Stare de neliniste

e prima oara cand scriu p un forum, dar starile mele din ultima vreme m-au alarmat si apelez la voi in speranta ca ma veti ajuta sa gasesc un raspuns.De ceva vreme am niste stari de neliniste de nefericire, am impresia ca nimic nu ma poate face fericita sau ca nimic nu conteaza, n-am chef sa fac nimic dar in acelasi timp dc stau prea mult timp degeaba simt ca innebunesc, parca niciodata nu sunt obosita dar cu toate astea nu vreau sa fac nimic iar dc totusi am chef de ceva, starea asta dispare repede.In ultima vreme am observat ca nici sa mananc nu mai pot am stari de voma care trec si revin(nu este vb de o sarcina ).Pana nu de mult ma bucuram de viata..acum parca nimic nu are rost.Va rog din suflet sa ma ajutati cu o parere sau un sfat, ma gandeam ca poate totusi ar trebui sa apelez la un psiholog.multumesc anticipat

fiind doctor ORL, evident ca nu iti pot raspunde, dar asta mai mult e o problema de psihologie, esti singuratica?

Pare a fi o depresie; cautati un consult psihiatric. E posibil sa fie ceva care sa se rezolve foarte usor, asa ca ar fi pacat sa va chinuiti de una singura.
Multa sanatate,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

nu sunt o persoana singuratica, a-s putea spune ca sunt dependenta de cei din jur si nu suport sa stau singura, singuratatea ma sperie (insa e adevarat ca in ultima perioada nu m-am mai intalnit asa des cu prieteni...chiar f rar)mi-e frica de starile astea de anxietate.nu stiu cum sa le fac sa dispara

multumesc mult pt sfat, am sa fac asta probabil ca un consult medical e cea mai buna cale sa scap de starea mea.

problema ta tine mai mult de psihologie..sa ne anunti si pe noi cum te mai simti, iti urez mult succes!

Buna Oana Angela;
In primul rand, tot nu am inteles problema cu care te confrunti tu, dar pot sa te intreb, esti maritata, sau ai un partener cu care poti sa vb in unele cazuri despre ceea ce te framanta? ANXIETÁTE -Stare de nelinişte, de aşteptare încordată, însoţită de palpitaţii, jenă în respiraţie etc., întâlnită în unele boli de nervi:
Dupa mine nu pot spune ca e vb de anxietate, ci mai degraba, de teama de-a comunica cu cineva, adica nu stiu cum sa zic. Vreau mai multe detalii despre ceea ce te framanta. Si cel mai bine e ca tu sa scapi de acest lucru, e sa-ti gasesti cat mai multa ocupatie.
Va urma...

Buna, maritata nu sunt iar partener cu care sa discut despre ceea ce ma framanta nu am, de multe ori mi-a fost teama sa zic ce am pt ca ma gandeam ca nu voi fi inteleasa, in ultima vreme nu am mai avut stari asa apasatoare, au fost, dar mai suportabile si de fiecare data cand incepeam sa le simt imi cautam urgent o acupatie care sa ma atraga.(si in legatura cu problema ca sa fiu mai explicita.nu gaseam un motiv pt care sa traiesc (cu toate ca familia mea este sanatoasa si nu avem probleme asa de grave incat sa nu poata fi rezolvate)totul mi se parea in zadar, efectiv nu-mi doream sa fac chiar nimic sa stau cu nimeni si nici macar nu ma interesa de cei din jur, uneori eram f agitata, e adevarat ca intodeauna am incercat sa ma controlez si sa nu arat nimanui cum ma simt.Sper sa fi explicat cat mai bine starea mea.Multumesc pt timpul acordat

Buna Oana,
Eu sufar de atacuri de panica. La fel ca tine, in ultimul timp aveam zenzatia ca nu am motiv sa traiesc. Pentru ce sa am o casa frumoasa, o masina buna, de ce sa castig bani frumosi atata timp cat ele sunt lucruri temporale. Numai ganduri negative imi veneau in minte. Nimic nu ma mai bucura. Mai am momente in care cad dar mai rar. Daca vrei sa mai vorbim raspunde-mi. Vreau sa stiu daca gandurile mele le mai are si altcineva in afara de mine. Ti le voi descrie in detaliu daca vrei sa vorbim. A, eu nu suport sa stau singur. Neaparat trebuie sa stau cu cineva, sa fie televizorul pornit, sa fie agitatie, dar nu liniste. Linistea ma sperie. Sigur trebuie sa ajung la un psiholog.
Astept vesti. Multa multa sanatate.

buna, sigur ca vreau sa mai vorbesc cu cineva care are aceleasi simptome ca si mine, si eu am inceput sa-mi mai revin insa starile nu au disparut definitiv si ma sperie teribil cand apar.in momentele alea as avea nevoie sa discut cu cineva care sa ma inteleaga si sa nu ma creada nebuna.Astept vesti:)O zi buna

buna si eu sufar de atacuri de panica si as dorii sa vorbesc cu persoane care se confrunta cu accelasi stari ca si mine..o zii buna

oana angela, deci parca spui povestea mea! spune mi te rog ca ai reusit sa iesi din treaba asta. eu de aproape o saptamana ma confrunt cu asha ceva si nu pot sa inteleg ce anume a declansat starea asta!! imi mergea totul bine, acum nu inteleg ce se intampla cu mine e groaznic, vreau sa imi revin mai repede. spune mi ce ai facut ca sa treci peste te rog ca vad ca e postat de mai mult timp anuntul.

Buna, pai tot ce pot sa zic este ca am incercat sa fiu tot timpul ocupata, sa nu stau nici o secunda fara sa fac nimic pt a evita sa ma gandesc, nu pot sa zic ca a disparut in totalitate dar cu siguranta s-a rarit.Deasemenea iti va fi de ajutor sa poti sa discuti cu cineva despre asta, sper sa te fi ajutat cu ceva mesajul meu.Si daca ai ocazia sa consulti un psiholog nu ezita eu cred ca te ajuta f mult.O zi buna.

de ieri parca ma simt si eu ceva ceva mai bine, prin aceeasi metoda-incerc sa am tot timpul o ocupatie, am fost la psihiatru in urma cu cateva zile si mi a recomandat efectin, l am cumparat insa nu l am luat, pentru ca am zis k numai de mine depinde sa ies din starea asta...si vad ca reusesc incetul cu incetul singura, fara medicamente. mersi mult de raspuns

oana angela si mee_mee va dau id-ul meu de mess si sper sa vorbim curand-*...mi-ar face mare placere sa discutam va poop


(*modificat de administrator)

buna.si eu trec prin aceasi situatie si ma doare sufletul sa accept ca sint depresiva.eu cred ca necazurile si stresul cumulat de-a lungul anilor isi face incet prezenta simtita.eu am 33 de ani si sint 95 % singura.de multe ori stau si ma gindesc ca si singuratatea, lisa comunicarii duce la depresivitate.iubesc pe cineva si il stresez toata ziua cu trecerile mele de la starea normala la stare de panica si frica.eu m/am hotarit sa fac o terapie.problema e ca muncesc prea mult si nu stiu cum o sa combin terapia cu munca.mi-e frica ca nu o sa ma vindec niciodata.

Buna ziua, ma numesc Mona am 32 de ani, sit mama a doi copii si am o problema care pare a fi pe baza psihologica.In urma cu 6 ani dupa prima nastere, am facut o depresie, pe care am tratat-o cu tratament dat de doctorita de familie, XANAX.Nu pot sa zic ca am tratat-o pt. ca dea lungul anilor revenea, dar in timp sa mai ameliorat situatia.Aveam perioade cind ma lua cu ameteala si slabiciune, perioade caretineau doua trei saptamini, dupa care asa cum aparea asa si dispareau.Anul acesta in vara am facut o criza, mi-au amortit mainile, limba, aveam calduri, imi ardeau obrajii dar nu aveam febra, simteam o presiune in timple si ceafa, nu puteam sa respir cum trebuie simteam ca nu imi pot lua aer suficient, ma simteam slabita si ametita, aveam impresia ca ma prabusesc, tremuram toata si eram foarte agitata.Am fost la spital, miau facut analize de singe, ekg, radiografie la plamani, nimic, totul era in regula.Mi sa spus ca este o criza de anxietate, dar eu stiu ca, crizele, trec, insa mie nu mia trecut(o luna) si timp de patru zile mergeam de urgenta la spital, si tot acelasi diagnostic l-am primit(pe atunci eram in SPANIA).Am slabit intr-o luna de zile de la 46 de kg. la 39 kg.Am venit in Romania, am fost la doctorita de familie, i-am aratat rezultatele analizelor, i-am descris simptomele ce le aveam, mia spus si ea acelasi lucrui, ca e anxietate.Am facut vitamine injectabil pt. ca eram foarte slabita.Mi-am revenit greu, insa am zile cind asa din senin ma ia din nou cu calduri, imi amortesc mainile, simt o presiune in ceafa, ametesc, ma simt foarte slabita si simt ca ma prabusesc, si ma simt foarte agitata.Am facut toate analizele, cit si testul de hormoni, analize de tiroida, am apelat la o doamna doctor de interne, care mia recomandat ce analize sa fac, toate miau iesit bine.Am intrebato daca nu cumva ar trebui sa fac si alte investigatii, mia spus ca nu este necesar deoarece daca aveam ceva, nu ieseau bine analizele recomandate de dinsa, insa eu tot nu ma simteam bine deloc.Din noiembrie fac un tratament dat de o doamna doctor psiholoaga, mia dat serlift 1 pastila pe si si anxiar tot o pastila pe zi, am facut tratament o luna si jumatate, dar miau revenit simptomele, mi sa schimbat tratamentul cu venlafaxina 75 gr in combinatie cu anxiar dar de data aceasta o jumatate de pastila, deoarece mi sa zis ca trebuie incet sa eliminam anxiarul din tratament, insa dupa 2 luni de tratament miau revenit starile de agitatie, nu stiu ce sa mai cred.Am citit pe internet tot asa pe forumuri ca sint multe persoane care au aceasta boala(caci e o boala)de ani de zile si cu fel si fel de tratamente nu au reusit sa treaca de ea, sper sa nu fie valabil si in cazul meu, sint totusi tinara, am de crescut doi copii care au mare nevoie de mine, dar cind ma simt asa, nu pot sa am grija de mine darmite de ei.

Buna ziua! si eu am o stare de neliniste, intru in panica ft repede, am plapitatii la inima, ma simt obosita, nelinistita.am un bebelus de 2 luni stau non-stop cu el, e ft cuminte nu-mi face probleme insa eu ma simt extrem de obosita, ma repet ft nelinistita cateodata simt ca ma sufoc...parca nu am aer nu stiu ce sa mai fac ca sa scap de starea asta sa fie o depresie???? nu prea pot sa iau nimic ptr ca alaptez, astept un raspuns va rog. Toate cele bune!

Salutare, ma numesc Gabriela, am 20 de ani si am aceeasi problema care se discuta aici... De ceva timp simt o stare de sufoc, ma ia cu transpiratii imi transpira mainile si simt nevoia sa merg la baie dar nu fac nimic, de multe ori cand mi se intampla asta am senzatia ca mor, si mai rau imi fac.. nu suport sa fiu singura.. la fel ca cineva mai sus, nu pot sa dorm fara televizor aprins nu suport linistea intotdeauna vreau sa fie cineva langa mine, am devenit dependenta de iubitul meu, simt nevoia de cineva care sa ma protejeze sa fie langa mine, de multe ori am o stare de plans, imi vine sa plang in continuu, inainte credeam ca vine de la inima, mi-am facut EKG si mi-a iesit totul ok, tensiunea si glicemia la fel sunt ok, ma gandeam ca totul sa fie psihic, mie frica ca mor si ca mor nepregatita, ma gandeam sa merg la un preot sa discut despre ce mi se intampla, la doctori nu stiu ce sa zic, la psiholog nu am fost niciodata, si ce sa ii zic daca ajung? Am uitat sa specific ca de la un timp sunt si foarte nervoasa... numai am chef de nimic... assta toata ziua sa lenevesc.. cateodata ma uit la oamenii din jurul meu si in gandul meu imi zic: Ce as vrea sa fiu si eu ca ei" ! Cui i se mai intampla ce mi se intampla mie?