Evadare virtuala
Buna dimineata!
Sunt impreuna cu sotul meu de 4 ani, iar inca de la inceput am observat o problema care speram ca se va rezolva in timp prin comunicare. Sotul meu are o obsesie pentru jocurile video iar in momentele in care nu este la munca, este non-stop pe calculator cu castile in urechi, jucand astfel de jocuri.
Din acest motiv nu ajuta cu nimic in casa decat prin cearta, nu ma aude cand vorbesc cu el deoarece are castile tot timpul pe urechi, parca ar fi inexistent in casa, si asta se intampla zilnic, in tot timpul sau liber, in weekend-uri, concedii, etc.
Am discutat cu el de nenumarate ori pe aceasta tema, ajungem la cearta mereu: se scuza spunand ca nu are altceva de facut, se plictiseste daca nu sta pe calculator, ce sa faca, sa se uite pe pereti? iar daca ii gasesc lucruri de facut (sa ma ajute la curatenie, sa mai petreaca timp cu mine) spune ca nu poate acum deoarece nu poate sa iasa din joc, pierde punctele acumulate. Si apoi uita ce l-am rugat. Astfel ne intoarcem in acelasi punct mereu, in care eu simt ca nu mai pot, iar el se face ca nu se intampla nimic in neregula.
Pana si mancarea +apa are pretentia sa i-o duc in fata calculatorului (altfel mananca repede in bucatarie si fuge iar la jocuri - lasandu-ma singura la masa), nu poate sa stea departe de calculator sub nici o forma.
Cum as putea sa il scap de obsesia asta? Cum as putea sa il cobor cu picioarele in viata reala si sa ramana aici?
Multumesc anticipat eventualelor raspunsuri!
Sunt impreuna cu sotul meu de 4 ani, iar inca de la inceput am observat o problema care speram ca se va rezolva in timp prin comunicare. Sotul meu are o obsesie pentru jocurile video iar in momentele in care nu este la munca, este non-stop pe calculator cu castile in urechi, jucand astfel de jocuri.
Din acest motiv nu ajuta cu nimic in casa decat prin cearta, nu ma aude cand vorbesc cu el deoarece are castile tot timpul pe urechi, parca ar fi inexistent in casa, si asta se intampla zilnic, in tot timpul sau liber, in weekend-uri, concedii, etc.
Am discutat cu el de nenumarate ori pe aceasta tema, ajungem la cearta mereu: se scuza spunand ca nu are altceva de facut, se plictiseste daca nu sta pe calculator, ce sa faca, sa se uite pe pereti? iar daca ii gasesc lucruri de facut (sa ma ajute la curatenie, sa mai petreaca timp cu mine) spune ca nu poate acum deoarece nu poate sa iasa din joc, pierde punctele acumulate. Si apoi uita ce l-am rugat. Astfel ne intoarcem in acelasi punct mereu, in care eu simt ca nu mai pot, iar el se face ca nu se intampla nimic in neregula.
Pana si mancarea +apa are pretentia sa i-o duc in fata calculatorului (altfel mananca repede in bucatarie si fuge iar la jocuri - lasandu-ma singura la masa), nu poate sa stea departe de calculator sub nici o forma.
Cum as putea sa il scap de obsesia asta? Cum as putea sa il cobor cu picioarele in viata reala si sa ramana aici?
Multumesc anticipat eventualelor raspunsuri!
5 comentarii
Buna ziua,
Sotul are de fapt dependenta de jocuri, ceea ce descrieți este un diagnostic ca la carte.
Ca sa poată fi tratată trebuie, înainte de toate, sa recunoască ca are o problema. Din păcate aceasta dependenta nu trece de la sine, si, fara sa va dati seama, si dumneavoastră o alimentați, acceptând diverse lucruri si preluand responsabilitatile lui.
Încercați sa nu-i mai preluați responsabilitatile.
Este foarte probabil ca sub aceasta dependenta se afla o structura de personalitate dependenta, sotul fiind ramas la stadiul unui copil care copilărește in continuare si pe care cineva trebuie sa-l ingrijeasca. Ghiciti cine?
Aveti doua variante: psiholog sau...avocat...
Sotul are de fapt dependenta de jocuri, ceea ce descrieți este un diagnostic ca la carte.
Ca sa poată fi tratată trebuie, înainte de toate, sa recunoască ca are o problema. Din păcate aceasta dependenta nu trece de la sine, si, fara sa va dati seama, si dumneavoastră o alimentați, acceptând diverse lucruri si preluand responsabilitatile lui.
Încercați sa nu-i mai preluați responsabilitatile.
Este foarte probabil ca sub aceasta dependenta se afla o structura de personalitate dependenta, sotul fiind ramas la stadiul unui copil care copilărește in continuare si pe care cineva trebuie sa-l ingrijeasca. Ghiciti cine?
Aveti doua variante: psiholog sau...avocat...
Buna ziua. In afara dependentei pe care o mentionati, legata de jocurile video ale sotului, cum era relatia de cuplu inainte sa apara aceste retrageri in lumea jocurilor? Asa a fost de la inceput sau aceasta retragere e de ceva vreme? Si daca e de ceva vreme, de cand? Ce s-a intamplat in cuplul constituit din dvs si el de a aparut fuga in jocuri? Caci ce inseamna aceasta retragere a lui in jocuri este ca se retrage din cuplu, pare ca nu e partener de cuplu si pare ca nu vrea sa fie acolo, nu vrea sa auda, nu vrea sa vada, nu vrea sa aiba vreo responsabilitate, iar dvs ii alimentati acea dependenta de calculator prin ducerea mancarii si a apei sau ce va cere, la calculator. De unde pana unde aceasta retragere din viata de cuplu? Cum puteti sa va descrieti dvs si ce reactii aveti in fata sotului? Cum erati inainte cand nu se juca si cum sunteti acum? E posibil ca ceva din dumneavoastra sau ceva din relatia de cuplu sa fi condus la plecatul lui in fata jocurilor? Faptul ca se plictiseste daca nu sta la calculator si nu are ce afce altceva pare ca isi retraieste o stare de copil, dar pe de alta parte aceasta plictiseala nu a venit degeaba. Puteti sa luati in considerare consilierea de cuplu si daca dansul refuza, atunci luati in considerare propriul demers de terapie individuala. Nu aveti cum sa il scoateti din acest confort creat de dansul de a sta pe jocuri, decat, poate, daca aveti o discutie foarte serioasa. Caci pare ca nu ia in serios cerintele dvs si cererea de ajutor in gospodarie si probabil pentru ca el considera ca nu il veti parasi sau nu il intereseaza. Daca dansul nu observa ca e o problema de relationare, de comunicare, de intimitate, de dependenta, de izolare, etc, e posibil sa aveti sanse slabe ca sa il puteti ajuta, chiar si dupa discutii interminabile. Dar asta nu inseamna ca nu puteti incerca sa discutati ferm cu dansul. Cele bune!
Mulțumesc pentru răspuns!
Problema cu dependența de calculator o are încă din adolescență (cu mult înainte să ne cunoaștem și să formăm un cuplu). Mi-a spus că a primit reproșuri pe această temă și de la fostele lui prietene, familie etc.
Dar pur și simplu nu își găsește altceva de făcut, se plictisește ori de câte ori îl rog să ia o pauză. Nu vede că e ceva în neregula, consideră că totul este normal și în legătură cu timpul petrecut pe calculator, și în relația noastră.
Mi-a explicat că aceasta este singura modalitate prin care se relaxează după muncă / o zi grea (asta este una dintre scuzele lui). I-am transmis faptul că mă simt singură, nu am cu cine vorbi chiar dacă este în cameră (dar cu cărțile pe urechi), dar îmi acordă atenție pe moment după care revine la calculator. Cum ar trebui să abordez acest subiect ca să mă ia în seamă fără a îl amenința că îl părăsesc? (Nu vreau să mă creadă o scorpie)
Problema cu dependența de calculator o are încă din adolescență (cu mult înainte să ne cunoaștem și să formăm un cuplu). Mi-a spus că a primit reproșuri pe această temă și de la fostele lui prietene, familie etc.
Dar pur și simplu nu își găsește altceva de făcut, se plictisește ori de câte ori îl rog să ia o pauză. Nu vede că e ceva în neregula, consideră că totul este normal și în legătură cu timpul petrecut pe calculator, și în relația noastră.
Mi-a explicat că aceasta este singura modalitate prin care se relaxează după muncă / o zi grea (asta este una dintre scuzele lui). I-am transmis faptul că mă simt singură, nu am cu cine vorbi chiar dacă este în cameră (dar cu cărțile pe urechi), dar îmi acordă atenție pe moment după care revine la calculator. Cum ar trebui să abordez acest subiect ca să mă ia în seamă fără a îl amenința că îl părăsesc? (Nu vreau să mă creadă o scorpie)
Daca in momentul acesta problema dumneavoastra cea mai mare este sa nu pareti o scorpie, desi treceti prin situatia descrisa, inseamna ca problema este in aceeasi masura si la dumneavoastra. Ati intrat intr-o relatie defecta de la inceput cu (probabil) convingerea ca ii va trece. Ghinion, astfel de probleme nu trec ci dimpotriva, se agraveaza odata cu trecerea timpului.
Incercati sa vorbiti cu el si sa-i explicati ca, in primul rand, el are o problema cu viata lui si felul in care si-o petrece, abia apoi cu dumneavoastra si faptul sa este intr-o relatie.
Daca nu vedeti schimbari este important sa va ganditi serios ce vreti dumneavoastra de la viata dumneavoastra si de la relatia pe care (nu o aveti). Va imaginati ce se va intampla daca veti avea un copil?
Incercati sa vorbiti cu el si sa-i explicati ca, in primul rand, el are o problema cu viata lui si felul in care si-o petrece, abia apoi cu dumneavoastra si faptul sa este intr-o relatie.
Daca nu vedeti schimbari este important sa va ganditi serios ce vreti dumneavoastra de la viata dumneavoastra si de la relatia pe care (nu o aveti). Va imaginati ce se va intampla daca veti avea un copil?
Da, se pare ca problematica dansului e dinainte sa il cunoașteți si si celelalte partenere au reclamat acelasi aspect. Dvs va îngrijorați ca ati parea cruda sau scorpie daca i-ati vorbi ferm, insa dansul ce gandeste in legatura cu situatia dansului si cu faptul ca va simtiti singura, desi aveti o relatie de cuplu?
Totodată puteti lua in calcul posibilitatea de a incepe o terapie de cuplu. Daca dansul nu doreste, atunci e necesar sa urmati o terapie individuala. Avand in vedere faptul ca v-ati cunoscut sotul retras deja in jocurile virtuale si cu o stare de plictiseala, de "nu am ce sa fac altceva" desi e intr-o relatie de "impreuna", e posibil ca dvs sa fi cunoscut aceasta singuratate si acest sentiment de a nu fi vazuta, inca cu mult timp dinainte sa il cunoasteti pe sot, dar alegerea de partener sa o fi facut exact pentru aceasta situatie cunoscuta dvs, fara sa va dati seama. Nu avem cum sa schimbam pe nimeni si nici sa vindecam. Sotul dvs sufera de o tulburare si e necesar, daca vreti sa ii transmiteți o solutie, sa apeleze la un medic psihiatru si la un psihoterapeut. El "traia" inca din adolescenta aceasta retragere in dependenta, in jocurile virtuale, pentru dansul poate e o protectie, ceilalti il plictisesc, insa pentru ceilalti e nociv ceea ce face si transmite.
Cele bune!
Psih. Lucia Anghel
Totodată puteti lua in calcul posibilitatea de a incepe o terapie de cuplu. Daca dansul nu doreste, atunci e necesar sa urmati o terapie individuala. Avand in vedere faptul ca v-ati cunoscut sotul retras deja in jocurile virtuale si cu o stare de plictiseala, de "nu am ce sa fac altceva" desi e intr-o relatie de "impreuna", e posibil ca dvs sa fi cunoscut aceasta singuratate si acest sentiment de a nu fi vazuta, inca cu mult timp dinainte sa il cunoasteti pe sot, dar alegerea de partener sa o fi facut exact pentru aceasta situatie cunoscuta dvs, fara sa va dati seama. Nu avem cum sa schimbam pe nimeni si nici sa vindecam. Sotul dvs sufera de o tulburare si e necesar, daca vreti sa ii transmiteți o solutie, sa apeleze la un medic psihiatru si la un psihoterapeut. El "traia" inca din adolescenta aceasta retragere in dependenta, in jocurile virtuale, pentru dansul poate e o protectie, ceilalti il plictisesc, insa pentru ceilalti e nociv ceea ce face si transmite.
Cele bune!
Psih. Lucia Anghel
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
Mai multe informații despre: dependenta de jocuri video jocurile pe calculator jocurile video
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: