un drum greu. O colega m-a rugat sa nu las aceasta idee sa moara in fasa.
Azi a fost aprobat, de Guvern, Proiectul Legii Educatiei Nationale.In noua formula parintii si comunitatea locala vor face parte din Consiliul de administratie a scolii, numarul de ore si programa scolara vor fi reduse, iar invatamantul obligator va incepe la 6 ani si se va sfarsi la 16 ani, varsta la care tinerii se vor putea angaja.
Poate acum sa intelegeti mai bine ce anume m-a determinat sa postez acest subiect. Ii putem ajuta pe copiii nostri implicandu-ne in proiecte ce tin de pregatirea pentru viata independenta si aici includ pregatirea psihologica pentru a avea o viata buna. Nu poti avea o viata buna fara sa inveti si fara sa muncesti. Asa cum scriam mai sus nu toti copiii vor ajunge sa lucreze intr-o multinationala sau intr-o banca. Nu toti copii vor ajunge mari inventatori precum Edison, care, desi avea numai trei clase, ne-a lasat becul electric, fonograful, sistemul telegrafic duplex, etc. Edison, inventatorul autodidact, a introdus in lumea industriei notiunea de productie de serie.
Inchei citandu-l pe Edison : " Daca am face toate lucrurile de care suntem capabili, ne-am uimi si pe noi insine".



Victoria

Ca o lectie despre succes sa prinda bine in viata lor trebuie invatata la vremea ei, ca sa poate fi pusa in practica, sa devina "vantul care sufla in panzele vietii" succesul trebuie invatat la varsta la care copii inca viseaza la lucruri marete, astfel incat sa aiba curajul sa le urmeze. Mesajul ca viata e in mainile lor si ca pot face ce vor cu ea...ce importanta mai are in clasa a 12-a cand majoritatea deciziilor importante de viata sunt deja luate? Fie in cazuri mai fericite pe cont propriu, fie in altele la indrumarea parintilor. E mai dificil decat pare toata treaba asta cu succesul pentru ca daca invatam copii sa fie foarte independenti se va crea un "crater" in ceea ce inseamna o familie, cred ca ideal ar fi ca parintii sa isi incurajeze copilul catre succes, reusita in ceea ce isi doreste el, chiar daca pare cel mai absurd lucru, pentru ca exista o cale pentru orice, si daca nu, atunci se face, ambitia e tot ce conteaza. Eu vad lectia despre succes in cadrul scolar, ca o adunare mare in sala de sport unde niste oameni vin si tin un discurs si au un proiector si pun diverse poze si filme, si aces discurs este unul care inspira puternic orice privitor, umple de speranta si de certitudine ca orice e posibil, o lectie de viata prezentata o singura data, intr-o asa maniera incat va ramane mereu in memoria celor care au privit-o. Iar acest lucru, aceasta prezentare trebuie sa se intample in clasele primare 1-4, atunci cand e destul timp pentru a ne crea propriul drum in viata. In clasa a 12 nu mai e timp decat de stanga, dreapta o ultima curba spre facultatea dorita. Cel mai bun exemplu de un astfel de discurs este cel al lui Steve Jobs: http://news-service.stanford.edu/news/2005/june15/jobs-061505.html Ar fi multe de spus, pentru ca trebuie experimentat cu felul in care putem invata pe copii nostri ce inseamna sccesul, astfel incat sa invete aceasta lectie la vremea potrivita incat sa o poata aplica in propriile alegeri. Educatie e de departe cel mai important lucru pentru oameni, e acel lucru care ne-a adus unde suntem, si din cauza mentalitatii cu care e privit sistemul de invatamant (nu zic ca nu e si vina lui) EDUCATIA este subestimata, ea este cea care ne ajuta sa mergem, sa vorbim, sa scriem, sa iubim, sa avem o identitate, totul vine din educatie, constient sau inconstient, ma rog aproape totul sunt sigur ca exista si alte calitati care tin de domeniul mentalului ce nu provin din educatie. Va las cu o ultima fraza: "use your brain man, its never too late" (apartine trupei Parazitii si se potriveste atat de bine) si cu o alta sugestie de a preda ca materie psihologie practica, diferite feluri in care se poate aplica psihologia in viata de zi cu zi, pe langa teoria aparent inutila care se face in liceu, pentru ca pana la urma psihicul este cel care sta la baza a orice vrei sa inveti, fie ca e arhitectura, pictura sau matematica toate sunt creatii ale psihicului, asa ca de ce sa nu mergem un pic pana la sursa, sa invatam ceva si despre ea, ar putea face viziunea asupra timpurilor noastre mult mai limpede pentru multa lume. Sper sa cititi cu placere ce am scris. Pe pe data viitoare.


Cristi. O

Ca viitoare absolventa a facultatii de psihologie consider ca este extrem de important sa ne axam pe dezvoltarea copiilor, care uneori se simt atat de singui si de neajutorati si orice sprijin pentru ei este bine venit. Optez pentru acest program si mi se pare idee foarte buna. Va doresc mult succes si sa reusiti in ceea ce v-ati propus. Aveti tot sprijinul.

Am propus si postat acest subiect pe forumul romedic.ro la categoria psihologia copilului pentru ca eu, ca psiholog, consider ca poate fi discutat aici pe ceasta pagina. Propunerea mea este nuantata şi va rog să o priviti ca atare. Eu privesc succesul si pregatirea pentru viata in stransa corelatie cu multumirea de sine si ancorarea in realitate-sa poti sa vrei ceea ce se poate si sa actionezi constant pentru a-ti implini viata. Copii trebuiesc invatati sa aiba un orar pe care sa-l respecte, nu doar la scoala. A avea un orar inseamna a avea un plan dupa care functionezi, ai niste repere. Astfel se obisnuieste sa-si programeze activitatile si timpul, invata sa faca deosebirea intre ceea ce este obligator ( necesar, util, urgent ) de facut si ceea ce ar putea amana peste 1-2 ceasuri sau zile. Timpul este un dar foarte pretios, nu trebuie irosit pentru ca nu avem cum sa-l recuperam.
Folosirea judicioasa a timpului, educatia, sistemul de valori, invatatura si munca sunt in opinia mea 5 pietre de temelie ale dezvoltarii copilului in perioada 1-16 ani. Copilul, in mod gradat si sustinut, trebuie sa-si consolideze aceasta temelie. Cu siguranta veti adauga ca are nevoie de sprijin, de afectiune, de timp liber, de grup de prieteni. Sunt de acord, e nevoie de ele, isi va face timp si pentru activitati liber alese. Nu va indoiti de aceasta.Daca nu-si face prieteni, intrebati-l de ce ? S-ar putea sa nu va raspunda, ori s-ar putea sa constatati ca: fie grupul ii cere o dovada de curaj pentru a fi acceptat, fie pentru ca este timid, neancrezator in sine, nemultumit de cum arata ori cum se imbraca, etc.
Pregatirea pentru viata nu va duce pe nimeni direct in varful piramidei succesului, dar il va feri de cadere, de depresie, de dezorientare, de anxietate.

Victoria C. Ion,
psiholog clinician

Ce este Viata?

Cand voi fi mare..., spune copilul, dar ce inseamna asta?
Cand voi implini 18 ani... spune adolescentul, dar ce inseamna asta?
Cand voi fi adult ma voi casatori, dar la urma urmei ce inseamna sa fii casatorit?
gandul se schimba apoi si ne intrebam Cand voi iesi la pensie...iar la vremea pensiei privim inapoi si simtim vantul rece. Viata sta in a trai fiecare ora fiecare zi, dar invatam prea tarziu sa traim si sa ne bucuram de ceea ce avem in fata noastra. Pierdem mult timp visand la cum am putea avea o gradina minunata de trandafiri, cum are x, in loc sa ne bucuram de frumusetea florilor de la fereastra noastra.

Victoria C. Ion, psiholog clinician

Din punctul meu de vedere reprezinta o idee excelenta si consider introducerea unei astfel de materii, in gimnaziu, respectiv:"Arta succesului personal si social", o necesitate imperativa, in vederea pregatirii si indrumarii viitorilor adulti.

Cami Stanciu

"Educaţia trebuie să fie dirijată în sensul dezvoltării personalităţii şi talentelor copiilor, pregătindu-i pentru viaţa activă ca adult." (Convenţia cu privire la Drepturile copilului, art. 29)

Realitatea romaneasca indica necesitatea integrarii valorilor educative, religioase si spirituale in viata de familie

Imi permit sa adaug doua mesaje primite pe un alt forum de socializare pe care dezbat aceeasi tema a EDUCATIEI
Iata-le
"¢Hey, Victoria!

Da, sigur, asa este, avem nevoie sa integram valori educative, traditionale si spirituale in viata de familie si cred ca putem face asta cel mai bine ajutand parintii si in special viitorii parinti sa se dezvolte personal si interpersonal. A fi capabil sa transferi copilului tau o serie de modele esentiale pentru viata lui, de fapt, la propriu fie spus, a-l modela in asa fel incat sa fie un om intreg din toate punctele de vedere si pe mai multe planuri ale existentei sale - impune necesitatea insusirii in prealabil a acelor modele si aplicarea lor in viata de zi cu zi. Din cauza asta, e bine sa avem grija ce dam mai departe si cum. Si cred ca este o provocare si pentru noi, ca psihologi.

Zile cu soare,

Andrei M. Ludosan
- -
Victory!, stiu ca tu iei in serios munca ta!, eu insa mai glumesc pe tema "Realitatilor romanesti" dupa cum ai remarcat, foarte bine.De ani buni, nu se face nimic in aceasta privinta, munca ta si a celorlalti, este franta sistematic, de viata saracacioasa, din toate punctele de vedere, pe care am dus-o. Ce educatie poate da o familie, la doi copii, cu12 milioane pe luna?, are bani de doctor?, are bani de psiholog?, are bani sa viziteze: locuri, traditii, sa se intalneasca cu... modele de oameni? are bani..Educatia vine, cand nu am grija zilei de maine si mai am timp si de altele.
- vicctoriaion
Da-mi voie sa te contrazic. Educatia nu are legatura cu timpul si cu banii parintilor. Educatia acasa se face prin modele comportamentale. Nu conteaza ca mancam caviar sau tocanita, e important sa ne asezam toti la masa, sa fim atenti la tinuta noastra la cum mancam, la atitudinea care o avem fata de persoana care a pregatit acea masa. Sa fim atenti si recunoscatori ca cineva a pregatit pentru noi si sa nu consideram ca era obligatia cuiva. Sa fim atenti la nevoile celui de langa noi, nu in sensul ca vrea adidasi de firma, ci sa-l ascultam atunci cand vrea sa ne vorbeasca. Daca ii spunem, acum lasa-ma ca sunt nervoasa, mai tarziu vom constata ca ne-a lasat si nu ne place. Raspundem asa sotului, iar cand ne paraseste ne intrebam ce are netrebnica aia pentru care m-a parasit? sau cu cine s-a inhaitat copilul meu. Cam despre asta e vorba. Despre modele comportamentale, despre a fi atenti la comportamentul nostru care de multe ori are consecinte la care nu ne gandim. Dar asta se vede in jur. Citeam pe un forum ceea ce spunea un tata " pe mine ma intereseaza doar copiii mei". (era vorba despre noile reglemantari privind bacalaureatul). Aceasta atitudine este total incorecta. Bacalaureatul nu se organizeaza niciodata doar pentru "copiii mei". Si tendinta in tara asta este sa-mi fie bine "doar mie", dar pentru asta pretind ca cineva sa se gandeasca la mine. Imi pare f fff rau. Cu o asemenea atitudine nu putem primi altceva, iar copiii vor invata f bine acest comportament. Educatie inseamna tot ceea ce transmitem prin vorba, fapta., atitudine.

Traind azi intr-o lume a consumului si a concurentei, am uitat lucruri elementare si de bun simt, cum ar fi respectul pentru celalalt si constientizarea ca fiecare om are un dar.
Am uitat ca in viata cel mai important este sa traiesti si sa inveti cum sa faci fata situatiilor de limita, cum sa supravietuiesti in caz de pericol
Azi a avea succes este sinonim cu salariu mare sau afaceri prospere, vacante in strainatate, masini scumpe, etc
Apoi mai sunt grupurile cu studii superioare ( medici, avocati, specialisti IT, filosofi ) care considera ca ei sunt indreptatiti sa fie favorizatii sortii.
Iata o pilda care ne arata ca dispretul izvorat din supraaprecierea cunostiintelor noastre ne poate costa viata:
Era o zi insorita de primavara si un filosof, traversa raul, intr-o barca, impreuna cu un barcagiu.
In timpul trecerii, il intreaba pe barcagiu: " stii ceva despre aritmetica?"
"Nu prea...domnule."
" Imi pare rau, dar sa stii ca..un sfert din viata ta, este pierdut."
Si cum filosofii, sunt curiosi, ii pune si a doua intrebare:
"Dar ia spune-mi, despre astronomie, stii ceva?"
"Nu domnule, mai nimic."
"Pai atunci, ai mai pierdut un sfert din viata!"
Filosoful, isi da seama, ca intre el si barcagiu, sunt diferente mari de cunostinte, in ceea ce priveste viata, totusi.. il mai intreaba:
" Ai auzit de geometrie?"
" Nici de aceasta, nu prea.."
"Imi pare rau pentru tine, dar si aici, un sfert din viata ta, este dus."
Pe neasteptate, barca se loveste de o stanca, se rastoarna si amandoi cad in valurile inspumate din rau.
Barcagiul vede cum filosoful este dus de ape si incearca sa-l sustina: "Stiti sa inotati domnule?"
" Nu, nu stiu.."
" Imi pare rau domnule, in acest caz.. ati pierdut toate cele patru sferturi de viata!"

raspuns la mesajul primit pe adresa personala
Parintii ne sunt dati pentru a ne educa, pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam abilitatile si competentele spre a deveni adulti activi si responsabili, constienti de rolul pe care il avem in dezvoltarea societatii in care traim, muncim, ne crestem copiii. Din pacate multi parinti ne handicapeaza prin hiperprotectie, ori prin dorinta de a deveni copilul ceea ce nu a reusit parintele.
Multi parinti ne induc sentimente de vina si de neancredere in propria persoana.
Fiecare parinte ar trebui sa lase copilul sa-si dezvolte competente si sa-l indrepte catre viata activa, sa experimenteze impreuna cu copilul viata in natura, dorinta de cunoastere si imbogatire prin cunoastere. Sa nu-l descurajeze cand esueaza, dimpotriva sa-l sprijine sa inteleaga unde a gresit si sa gaseasca curajul sa persevereze.
Din pacate azi se dezvolta ura, individualismul, hipercriticismul, invinovatirea celuilalt sau abandonul copilului in fata televizorului, a calculatorului sau a gastii de cartier.

Parinti nu va folositi de vinovatie, rusine si frica pentru a va convinge copiii sa invete ca sa ia note bune. Folosind cele mai distructive emotii pentru va indrepta copii catre o viata mai buna este ca si cum ati incerca sa aduceti pace cu mai mult razboi.

Succesul se invata, Da! Azi vin cu o completare spre a va prezenta ca educatia pentru viata ar trebui sa ne preocupe si sa o luam in serios. Parintii, educatorii, oamenii politici trebuie sa fie uniti si sa dea o alta orientare inatamantului si educatiei. Tot despre educatia pentru viata scrie si Marshall B. Rosenberg in cartea Adevarata educatie pentru o viata implinita.

Marshall B. Rosenberg: "Vechea formula a invatamantului a fost creata pentru a da societatii muncitori care nu se gandeau prea mult la propriile lor vieti. Dar la ora actuala, ea face ca multe scoli sa se lupte cu rezultate proaste, cu lipsa de respect in randul elevilor, profesorilor si cu probleme legate de siguranta personala. Elevii sunt nemultumiti, la fel si familiile lor, profesorii si directorii de scoli sunt frustrati si toata lumea abia asteapta weekendul...
Este nevoie de o noua abordare a educatiei, care sa fie in interesul tuturor celor din comunitate. Dr. Marshall Rosenberg materializeaza aceasta viziune in ideea de educatie pusa in slujba Vietii. Veti descoperi o perspectiva bazata pe respect reciproc in relatiile dintre elevi si profesori, directori si parinti.

Asimiland aceste principii, veti putea sa...
- Mariti interesul, realizarile si cantitatea de informatie acumulata de elevi;
- Creati o atmosfera de studiu sigura si placuta;
- Cultivati inteligenta emotionala, respectul si compasiunea;
- Rezolvati conflictelor si sa dezamorsati situatiile potential violente;
- Redescoperiti bucuria de a educa elevi cu adevarat motivati. "