Setea de iubire

Dupa cum ne spune legenda greaca, Narcis era un tanar foarte frumos si foarte singur. Nimfe dragalase se invarteau in jurul lui, dar el le respingea cu dispret. N-a iubit niciodata pana cand si-a vazut chipul intr-un ochi de apa lina. Se indragosteste pentru prima si ultima data, insa obiectul iubirii este greu de atins, desi era purtat in permanenta cu sine. Subjugat de imaginea reflectata de apa limpede, el a ramas tintuit locului, neputandu-se indeparta sub niciun chip, insa iubirea sa a ramas, desigur, neimpartasita. Cuvintele de el soptite au ramas fara raspuns. De cate ori se apleca sa atinga minunatul chip, imaginea se risipea intr-o secunda, tulburata de undele miscatoare. In cele din urma tanarul se stinse. Nimfele au vrut sa-i arda trupul, insa nu l-au mai gasit. Acesta se transformase intr-o floare, floare ce ii poarta numele: Narcisa, originara din partea estica a Mediteranei.
Pentru majoritatea contemporanilor nostri, termenul de narcisism are conotatii negative, fiind considerat o tulburare de personalitate. Conform DSM IV, tulburarea de personalitate narcisica este caracterizata prin grandiozitate, hiperpreocupare pentru stima de sine, senzatia de a fi special, de a avea dreptul. Persoana care sufera de tulburarea de personalitate narcisica reactioneaza cu furie sau depresie la critica, are o stima de sine fragila, are preocupari crescute pentru aparenta, nu pentru substanta, si prezinta rareori empatie. Narcisismul este inteles ca iubirea de sine fara masura, o viata centrata spre excelenta.
Sunt insa si specialisti care utilizeaza acest termen nu in sens negativ, ci pentru a descrie narcisismul innascut al oamenilor, setea lor de iubire.
Spre deosebire de narcisism, setea de iubire este un sentiment frumos, un dar de la Dumnezeu, care se manifesta prin nevoia de a iubi si de a fi iubit cu care se naste fiecare om. Este o dorinta intemeiata care trebuie implinita din leagan si pana la moarte. Ne nastem dintr-un act de iubire si crestem prin dragostea si grija parintilor nostri. Mai tarziu, adulti fiind, dam sens existentei noastre primind si oferind iubire. Copiii lipsiti de aceasta iubire, dar si toti cei a caror aceasta nevoie de iubire ramane nesatisfacuta, pot ramane marcati pe viata. De aceea, in strainatate, spitalele recruteaza voluntari sau aloca din timpul personalului permanent cateva ore pentru a legana copiii abandonati. Fara iubire nou-nascutii sunt in pericol de moarte.
Sa facem un exercitiu de imaginatie, utilizand ca simbol pentru setea de iubire un rezervor sub forma de inima, care trebuie umplut pe parcursul existentei noastre. La nastere, rezervorul este gol si dupa cum am mai spus, acest rezervor se umple cu iubirea parintilor nostri. Intr-o familie normala, armonioasa, iubirea se transmite din generatie in generatie, revarsandu-se de la parinti la copii si asa mai departe.
Va imaginati, desigur, ca pot exista situatii in care acest rezervor nu se umple suficient sau, mai rau chiar, ramane gol. Intr-o familie normala, functionala, exista o relatie de dragoste si respect reciproc, daca vreti o prietenie sincera intre mama si tata. Astfel, rezervorul de iubire al parintilor nu seaca, existand o solida relatie de comunicare intre ei. Se poate insa obiecta: Ce mai conteaza daca parintii nu se inteleg intre ei, daca pot oferi copilului toata dragostea de care are el nevoie? Problema este ca, daca rezervoarele parintilor nu comunica, umplandu-se unul de la altul, ei nu pot mentine un flux continuu de iubire pentru ca rezervorul copilului sa se umple in intregime. Fara sa-si dea seama, unul sau ambii parinti, pot ramane cu vasul gol. Pentru a-si satisface propriile nevoi afective, ei absorb putinul continut din rezervorul copilului, lasandu-l aproape gol.
Ce se intampla in acest caz cu adultul care porneste in viata cu rezervorul aproape gol? Ce facem noi sau ce am putea face mai bine pentru a umple rezervorul copilului nostru, mentinand in acelasi timp un nivel satisfacator al rezervorului nostru? Cum reusim sa ne pastram autonomia emotionala, fiind totusi atat de dependenti de iubirea celor din jur? Va las sa cautati si sa gasiti singuri raspunsul.
Si nu uitati 'Copiii sunt educati de comportamentul parintilor, nu de cuvintele lor' - Carl Yung. Nu este suficient sa le vorbim copiilor despre iubire, devine vital sa le aratam iubire.

Cel mai frumos sentiment ce ne-a fost dat sa il traim este dragostea.