comportamentul emotional al copilului meu?

Buna ziua,

Am un baiat de 11 ani care in ultimul an a dezvoltat o atitudine de autoculpabilizare si invinuire, atat in familie cat si la scoala.
in familie nu a fost batut, nu a fost agresat verbal, singurele pedepse sunt interzicerea jocurilor pe calculator si reducerea orelor de stat in fata televizorului la desene animate.
la orice incercare de a-i face observatie atunci cand greseste, plange spontan, si murmura in mod repetat ca el trebuie sa fie vinovat de toate.Accesele de plans se accentueaza daca observatiile sunt facute de tatal sau.
Ce pot face?

Vorbiti cu o persoana de specialitate, psihiatru sau macar psiholog.
copilul s-ar putea sa fie duar o fire mai sensibila.
eu am trecut prin sindromul de culpabilizare, pe la 16 ani, acum am 32 si tot am o usoara tendinta de a ma acuza tot timpul. In cazul meu eu imi explic prin faptul ca am avut o educatoare foarte agresiva verbal de la 3 la 7 ani.
Poate sotul dvs este mai sever, sau are un timbru mai tunator.
Tot un specialist va poate ajuta, pe acest forum nu prea raspund medici.
Incercati sa explicati copilului cu blandete ca noi trebuie sa ne iubim intai pe noi ca sa putem sa ii iubim si pe ceilalti, este o conditie sine qua non.
Numai bine si sanatate!

De foarte multe ori copiii intra intr-o relatie de competitie cu parintii pentru a incerca sa obtina ceea ce doresc. Banuiesc ca de cele mai multe ori, atunci cand baiatul dumneavoastra are un acces de plans, cedati mai usor, ii dati ceea ce are nevoie doar ca sa se opreasca sau cel putin i se scade pedeapsa. Iar probabil tatal, fie este, fie este perceput ca o persoana mai autoritara si de aceea copilul plange mai tare, ca sa impresioneze mai puternic. Este un instrument de santaj. Aceasta este parerea mea.
Directia principala pe care se poate interveni aici este anularea luptei, descurajarea competitiei dintre parinti si copil. A-ti putea sa discutati cu sotul dumneavoastra si sa-i spuneti impreuna copilului ca ati discutat cu un psihoterapeut, psiholog, medic (orice ar reprezenta pentru el o autoritate reala) si ca acesta v-a sfatuit ca, desi baiatul are varsta de 11 ani, din punct de vedere psihologic el este mult mai mic, asa ca puteti sa-l lasati in pace atunci cand el are un acces de plans pentru ca el face atat cat poate. Un baiat de 11 ani ar trebui sa poata primi observatii si sa raspunda la ele cu argumente (pe masura varstei), cu "maturitate". Si chiar il veti lasa in pace sa planga. Puteti fi pregatiti ca accesele de plans sa se accentueze la inceput, pentru ca nu va mai primi atentia, beneficiile cu care era obisnuit pana acum. Insa o data ce aceasta "arma" nu va mai avea valoarea pe care o avea pana acum, copilul va renunta la ea. Dar trebuie neaparat sa fiti de acord amandoi si sa nu cedati orice ar fi.
In general, atunci cand doriti sa eliminati un comportament indezirabil al copilului, acesta trebuie ignorat, concomitent cu intarirea, recompensarea comportamentelor pozitive. De cele mai multe ori uitam sa ne laudam copiii atunci cand vin cu o nota mare, fac un lucru bun, pentru ca aceasta ni se pare firesc, normal, si doar ii certam atunci cand gresesc.

Buna seara, va rog sa-mi dati un sfat, am un baietel de 7 ani jumate care este agitat mai tot timpul si nervos, am fost cu el la neuropsihiatrie si mia spus ca are sidromul hiperkinetic, adhd.Mia scris o reteta cu rispen si strattera.Am auzit ca e mai bine sa-l tratez cu produse naturale ca e mai sanatos, de la medicamente o sa devina o ;leguma, astept un raspuns, Numai bine si multa sanatate.

Buna ziua d-na Elena,
Medicamentele respective sunt indicate in acest sindrom, il vor linisti, daca spuneti ca este agitat si nervos. Insa, parerea mea este ca puteti incerca si terapia comportamentala in asociere cu tratamentul medicamentos.Trebuie mai intai sa stabiliti care sunt comportamentele care va deranjeaza. Aceasta terapie se bazeaza pe oferirea de recompense atunci cand are un comportament adecvat ( de exemplu daca face ceva bine, cum ar fi faptul ca va ajuta la activitatile casnice sau sta pe scaun o jumatate de ora si isi face lectiile, sa il laudati sau sa ii oferiti ceva ce ii face placere de exemplu sa ii dati pauza dupa o jumatate de ora si sa faca ceva ce ii place) si retragerea recompensei cand apare comportamentul neadecvat, nu pedeapsa. Acestea sunt doar exemple, e nevoie de rabdare pentru a obtine rezultatele dorite. Aceste lucruri puteti sa le aplicati chiar dumneavoastra daca va invata medicul specialist psihiatrie pediatrica sau un psiholog.
Sigur ca puteti incerca si tratamentul homeopat(cu produse naturale), insa va sfatuiesc sa nu intrerupeti tratamentul medicamentos prescris de medicul neuropsihiatru decat daca acesta decide acest lucru, deci numai sub supraveghere medicala.

Va doresc multa sanatate!