rational sau spiritual. Echilibru?
buna seara. mihai ma numesc, am si eu o intrebare vis a vis de faptul ca eu simt ca sunt prea boem, spiritual, artist, si mai putin rational. cum pot sa gasesc un echilibru intre cele doua laturi, pt ca simt ca sunt prea aerian si visator.. as vrea sa fiu mai impamantat.
20 comentarii
(Re)cititi dialogul "Phaidros" (=Fedru) de Platon.
Ce inseamna mai impamantat? Cum anume cuantifici ca esti aerian si visator (nu sunt sentimente sunt mai degraba atribuiri)?
de cand sunt mic profersoara i-a spus mamei ca am potential dar sunt aerian si lenes. mi s-a mai spus intre timp ca sunt cam aerian, insa simt si eu asta, nu traiesc dupa parerile altora. simt ca sunt adancit in ganduri iar asta ma face sa fiu mai aerian, asa simt eu. ganduri legate de neimpinirea pe partea sentimentala, familiala. stau cu parintii si asta nu ma lasa sa ma dezvolt, sa-mi iau viata singur in piept, pt ca am fost invatat de mic ca ei sunt sprijinul meu in tot astfel ajungand sa ma simt neputincios pt ca tata e cel care se ocupa de treburile casei de barbat, iar mama de cele femeiesti, iar eu doar muncesc si atat, ar trebui sa ma mut sa mi iau viata singur in piept, insa dintr-un salariu de 20 mil nu pot face mare lucru, mai mult m-as chinui si atunci prefer comoditatea. mi-as fi dorit sa fi facut armata, pt ca acum inteleg pt ce era buna.deci revenind la oile noastre, sau sau mai bine zis ale mele, faptul ca eu nu am responsabilitati, ma determina sa simt ca sunt neputincios, lipsit de incredere, si astfel se apare si motivul pt care eu simt ca sunt aerian si nu impamantat in toate cele ce se intampla in jurul meu. simt ca am o latura artistica in mine. de mic am facut pianul clasic, iar acum lucrez in domeniul coafurii, iar meseria asta simt ca nu este pt un barbat, ci te sensibilizeaza stand toata ziua intre femei.. nu sunt gay, sunt hetero. insa si neimplinirea pe partea sentimentala si toate celelalte neimpliniri te pot adanci insubconstient.
Consider ca prin ultimul tau comentariu ti-ai oferit singur, propriul raspuns: "stau cu parintii si asta nu ma lasa sa ma dezvolt, sa-mi iau viata singur in piept", "faptul ca eu nu am responsabilitati, ma determina sa simt ca sunt neputincios, lipsit de incredere, si astfel se apare si motivul pt care eu simt ca sunt aerian si nu impamantat". Din ceea ce ne scrii observ o urma de dezamagire (imi spui tu daca ma insel).
Acestea fiind spuse, poate ai putea lua in considerare posibilitatea de a iti incepe propria viata, dupa propriile reguli si responsabilitati. Prospecteaza piata, afla ce variante ai, calcule concrete, pentru ca e posibil sa te descurci destul de bine cu cele 20 mil pe care le castigi. Daca te muti singur, nu inseamna ca nu vei mai beneficia deloc de ajutorul parintilor tai, poate cel putin la inceputul drumului. Ceea ce ai nevoie, insa, este sa fii curajos si calculat. Din pacate, nu intotdeauna putem avea parte si de confort si de o viata dupa propriile reguli. Poti, insa, negocia impreuna cu parintii tai o parte din treburile gospodaresti pe care le-ai putea face tu, astfel incat, pana vei reusi sa ai casa ta, tranzitia sa fie lenta. Intre timp, pentru a iti construi un plan de viitor ordonat si a depasi obstacolele emotionale, poti apela la ajutorul unui psiholog.
Acestea fiind spuse, poate ai putea lua in considerare posibilitatea de a iti incepe propria viata, dupa propriile reguli si responsabilitati. Prospecteaza piata, afla ce variante ai, calcule concrete, pentru ca e posibil sa te descurci destul de bine cu cele 20 mil pe care le castigi. Daca te muti singur, nu inseamna ca nu vei mai beneficia deloc de ajutorul parintilor tai, poate cel putin la inceputul drumului. Ceea ce ai nevoie, insa, este sa fii curajos si calculat. Din pacate, nu intotdeauna putem avea parte si de confort si de o viata dupa propriile reguli. Poti, insa, negocia impreuna cu parintii tai o parte din treburile gospodaresti pe care le-ai putea face tu, astfel incat, pana vei reusi sa ai casa ta, tranzitia sa fie lenta. Intre timp, pentru a iti construi un plan de viitor ordonat si a depasi obstacolele emotionale, poti apela la ajutorul unui psiholog.
multumesc pt ca mi-ati scris, am uitat sa precizez ceva, eu am fost mutat, insa nu puteam sta singur, simteam o anxietate in mine, am stat cateva luni si am revenit acasa. dar simteam asa o frica din nimic, seara mai ales cand veneam de la serviciu. in loc sa ma simt confortabil in acea casa, simteam ca locul meu nu e acolo si ca stau ca pe ace. mama este nevrotica si din copilarie s-a comportat cu mine mai dur, mi-era frica cand luam o nota prosta ca stiam ca face scandal mare in casa si drumul spre casa era grozanic pt ca trebuia sa imi formez un scenariu. mai imi dadea cate o palam in cap... dar tipa si pe mine asta ma deranja, cum ma dracuia etc. de ex si de intuneric mi-e putin frica, chiar si acum la varsta mea... cate-o data rad si eu de mine prin casa cand sunt toate luminile stine si trebuie sa ajung in capatul celalalt al apartamentului atunci cand ma duc spre dormitor inainte de culcare si simt asa o frica mica.. dar simt. deci nu e normal, ca sunt barbat in toata firea, tatal meu de ex are frica si el de tunete, mama lui ii era frica si ei de fel si fel de chestii... deci ma gandesc ca se transmite prin codul genetic si asta.. nu stiu.. sunt multe chestii se leaga una de alta.. in restulo zile sunt happy, chiar rad..sunt bine. doar cateodata, seara mi-e frica.
Va recomand sa consultati un psiholog pentru a depasi aceasta anxietate invatata inconstient in cadrul familiei.
Buna, Rafaelos!
Din modul in care ne descrii situatia, se pare ca ai mostenit de la parinti un temperament anxios si evitant, iar apoi ai invatat fricile observandu-le comportamentele (tatal cu frica de tunete etc.). Copilul invata mai mult din ceea ce observa, din comportamente si mai putin din cuvinte (daca ti -ar spune "nu-ti fie frica de intuneric" ar avea un impact mult mai mic decat daca l-ai vedea pe tatal tau reactionand fara teama sau depasindu-si teama atunci cand fulgera).
Ceea ce poti face tu pentru tine: sa nu astepti sa se "intample" lucrurile, pt ca imi creezi impresia ca ai astfel de asteptari (poate ma insel), ci sa ACTIONEZI. A fi "aerian" (eu inteleg de aici cu o fire meditativa)este o calitate daca ii adaugi lecturi filsofice(asa cum ti s-a recomandat mai sus), care iti directioneaza sirul gandurilor si te provoaca la a intelege si a gasi raspunsurile tale la intrebarile pe care si le pun de milenii filosofii.
O alta idee ar fi sa te provoci reluand cursuri de pian sau chiar abordand un alt instrument sau sa incerci pictura: totul pentru a-ti exprima firea artistica si a-ti creste increderea in talentul si posibilitatile tale.
Foarte bun mi s-a parut sfatul autorului "consiliere_psihologica" de mai sus: schimbarile se fac treptat. Asa sunt mai usor de implementat, scad sansele de a te descuraja daca nu-ti iese planul cel maret de la inceput si iti creste autoeficacitatea. Asuma-ti cat mai multe responsabilitati locuind cu parintii (de la dus gunoiul la spalat vasele si platit facturi) si apoi muta-te.
P.S. Nu ne-ai spus ce varsta ai.
Iti doresc mult succes si sa auzim de bine!
Ana Badita
Din modul in care ne descrii situatia, se pare ca ai mostenit de la parinti un temperament anxios si evitant, iar apoi ai invatat fricile observandu-le comportamentele (tatal cu frica de tunete etc.). Copilul invata mai mult din ceea ce observa, din comportamente si mai putin din cuvinte (daca ti -ar spune "nu-ti fie frica de intuneric" ar avea un impact mult mai mic decat daca l-ai vedea pe tatal tau reactionand fara teama sau depasindu-si teama atunci cand fulgera).
Ceea ce poti face tu pentru tine: sa nu astepti sa se "intample" lucrurile, pt ca imi creezi impresia ca ai astfel de asteptari (poate ma insel), ci sa ACTIONEZI. A fi "aerian" (eu inteleg de aici cu o fire meditativa)este o calitate daca ii adaugi lecturi filsofice(asa cum ti s-a recomandat mai sus), care iti directioneaza sirul gandurilor si te provoaca la a intelege si a gasi raspunsurile tale la intrebarile pe care si le pun de milenii filosofii.
O alta idee ar fi sa te provoci reluand cursuri de pian sau chiar abordand un alt instrument sau sa incerci pictura: totul pentru a-ti exprima firea artistica si a-ti creste increderea in talentul si posibilitatile tale.
Foarte bun mi s-a parut sfatul autorului "consiliere_psihologica" de mai sus: schimbarile se fac treptat. Asa sunt mai usor de implementat, scad sansele de a te descuraja daca nu-ti iese planul cel maret de la inceput si iti creste autoeficacitatea. Asuma-ti cat mai multe responsabilitati locuind cu parintii (de la dus gunoiul la spalat vasele si platit facturi) si apoi muta-te.
P.S. Nu ne-ai spus ce varsta ai.
Iti doresc mult succes si sa auzim de bine!
Ana Badita
parca m-ati cunoaste :)))) tot ce ati spus e adearat, de la tatal meu care ii este frica de tunete, fulgere, care la randul lui a vazut la mama lui aceasta frica, insa mama lui are si ea o explicatie pt frica care o are, in sensul ca ne-a poestit ca atunci cand era mica, pe timpul razboiului, ascunzandu-se in transeu cu mama ei si ceilalti frati, a fost uitata acolo intr-un moment tensionant in care trebuiau sa paraseasca transeul. deci totul se leaga, fac 32 ani. iar cealalta faza cu ce mi-ai recomandat, este intradevar folositoare pt ca deja urmez tot ce mi-ati spus acolo : urmez un curs de mediatie spirituala, fac cursuri de dansuri latino. cant la pian acasa, desenez din cand in cand si in ultima vreme am stilizat obiecte din lemn. deci toate astea intradevar imi stimuleaza partea artistica, insa nu e de-ajuns doar asa, trebuie si un echilibru intre artistic si rational pt ca traiesc printre oameni care n-au legaura cu artisticul si lor li se pare pe dos gandirea mea si comportamentul, faptul ca ma bucur spunand: " wow... cum se vede Luna in seara asta.. ce tareee. pt unii da, par ciudat, la varsta mea sa ma bucur de minunata Luna, pt ca oamenii de varsta mea se gandesc la facturi, nevasta, copii. banci. etc.. iar eu sunt putin mai paralel cu toate astea in sensul ca eu ma pot bucura de lucruri simple... si la munca la fel. am colegi doar cu o gandire rationala. o singura colega e pe stilul meu dar si rational. in rest, toate sunt doar rational si nu inteleg cum de eu sunt asa aerian.. maestrul meu de la curusul unde merg sa meditez, mi-a spus ca am o alta vibratie fata de a lor si d-aia nu ma intrepatrund cu a lor gandire. ok am inteles asta. nu regret. imi place. insa totusi nu traiesc doar printre pictori si spirituali :)))
O varianta ar fi sa incerci sa gasesti elementul comun dintre tine si colegi, de exemplu, si sa discuti ce e de discutat pe teme artistice (admirand luna si frunzele sau mugurii etc.) cu cei care pot intelege.
Mi se pare f frumos ca stii sa te bucuri de lucrurile marunte! E atat de important sa nu asteptam, muncind incrancenati, sa ne luam "Lamborghini" (dau un exemplu aiurea), privind inainte cu ochelari de cal, pe cand viata trece pe langa noi, ci sa observam primul fir de iarba si muguras in fiecare primavara, un caine comic pe strada sau un copil impiedicandu-se, cele mai mici lucruri, care nu costa, dar ne insenineaza.
Ce e rau in asta?!
Nu prea inteleg care e problema in a fi "aerian". Poti face si lucruri practice, nu? Daca e sa-ti propui, poti plati la banca o factura si poti sa faci curat, banuiesc :)
Cu fricile acelea e putin mai complicat, mai ales ca s-au mostenit. Inteleg ca mama ta a avut un fel de trauma atunci, in razboi, si de aceea, probabil, a inceput sa se ingrijoreze pt divesre lucruri (i-a scazut pragul de reactie, in sensul ca este mai vulnerabila fata de lucruri pe care majoritatea le-ar gestiona usor).
Ana Badita
Mi se pare f frumos ca stii sa te bucuri de lucrurile marunte! E atat de important sa nu asteptam, muncind incrancenati, sa ne luam "Lamborghini" (dau un exemplu aiurea), privind inainte cu ochelari de cal, pe cand viata trece pe langa noi, ci sa observam primul fir de iarba si muguras in fiecare primavara, un caine comic pe strada sau un copil impiedicandu-se, cele mai mici lucruri, care nu costa, dar ne insenineaza.
Ce e rau in asta?!
Nu prea inteleg care e problema in a fi "aerian". Poti face si lucruri practice, nu? Daca e sa-ti propui, poti plati la banca o factura si poti sa faci curat, banuiesc :)
Cu fricile acelea e putin mai complicat, mai ales ca s-au mostenit. Inteleg ca mama ta a avut un fel de trauma atunci, in razboi, si de aceea, probabil, a inceput sa se ingrijoreze pt divesre lucruri (i-a scazut pragul de reactie, in sensul ca este mai vulnerabila fata de lucruri pe care majoritatea le-ar gestiona usor).
Ana Badita
Ok sa lasam partea cu faptul ca simt ca sunt mai aerian e mai greu de explicat. Bunica mea e cea uitata in transeu.mama le are si ea pe ale ei :))) in sensul ca e nevrotica. Are si o boala de piele tot pe sistem nervos si imi aduc aminte ca atunci cand parintii se certau cand eram mic, ma ascundeam. Sau cand luam o nota mica drumul spre casa mi se parea un calvar ca stiam ca ma cearta si ma gandeam ce poveste sa inventez. Toate treburile astea legate de copilarie m au influentat.deci ce se poate face cu anxietatea care o simt in anumite momente.o frica inexplicabila fara un motiv clar. Dar nu mi vine vreun gand ca voi muri.pur si simplu simt sa ies.
Buna!
Sugerez sa urmezi sfaturile mentionate mai sus (nu numai de mine) privind asumarea responsabilitatii, in primul rand. Asa vei iesi din zona de confort si, infruntand provocarile, vei avea mai multa incredere in tine.
Iar cu anxietatea trebuie sa te confrunti. Inteleg ca nu este chiar atac de panica, nu?
Dau copy-paste la o alta postare a mea in care diferentiam anxietatea de panica:
"ATACUL DE PANICA
- se caracterizeaza prin frica si disconfort intens si o serie de simptome fiziologice (transpiratie, palpitatii, tremor, senzatia de scurtare a respiratiei, de strangulare, greata, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni, frisoane, valuri de caldura..). Apare brusc, pe neasteptate, si dureaza de la 5 la 30 minute, de obicei cam 10 minute.
Se pune diagnosticul de tulburare de atac de panica doar daca au fost cel putin doua atacuri (intrunind macar jumatate din aceste criterii), iar persoana se teme de noi atacuri si isi schimba comportamentul (de ex., evita sa calatoreasca la distante mari pt ca atunci a experientiat primul atac). Uneori se asociaza cu agorafobie (fobia de locuri deschise, poduri, tunele, calatoria cu autobuzul, trebul, masina sau situatii de unde iesirea poate fi dificila sau este greu sa se obtina ajutor).
Pacientul trebuie sa fie examinat medical inainte de a merge la psiholog pt a se exclude tulburarile fiziologice care sunt insotite de simptome similare atacului de panica (de exemplu: tahicardie, boala cardio-vasculara, stenoza mitrala, hipertensiune, atac de cord, atac cerebral, embolie pulmonara, edem pulmonar, astm, bronsita, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcina, tumori carcinoide, epilepsie temporala, otita medie, anemie, intreruperea administrarii antidepresivelor, sedativelor, alcoolului, substantelor stimulante, cafeinism...).
Ar fi indicat sa-si faca analizele recomandate de medicul de familie.
Atacul de panica este mai putin dependent de context ca alte tulburari de anxietate - poate aparea si in somn, cele mai frecvente fiind la 1 noaptea- si de aceea pacientului ii este foarte dificil sa-si explice simptomele. Incearca initial sa si rezolve cum poate: daca a asociat atacul cu activitatea fizica, renunta la sport; daca l-a asociat cu anumite mijloace de tranport, evita sa le mai foloseasca. Uneori ajunge sa nu mai iasa din casa si recurge la alcool: se intampla des ca primul diagnostic pus sa fie cel de abuz de alcool, urmand ca apoi sa se descopere ca panica a fost cauza.
Panica are diverse explicatii, in functie de teoriile care stau la baza psihoterapiilor.
Terapia cognitiv-comportamentala este foarte eficienta in reducerea sau chiar eliminarea atacurilor de panica.
Explicatia atacului este considerata urmatoarea: se incepe cu o activare fiziologica normala (ameteli, respiratie precipitata, palpitatii, datorate functionarii normale a organismului, care are propriile lui "oscilatii", datorate stresului cotidian sau unor boli - cum ar fi cele mentionate mai sus -), iar persoana incepe sa-si interpreteze exagerat simptomele si sa faca - in mod constient sau inconstient - anumite evaluari de genul "Ceva nu e in regula cu mine", "Voi innebuni", "Imi pierd controlul". Aceste interpretari duc la hipervigilenta (concentrare excesiva pe senzatiile interne), iar hipervigilenta duce la senzatii fizice si ingrijorare sporita. Se ajunge la "alarma falsa": "Voi avea un atac de panica! Voi muri!" si abia apoi se traieste atacul, resimtit ca fiind ceva oribil, de nesuportat, groaza in fata unei morti iminente...
Apare anxietatea anticipatorie, care duce la evitarea situatiilor care incomodeaza/ in care a fost experientiat sau se anticipeaza ca va creste riscul de a avea atacul. Evitarea duce la linistire, pe moment si, astfel, ea devine o recompensa care faciliteaza mentinerea tulburarii. Prin evitare se rateaza ocaziile de a invata din experienta ca atacul poate sa apara sau poate sa nu apara, iar cand apare il putem tolera(desi cu greu): dureaza cateva minute, are un varf si apoi scade in intensitate.
In terapia cognitiv-comportamentala atacul de panica este abordat astfel: se face o ierarhie a fricii si se incepe expunerea la fiecare situatie, mai intai in imaginar, plecand de la cele mai usor de suportat. Se va asocia fiecare situatie cu relaxarea sau un discurs interior de linistire. Sunt multe metode, iar terapeutul va sti ce, cum si cand sa aplice.
ANXIETATEA
- presupune o ingrijorare excesiva privind mai multe domenii ale vietii, insotita de unele simptome fizice, cum ar fi neliniste, dificultati de concentrare, fatigabilitate, iritabilitate, tensiune musculara, perturbarea somnului.
Pentru tulburarile anxioase (anxietate generalizata, fobia sociala, fobia specifica, panica, tulburare obsesiv-compulsiva, stresul post-traumatic) recomand sa se apeleze, in primul rand, la un psihoterapeut. Unele forme de terapie, cum este cea cognitiv-comportamentala, pot fi la fel de eficiente ca si medicatia. In plus, nu au efecte secundare, iar efectele se mentin si dupa intreruperea terapiei (daca terapeutul stie cum sa gestioneze ultimele edinte si sa ofere pacientului uneltele cele mai utile pt a se "lupta" singur cu starile anxioase care mai pot aparea).
Este nerealist sa ne asteptam sa dispara complet orice forma de anxietate.
Ingrijorarea si frica sunt reactii normale ale organismului in anumite situatii, fara ele nu am fi supravietuit ca specie: ce ar face un Homo habilis fara frica de tigri!? S-ar arunca in mijlcul lor si ar fi ucis. Sau fara teama de inaltime, de spatii deschise, de serpi etc...? Acestea sunt cele mai frecvente fobii si sunt explicate prin evolutie: suntem mai predispusi sa dobandim fobie de serpi decat de accidente, desi, in socieatea moderna, sansele de a fi ucis de veninul unei vipere sunt insignifiante fata de sansele de a muri calcati pe trecerea de pietoni...
Putem elimina anxietatea debilitanta, care ne impiedica sa ducem o viata echilibrata, sa ne atingem obiectivele in plan personal si profesional.
Grupurile de suport au si ele o oarecare eficienta, pt ca ne ajuta sa vedem ca nu suntem singurii in acea situatie. Mi-a fost impartasit acest lucru de mai multi pacienti si inteleg utilitatea. Daca exista pe acele forumuri si sfaturi ale unor experti, o anxietatea scazuta, neasociata cu o personalitate nevrotica, poate disparea de la sine urmandu-le. In celelelalte cazuri, un psihoterapeut sau un psihiatru cu formare in psihoterapie va ajuta sa va intelegti simptomele si sa le rezolvati impreuna. Va rog sa nu uitati: contributia dvs. si a factorilor care depind de dvs (de la suport social la motivatie, incredere in terapie si terapeut, complianta si perseverenta) ajung sa conteze 50% din eficienta terapiei! "
Te regasesti pe undeva?
Ana Badita
Sugerez sa urmezi sfaturile mentionate mai sus (nu numai de mine) privind asumarea responsabilitatii, in primul rand. Asa vei iesi din zona de confort si, infruntand provocarile, vei avea mai multa incredere in tine.
Iar cu anxietatea trebuie sa te confrunti. Inteleg ca nu este chiar atac de panica, nu?
Dau copy-paste la o alta postare a mea in care diferentiam anxietatea de panica:
"ATACUL DE PANICA
- se caracterizeaza prin frica si disconfort intens si o serie de simptome fiziologice (transpiratie, palpitatii, tremor, senzatia de scurtare a respiratiei, de strangulare, greata, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni, frisoane, valuri de caldura..). Apare brusc, pe neasteptate, si dureaza de la 5 la 30 minute, de obicei cam 10 minute.
Se pune diagnosticul de tulburare de atac de panica doar daca au fost cel putin doua atacuri (intrunind macar jumatate din aceste criterii), iar persoana se teme de noi atacuri si isi schimba comportamentul (de ex., evita sa calatoreasca la distante mari pt ca atunci a experientiat primul atac). Uneori se asociaza cu agorafobie (fobia de locuri deschise, poduri, tunele, calatoria cu autobuzul, trebul, masina sau situatii de unde iesirea poate fi dificila sau este greu sa se obtina ajutor).
Pacientul trebuie sa fie examinat medical inainte de a merge la psiholog pt a se exclude tulburarile fiziologice care sunt insotite de simptome similare atacului de panica (de exemplu: tahicardie, boala cardio-vasculara, stenoza mitrala, hipertensiune, atac de cord, atac cerebral, embolie pulmonara, edem pulmonar, astm, bronsita, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcina, tumori carcinoide, epilepsie temporala, otita medie, anemie, intreruperea administrarii antidepresivelor, sedativelor, alcoolului, substantelor stimulante, cafeinism...).
Ar fi indicat sa-si faca analizele recomandate de medicul de familie.
Atacul de panica este mai putin dependent de context ca alte tulburari de anxietate - poate aparea si in somn, cele mai frecvente fiind la 1 noaptea- si de aceea pacientului ii este foarte dificil sa-si explice simptomele. Incearca initial sa si rezolve cum poate: daca a asociat atacul cu activitatea fizica, renunta la sport; daca l-a asociat cu anumite mijloace de tranport, evita sa le mai foloseasca. Uneori ajunge sa nu mai iasa din casa si recurge la alcool: se intampla des ca primul diagnostic pus sa fie cel de abuz de alcool, urmand ca apoi sa se descopere ca panica a fost cauza.
Panica are diverse explicatii, in functie de teoriile care stau la baza psihoterapiilor.
Terapia cognitiv-comportamentala este foarte eficienta in reducerea sau chiar eliminarea atacurilor de panica.
Explicatia atacului este considerata urmatoarea: se incepe cu o activare fiziologica normala (ameteli, respiratie precipitata, palpitatii, datorate functionarii normale a organismului, care are propriile lui "oscilatii", datorate stresului cotidian sau unor boli - cum ar fi cele mentionate mai sus -), iar persoana incepe sa-si interpreteze exagerat simptomele si sa faca - in mod constient sau inconstient - anumite evaluari de genul "Ceva nu e in regula cu mine", "Voi innebuni", "Imi pierd controlul". Aceste interpretari duc la hipervigilenta (concentrare excesiva pe senzatiile interne), iar hipervigilenta duce la senzatii fizice si ingrijorare sporita. Se ajunge la "alarma falsa": "Voi avea un atac de panica! Voi muri!" si abia apoi se traieste atacul, resimtit ca fiind ceva oribil, de nesuportat, groaza in fata unei morti iminente...
Apare anxietatea anticipatorie, care duce la evitarea situatiilor care incomodeaza/ in care a fost experientiat sau se anticipeaza ca va creste riscul de a avea atacul. Evitarea duce la linistire, pe moment si, astfel, ea devine o recompensa care faciliteaza mentinerea tulburarii. Prin evitare se rateaza ocaziile de a invata din experienta ca atacul poate sa apara sau poate sa nu apara, iar cand apare il putem tolera(desi cu greu): dureaza cateva minute, are un varf si apoi scade in intensitate.
In terapia cognitiv-comportamentala atacul de panica este abordat astfel: se face o ierarhie a fricii si se incepe expunerea la fiecare situatie, mai intai in imaginar, plecand de la cele mai usor de suportat. Se va asocia fiecare situatie cu relaxarea sau un discurs interior de linistire. Sunt multe metode, iar terapeutul va sti ce, cum si cand sa aplice.
ANXIETATEA
- presupune o ingrijorare excesiva privind mai multe domenii ale vietii, insotita de unele simptome fizice, cum ar fi neliniste, dificultati de concentrare, fatigabilitate, iritabilitate, tensiune musculara, perturbarea somnului.
Pentru tulburarile anxioase (anxietate generalizata, fobia sociala, fobia specifica, panica, tulburare obsesiv-compulsiva, stresul post-traumatic) recomand sa se apeleze, in primul rand, la un psihoterapeut. Unele forme de terapie, cum este cea cognitiv-comportamentala, pot fi la fel de eficiente ca si medicatia. In plus, nu au efecte secundare, iar efectele se mentin si dupa intreruperea terapiei (daca terapeutul stie cum sa gestioneze ultimele edinte si sa ofere pacientului uneltele cele mai utile pt a se "lupta" singur cu starile anxioase care mai pot aparea).
Este nerealist sa ne asteptam sa dispara complet orice forma de anxietate.
Ingrijorarea si frica sunt reactii normale ale organismului in anumite situatii, fara ele nu am fi supravietuit ca specie: ce ar face un Homo habilis fara frica de tigri!? S-ar arunca in mijlcul lor si ar fi ucis. Sau fara teama de inaltime, de spatii deschise, de serpi etc...? Acestea sunt cele mai frecvente fobii si sunt explicate prin evolutie: suntem mai predispusi sa dobandim fobie de serpi decat de accidente, desi, in socieatea moderna, sansele de a fi ucis de veninul unei vipere sunt insignifiante fata de sansele de a muri calcati pe trecerea de pietoni...
Putem elimina anxietatea debilitanta, care ne impiedica sa ducem o viata echilibrata, sa ne atingem obiectivele in plan personal si profesional.
Grupurile de suport au si ele o oarecare eficienta, pt ca ne ajuta sa vedem ca nu suntem singurii in acea situatie. Mi-a fost impartasit acest lucru de mai multi pacienti si inteleg utilitatea. Daca exista pe acele forumuri si sfaturi ale unor experti, o anxietatea scazuta, neasociata cu o personalitate nevrotica, poate disparea de la sine urmandu-le. In celelelalte cazuri, un psihoterapeut sau un psihiatru cu formare in psihoterapie va ajuta sa va intelegti simptomele si sa le rezolvati impreuna. Va rog sa nu uitati: contributia dvs. si a factorilor care depind de dvs (de la suport social la motivatie, incredere in terapie si terapeut, complianta si perseverenta) ajung sa conteze 50% din eficienta terapiei! "
Te regasesti pe undeva?
Ana Badita
Simt ca n am incredere in mine. Probabil datorita tatalui meu care nu m a aplaudat niciodata cand eram mic, atuci cand luam noyebune la scoala de pian si nici nu venea sa ma vada la examenul de sfarsit de an. Am frica de intuneric la modul ca daca urc ttreptele de la subsolul blocului noaptea catre iesire, simt sa ma uit in spate.daca intru intr o pestera stramtorata, intru dar nu pit aavansa mai mult de 100 metri, alti vizitatori trecand pe langa mine... proabil dinbcauza zonei de confort de acasa, pt ca ai mei fac totul in casa, eu nimic, doar le dau bani, insa impactul psihologic este ca eu cred ca nu ma pot descurca fara ei. Ma balbai putin dar f putin. Cand eram mic, ma balbaiam rau. Asta cred ca din cauza ca nu te poti exprima liber din cauza unui parinte mai dur, in cazul meu, mama. Si nici muncacastaca mea in domeniul coafurii nu ma implineste pt ca are un impact psihologic in sensul ca este o meserie doar pt femei.in timp un barbat se efemineaza chiar daca nu devine gay asta ducand la neimplinire.Insa cu toate astea nu va ganditi ca nu rad, nu sunt vesel.. sunt ok peransamblu. In detaliu nu e ok.
Tine ti-a spus ca a fi coafor este o meserie "doar pentru femei"? :)
Stereotipurile ne pot influenta doar daca le credem. Lasa-i pe altii cu credintele lor, tu vezi-ti de drum!
Stii cu siguranta daca iti plac sau nu baietii.
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca a fi gay este o optiune (ajutata de un context al dezvoltarii emotionale/sexuale) si nu este patologie.
Ai un pic de claustrofobie, insa nu cred ca ai numai pesteri in drumul tau prin oras, asa ca poti lasa si nerezolvate unele frici :)
Ce mai poti face, daca vrei, totusi, sa scapi de ele: confrunta-le cat mai des! Raspunde provocarilor, de la cele mai usor de suportat, si incet-incet vei scapa de teama!
Cu increderea: demonstreaza-ti tie ca poti sa te descurci facand lucruri in casa.
Intrebarea mea ar fi: cat de motivat esti sa schimbi ceva, adica sa-ti asumi si costurile schimbarii..?
Stereotipurile ne pot influenta doar daca le credem. Lasa-i pe altii cu credintele lor, tu vezi-ti de drum!
Stii cu siguranta daca iti plac sau nu baietii.
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca a fi gay este o optiune (ajutata de un context al dezvoltarii emotionale/sexuale) si nu este patologie.
Ai un pic de claustrofobie, insa nu cred ca ai numai pesteri in drumul tau prin oras, asa ca poti lasa si nerezolvate unele frici :)
Ce mai poti face, daca vrei, totusi, sa scapi de ele: confrunta-le cat mai des! Raspunde provocarilor, de la cele mai usor de suportat, si incet-incet vei scapa de teama!
Cu increderea: demonstreaza-ti tie ca poti sa te descurci facand lucruri in casa.
Intrebarea mea ar fi: cat de motivat esti sa schimbi ceva, adica sa-ti asumi si costurile schimbarii..?
Pai m as muta dar nu singur.daca as avea o relatie stabila.asa mi e greu cu banii. Chirie intretinere mancare combustibil..etc. asa acasa e lejer :)) deci rwcunosc. Imi place zona mea de confort. Oricum ms de sfaturi.
Salut,
Stii ceva? Am alergat prin tot Bucurestiul sa gasesc un barbat intr-un salon de coafura, tocmai pt ca aveti mai mult curaj si mai multa imaginatie in domeniu (ah, ce suturi o sa primesc de la doamne! mai devreme am fost acuzata de feminism, acum voi fi acuzata de...??).
Iti recomand cu caldura o carte extraordinara care te poate ajuta cu fricile (asta in cazul in care nu ajungi la psiholog)- Katie Byron - "Iubeste ceea ce este". Atentie! E o carte care iti poate schimba viata :) Pe Katie o poti gasi si pe youtube in filmulete, insa ai nevoie de carte pentru ca sa intelegi cum functioneaza lucrarea inventata de ea.
Te asigur ca cei mai putin creativi ar da orice pentru a deveni mai "aerieni". Fiecare trasatura umana are farmecul ei. Atita timp cit o vedem ca pe o resursa. In momentul in care ni se spune ca sintem aerieni, nu creativi, putem sa ne indoim de insasi fiinta noastra.
Fii pe faza, alte resurse grozave iti pot fi sabotate ( mai mult sau mai putin constient sau intentionat) de catre ceilalti. De tine depinde sa te tii ferm pe pozitii. In plus, ma bucur sa constat ca ai gasit singur ce e bine si ce e rau in a locui cu parintii. Tine-o tot asa cu demersul asta de ajuto-cunoastere si intr-o buna zi s-ar putea sa te placi tot mai mult :)
Succes!
Stii ceva? Am alergat prin tot Bucurestiul sa gasesc un barbat intr-un salon de coafura, tocmai pt ca aveti mai mult curaj si mai multa imaginatie in domeniu (ah, ce suturi o sa primesc de la doamne! mai devreme am fost acuzata de feminism, acum voi fi acuzata de...??).
Iti recomand cu caldura o carte extraordinara care te poate ajuta cu fricile (asta in cazul in care nu ajungi la psiholog)- Katie Byron - "Iubeste ceea ce este". Atentie! E o carte care iti poate schimba viata :) Pe Katie o poti gasi si pe youtube in filmulete, insa ai nevoie de carte pentru ca sa intelegi cum functioneaza lucrarea inventata de ea.
Te asigur ca cei mai putin creativi ar da orice pentru a deveni mai "aerieni". Fiecare trasatura umana are farmecul ei. Atita timp cit o vedem ca pe o resursa. In momentul in care ni se spune ca sintem aerieni, nu creativi, putem sa ne indoim de insasi fiinta noastra.
Fii pe faza, alte resurse grozave iti pot fi sabotate ( mai mult sau mai putin constient sau intentionat) de catre ceilalti. De tine depinde sa te tii ferm pe pozitii. In plus, ma bucur sa constat ca ai gasit singur ce e bine si ce e rau in a locui cu parintii. Tine-o tot asa cu demersul asta de ajuto-cunoastere si intr-o buna zi s-ar putea sa te placi tot mai mult :)
Succes!
Adauga ma pe fb si vb acolo legat de par. carabulea rafael. Si iti multumesc pt carte.maine mi o iau.
@Carmen Ioanes:
Fiti linistita, aici nu va acuza nimeni de nimic :)
Speram sa nu fiti reinterpretata de...binevoitori.
Mi-au placut raspunsurile dvs. pe forum.
Mult succes in ceea ce practicati!
Psih. Ana Badita
Fiti linistita, aici nu va acuza nimeni de nimic :)
Speram sa nu fiti reinterpretata de...binevoitori.
Mi-au placut raspunsurile dvs. pe forum.
Mult succes in ceea ce practicati!
Psih. Ana Badita
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3probleme sau boala?
- 11nu am incredere in mine, ma simt (scuze...) o proasta - -n-am gasit alta rima- :-)
- 6tulburari psihice, frica, pesimism, agresivitate
- 9Ajutor: m-am nascut intr-un corp gresit!
- 11sufar din cauza bolii mele
- 3cum s-o ajut sa se schimbe, sa vada lucrurile altfel, sa fie mai calma?
- 3ma enervez foarte repede
- 7nelamurire tulburare psihica
- 4un sfat... NU mai stiu cine sunt, mi se pare totul ireal si stupid.
- 7Imi vine sa urlu, sa plang si apoi sa rad...
- 72De 3 luni nu am chef de nimic, sunt asa un pic tulbure
- 5visez o alta personalitate, parca ar fi real
- 20Sunt extremist... sau prea bun, prea optimist, sau invers..
- 7Nehotarirea
- 6nu mai sunt cine eram, depresia persistenta dupa o relatie
- 6Crize nervoase si amenintari!
- 7Tulburarea de personalitate schizotipala
- 7mi-am dat seama ca intru intr-un fel de transa
- 3Minciuna-dezechilibru-falsitate
Mai multe informații despre: Personalitatea
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: