Cipralex dependenta - solutii alternative

Va Salut si as vrea sa incep cu o mica poveste despre starile mele de panica.

Totul a inceput in 2007 cand pe data de 1 decembrie, am primit un telefon cand tocmai ieseam pe usa ca, cel mai bun prieten al meu a murit ( Probabil va intrebati cum a murit, ei bine : avea 23 de ani si 130 de kg, s'a trezit din somn a strigat"™o pe mama lui si a spus ca i'a pleznit ceva in piept pe urma a cazut si a murit, binenteles facuse infart ), am fost socat, si de atunci a inceput cosmarul vietii mele, nu puteam sa mai stau singur in casa, cand parinti erau plecati dormeam in masina, dupa ceva timp mi'am revenit dar intr-o zi cand eram la volan m'a apucat starea de panica, pana atunci nu stiam cum se manifesta si binenteles m'am speriat de moarte, am inceput sa tremur sa imi bata inima tare si va dau cuvantul meu ca am simtit ca mor ca nimeni nu poate sa ma ajute, intr-un final starile mi'au trecut sa zic dupa 10 min dar starile de panica au inceput sa fie tot mai dese, imi era frica sa plec singur cu masina ca poate mi se intampla ceva si nu poate sa ma ajute nimeni. Am vorbit cu mama mea si am inceput sa ii povestesc ce mi se intampla, si a doua zi hop la doctor, mi'am facut toate analizele si nimik, mi'am facut la inima binenteles nu aveam nimik, am ajuns si la spitalul de glande la parhon si acolo am discutat cu medicul si i'am povestit ce mi s'a intamplat si mi'a spus dute la psihiatru si mi'a dat sa iau niste pastile Peritol. Am luat cam 2 luni pastilele si ma simteam extraordinar, ma linisteau complet, cu toate ca nu erau pentru starile de panica. Anii au trecut nu am mai avut nimik dar surpriza sapt trecuta m'am trezit din somn pentru ca mi'a fost rau am inceput sa vars si am facut iar un atac de panica simteam ca mor si ca nu poate nimeni sa ma ajute, m'am linistit m'am pus in pat si mi'a trecut dar de atunci nu ma simt bine, luni am ajuns la servici si m'a luat cu ameteala si in secunda 2 a inceput sa imi bata inima tare si am inceput sa intru in panica, stiam ce mi se intampla si stiam ca urmeaza niste stari de groaza asa ca am plecat urgent la spital, aveam tensiune 17 de la sperietura, si au inceput tot felu de investigatii : la inima, la plamani, radiografie etc etc, pana cand o doctora a zis ia hai sa mergem la psihiatru, cat am stat la coada sa intru la pshiatru ma mai linistisem, intr-un final ajung in cabinet si incep sa'i povestesc tot ce am scris mai sus cum s'a intamplat etc etc, si mi'a dat tratament cu cipralex jumate de pastiluta timp de 2 sapt in fiecare dimineata si pe urma sa ma duc iar la control si mai mi'a dat Anxiar sa il iau doar la nevoie cand simt ca intru in panica. Am inceput sa iau cipralex, dupa prima pastiluta m'am simtit molesit si imi era rau, am trecut peste, azi am luat a doua pastila si am simtit ca mor, amorteala, transpiram instant, si ma simteam rau de tot, stari de panica mai bine zis. Am renuntat sa le mai iau, o ma duc iar la pshiatru sa vad ce imi zice. O sa va tin la current. Toate cele bune si sanatate maxima.

Salut George
Nu stiu daca ti-a zis medicul ca atacul de panica este una din problemele cele mai usoare dintre tulburari dar, are un tratament indelungat. Sunt multi oameni cu aceasta problema care o tin sub control sau au rezolvat-o.
Toate cele bune.

mdaaaaa, cred ca aveti dreptate, domnule Laurentiu,.., din pacate ! trebuie tratament indelungat + PHIHOTERAPIE,., la concluzia asta am ajuns si eu intr-un final ! cum ??!! simplu am fost la un psiholog si va spun ca dupa o sedinta ma simteam altfel,., bizar, dar adevarat ! costa ceva bani, adevarat (bani care din pacate pt. mine nu-i prea am,.., m-am "facut" somer ) dar ma gandesc sa fac ceva demersuri in acest sens pt. a termina cu aceasta boala nenorocita !

Din pacate in Romania casa nu deconteaza psihoterapia ca in multe state europene.Nu exista scurtaturi dar poate gasiti un psihoterapeut mai putin costisitor la dumnevoastra in oras.Si nu unul care face terapie cognitiv comportamentala.O sa-ti promita care rezolva repede dar efectul va fi ca la pastile, adica se va trata efectul, nu si cauza.

buna! o singura intrebare am si eu, care naiba e cauza?eu am facut tratament 1 an cu cipralex +doza de scadere si ma luat din nou.acuma iau din nou cipralex de 8 luni.ma simt bine dar ma gandesc cat timp o sa ma tina. toata viata voi lua antidepresive?
panica la mine porneste cand ma gandesc ca inima bate repede, mi e fric sa nu fac infarct si de aici porneste atacul de panica.odata ce se declanseaza un atac de panica nu mai sunt normal, fac zilnic atacuri.fara cipralex nu m am pus pe picioare.rog pe domnul dobrota sa mi dea o sugestie poate mi se scimba ceva. va rog fff mult domnule, o fraza, atit

Unii din pacientii care iau doar pastile si nu fac psihoterapie devin anxiosi cand medicul ii anunta ca o sa le scada doza sau termina tratamentul.

De o luna iau Cipralex 5mg dimineata pt depresie recurenta. Trebuia sa trec la 1/zi(10 mg), dar din cauza ca incepusem sa am insomnii si de la 5 mg am ramas la doza aceasta. In continuare am un somn ff superficial si ma trezesc de multe ori noaptea.
Am vazut pe forum ca mai sunt printre voi care au avut insomnii de la Cipralex.
Imi poate spune cineva daca au disparut aceste insomnii la un moment dat?
Nu stiu daca sa continui tratam.sau sa-l intrerup...
Multumesc, Gianina

SA NU INTRERUPI, ca-i pacat !
eu am avut asa ceva,.., mi-a marit la 2/zi, 1+1(dim.+seara) si s-a rezolvat !

M-ar interesa daca au avut si altii insomnii la inceputul tratamentului si daca ele au disparut apoi...

Buna Gi 35, eu am avut insomnii cand am trecut pe Cipralex si aveam cam o luna insomnii si apoi mi-au trecut, luam 2 pastile pe zi, asa ca nu-ti fa griji.Medicul mie mi-a dat ceva ca si Stilnoxul, de asta de ultima generatie ca somnifer, dar nu am luat ca uneori am tensiunea mica si mi-era frica sa nu imi scada prea tare.Eu personal am luat doar Cipralex si mi-au trecut insomniile. Inainte de Cipralex, am luat paroxetina, de la ala nu aveam insomnii, insa cand am facut primul atac de panica am avut apoi insomnii 2 luni, dormeam doar 2-3 ore pe noapte, deja eram disperata din cauza somnului.

pt florin 59..imi pare rau sa te dezamagesc dar cred ca de boala asta nu o scapam niciodata..citesc comentari pe aici ca de 20 de ani sufere de boala asta..inportant e sa ne tie dumnezeu tari sa mergem inainte..eu ma rogt si zi si noapte sa am putere sa o tin in spate..ca deja nici nu ma mai gindesc la facut bine..ciaoo!!!

si eu cred ca nu scapam de boala asta, eu de 10 chiar 11 ani o am si de cativa ani cam 6 o duc cu cipralex cu intreruperi de 8-10-12 luni maxim.
medicul meu mi-a propus anul trecut sa incerc sa iau primavara si toamna cipralex, asa sa incep cam din 20 feb.cu 5mg.din martie sa trec pe 10mg.cam doua luni apoi sa fac pauza si din octombrie sa incep iararsi.
voua vi sa propus varianta asta?
in toamna am luat asa fara simptome acuma ma gandesc sa iau din februarie.nu stiu ce sa zic intr-un fel e bine ca stiu ca incep trat.fara sa astept sa ma simt rau.in celalalt fel ma gandesc ca nu reuseste organismul sa se "detoxifice"de subst.din medicament.
eu am probleme si cu tiroida destul de serioase(basedow, hipertiroidism mai nou tiroida hasimoto).

si eu dorm noapte forte rau ma trezesc mai mereu si nu reusesc sa ma odihnesc..dimineata as dormi mai mult dar din pacte nu pot sa dorm, trebuie sami duc copilu la gradi..ma pun in pat sa dorm o ora dupa prinz.

buna, si eu am depresie combinata cu tulburari de anxietate de circa jumatate de an si am 21 ani, am fost la psihiatru mi-a dat rivotril, nu am putut sa il suport am luat doar 2 zile iar apoi mi-am schimbat psihiatrul si mi-a fost recomandat cipralexul 10 mg pe zi dimineata iar acum iau 20 de mg una dimineata si una la pranz de o luna, iar cipralexul in total il iau de doua luni si jumatate, vreau sa va spun ca am avut toate simptomele de depresie iar cele mai pronuntate erau gandurile de sinucidere in conditiile in care nu aveam un motiv real care se ascundea in spatele acestor ganduri, dar dupa ce am luat si cipralex combinat cu psihoterapie si multa comunicare cu cei dragi aceste ganduri mi-au disparut in totalitate, parerea mea este ca acest cipralex este un medicament exceptional, intr-adevar depinde de organismul fiecaruia dar in ceea ce ma priveste pe mine efectele secundare au fost minime, o usoara somnolenta si lipsa poftei de mancare, mentionez ca am si tulburari de anxietate pentru care nu am luat decat acel rivotril la inceput doua zile iar dupa aceea m-am tratat doar cu cipralex si mi-au disparut si aceste stari asa ca daca medicul dumneavoastra va prescrie acest medicament va recomand cu caldura sa il luati pentru ca face minuni.Dar in afara de medicamente mintea noastra mai are nevoie si de multe ganduri pozitive, terapie ocupationala si incredere in fortele proprii.Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Buna ziua. As vrea sa imi spun si eu mica poveste in speranta ca mai sunt persoane ca mine. Primul atac de panica l-am avut in urma cu 10 ani si fiindca nu stiam ce este bineintels ca am avut impresia ca mi se intampla ceva fizic, posibil de la cap, pentru ca aveam ameteli. Am fost dus la medic si am aflat ca nu am nimic iar aceste stari au disparut in timp. Nu ma gandeam la ele si le luam ca atare nestiind ce e acela un atac de panica. Acum daca stau sa ma gandesc am mai avut atacuri de panica dar nu le constientizam.Acum vreo 2 luni am avut un deces la serviciu si am inceput sa ma simt incordat in zona gatului. Dupa aproximativ o saptamana in timp ce mancam un sanvis, din cauza ca nu am mestecat cum trebuie m-am inecat putin. Atunci m-am speriat foarte tare si mi-a aparut o senzatie de nod in gat fiind speriat ca nu mai pot inghiti cum trebuie. La fiecare inghititura aveam impresia ca ma inec. Dupa vreo 2 3 saptamani m-am hotarat sa imi fac o endoscopie pentru a vedea daca este ceva. Seara dupa ce am fost la medic sa ma programez am facut un atac de panica. Am fost la psihiatrie si mi-a recoamandat niste pastile, calmepam si prozac pe care nu le-am luat nici pana acum.Acum starile parca mi s-au accentuat, ma sperii foarte usor, orice veste mai rea imi provoaca o stare mare de anxietate. Fac terapie de vreo luna dar nu simt o schimbare in bine. In fiecare zi ma simt rau din cauza starilor. Ma gandesc in continuu la starea asta si ma simt foarte dubios de multe ori, de parca as fi intr-un vis asa. Nu ma pot concentra cum trebuie. Nu pot sa imi dau seama daca am si ceva depresie sau doar atacurile astea de panica. Psihoterapeuta mea spune ca nu as prezenta semne de depresie. Sunt multe de povestit dar nu as vrea sa fac un post mult prea lung din prima. Voi ati mai avut asa simptome, as vrea sa vorbesc cu cineva care a mai trecut prin asta, Se organizeza vreo intalnire ceva, ma gandesc ca ar fi bine sa ne strangem mai multi sa vorbim. Puteti sa imi dati un mesaj privat cu un id sau ceva pentru cine vrea sa mai vorbeasca. Va multumesc

Cred ca in cazul tau e foarte bine sa faci psihoterapie combinata cu tehnici de relaxare.

Daca ai un diagnostic pus corect, cu pastilele de rigoare si psihoterapie in timp atacurile de panica vor fi eliminate.Totul e sa nu te grabesti pentru ca sunt persoane care au facut psihoterapie peste 2 ani.In foarte multe cazuri oamenii se grabesc sa se vindece sau sa scape de acea tulburare batand din palme si nu va merge.Fiecare om este unic si te rog nu mai cauta un panaceu universal valabil pentru toti.Nu va merge.De aceea sunt persoane la care o pastila va avea efect si la altele nu.Ca si psihoterapia unii isi rezolva problema in cateva luni altii in cativa ani.

Va multumesc pentru raspunsuri, Da, stiu, se trateaza in timp, nici nu imi fac iluzii ca m-as putea "vindeca" peste noapte. Ma gandeam daca ar trebui sa iau si ceva pastile pentru ca sunt momente cand parca nu mai pot face fata. Nu cu ele vreau sa ma vindec, ci cu ajutorul terapeutului si implicit al meu, doar ca poate daca as lua si ceva medicamentatie as putea sa ma concentrez mai bine pe problema mea, nu ar mai trebui sa stau tot timpul in starea asta.

pentru psihoterapeut laurentiu dobrota
puteti sa-mi spuneti parerea d-voastra in legatura cu ce mi-a zis medicul meu, adica sa iau cipralex primavara si toamna?
mai cunoasteti cazuri?
va multumesc.

Buna ziua...am inceput de 2 zile tratament cu Cipralex si vroiam sa va intreb daca pot sa consum cafea, cola sau ciocolata? Daca au vreo legatura cu tratamentul?

Pentru dory69.Este bine sa faci tratamentul asa cum ti-a prescris medicul.Sigurul lucru care-l repet ori de cate ori am ocazia este ca medicamentele rezolva efectul nu cauza.Pentru a fi rezolvata cauza este necesar impletirea medicamentelor cu psihoterapia.Nimic nu se rezolva batand din palme.Este un lucru care se rezolva in timp cu multa rabdare.

Buna tuturor! Urmaresc forumul tot timpul dar din pacate nu am mai scris.Fac si eu parte din grupil acelora care se confrunta cu anxietatea. Si eu iau cipralex de vreo 6 ani cu intreruperi, cu pauze in care ma simteam bine dar dupa aceea reveneau starile de agitatie.De obicei vad ca ma apuca si pe mine toamna primavara mai preponderent asta in ideea in care nu ma conffrunt cu situatii dificile, stresante care sa ma dea peste cap.Oricum pentru mine orice lucru, orice jignire sau remarca ajunge direct la inima, la sentiment ca sa zic asa si de acolo ajung indirect la stari de prasta dispozitie si anxietate, Cei care sufera de asta stiu ca nu e nevoie de lucruri mari ca sa fii stresat, incarcat.
Eu personal am incercat la fiecare cadere ca sa-i spun asa sa-mi fac o reteta proprie de a iesi din faza acuta, care sa stiu ca are efect cat de cat.Am tot felul de caiete/jurnale in care imi scriu experientele si de fiecare data conchid cu speranta ca ma voi intoarce cand voi fi mai bine la acele pagini si ma voi bucura ca am trecut cu bine peste nelinistile mele.De cele mai multe ori asa a si fost.Eu m-am impacat cu ideea ca am aceasta anxietate/ nesiguranta sa-i spun asa, si stiu ca trebuie sa fac tot posibilul sa ma autodepasesc, sa ma autoeduc, sa nu ma las condusa de sentimente si sa judec lucrurile cu detasare.De multe ori necajindu-ma cu privire la multe lucruri nu am facut decat sa ma consum inutil pt ca rezolvarea a venit poate cand si de unde ma asteptam mai putin.Vreau sa subliniez ca sunt multumita pentru ca asa m-am apropiat de Dumnezeu, acum il cunosc mai bine.Nu va inchipuiti ca citesc rugaciuni multe si merg la biserica.Il am langa mine pe Dumnezeu si muncesc sa invat sa ma incred total in El.Stiu ca atunci cand voi reusi sa fac asta voi fi vindecata.De ce sa ma stresez cu privire la atatea cand are cine sa-mi poarte de grija?!

De fiecare data ma imaginam asa cum imi doream sa fiu puternica, increzatoare, cu capul pe umeri, eu -aceea care imi doresc sa fiu, cu toate caliattile pe care mi-as dori sa le am, o sfatuiam pe aceea -tot- eu - slaba si neajutorata sa treaca peste orice i se parea greu.Imi scriam toate lucrurile si incurajarile care imi veneau in minte.Si au efect. Le voi impartasi cu voi.Dar problema este ca dupa ce incep sa fiu bine nu le mai citeam si nu le mai respectam.De aceea va prun celor care doresc sa facem ceva.Haideti sa ne scriem un fel de mantra a noastra personala pe care sa o citim in fiecare seara, spre exemplu sa zic la ora 22, cand majoritatea se indreapta spre culcare.Sa o citim, sa o repetam, sa credem in ea, sa credem ca vom fi asa cum ne dorim, stiind, ca la aceeasi ora alti cativa poate zeci care sunt pe forumul acesta, fac acelasi lucru, atragem toate fortele pozitive din univers, stiind ca nu suntem singuri.Pt mine este foarte important sa stiu ca nu sufar numai eu de chestia asta.Nu sunt o stigmatizata.Ma pun in pat si-mi citesc mantra.Ma gandesc ca si altii trec prin asta si putem fi indirect sustinuti unii de ceilalti.Ce parere aveti?

Imi dorec sa renunt la vechile mele mele tipare de gandire, sa nu mai fiu sclava gandurilor mele. ci stapanul absolut al acestora! Vreau sa am puterea de a privi lucrurile cu detasare, cu mintea si nu cu inima, sa am puterea sa ma ridic daca voi cadea.Se spune ca cea mai grea lupta e cea cu tine insuti ! Vreau sa fac tot posibilul sa ma schimb, sa nu transmit mai departe copiilor mei lucrurile negative pe care eu le-am mostenit s-au in care am crescut.Haideti sa ne mobilizam, haideti sa ne ajutam cat de mult putem !
O noapte linistita tuturor!

Cipralex... medicament = sigur efecte secundare, vindeci o parte, imbolnavesti alta. Este regula generala cand incepi un tratament medicamentos. Cel mai efect secundar este faptul a in momentul in care ai renuntat la tratament... toate problemele reapar. Sfatul meu prietenesc este sa va acceptati problemele.. mai ales pe cele de natura psihologica, si sa incercati sa te controlati sa le tratati natural, adica prin psihoterapie. Acum ca luati si medicatie in acelasi timp este pt a accelera procesul de controlare, insa sigur tratamentul il urmati pe o perioada scurta de timp. Tulburarile psihologice sunt problemele de santate ale prezentului, au fost si ale trecutului (dar nu stia lumea de ele) si daca nu ne-o spala astia creietii vor fi si ale viitorului. Stiu ca veti spune ca nu sunt bani pt a merge la psiholog, ca psihologul costa mult, ca timpul liber este tot la serviciu, ca copilul, ca, ca... si din acest motiv va recomand consilierea psihologica online prin topexperti.ro. Astfel, de la voi de acasa, cu costuri modeste veti reusi sa va controlati si depasiti problema psihologica dar va veti intelege mai bine, vei privi lucrurile altfel... este o schimbare pe care este imposibil sa nu o sesizati. Va doresc succes si nu va culcati pe o ureche, tulburarile psihologice sunt o chestiune severe, care de cele mai multe ori se agraveaza, nu trec de la sine

Buna ziua..dumneavoastra, celor de aici, caci pentru mine nu e deloc o zi buna...
Sufar de 6 ani de un soi de depresie..doctorul a spus ca e obsesiv compulsiva...cel mai rau e ca se manifesta prin atacuri de panica numai la iesirea pe strada..am agorafobie...la debutul bolii nu puteam iesi deloc din scara blocului..numai gandul ca o sa ajung pana la coltul strazii ma facea sa mi se inmoaie genunchii...totusi, cu ajutorul psihiatrului care mi-a dat cipralex si lexotan am reusit si "aproape"ma vindecasem..mai luam o doza de intretinere de 5mg de cipralex dimineata si un sfert de lexotan seara la culcare.
Dar acum, din cauza unui stres de un an de zile(am ramas singura, fara mama care mi-a fost alaturi in perioada aceea grea, si am grija de un frate si o sora, mama fiind plecata in alta tara...sora de care am grija are un handicap..si probabil ca si din cauza serviciului)...depresia a recidivat.Imi este foarte rau.
Va rog sa-mi spuneti daca vi s-a mai intamplat asa ceva...si daca, marind doza de cipralex, am sansa sa ma fac bine din nou.Multumesc..

Salut,

Revin cu aceasi problema, sa reiau pe scurt din noiembrie anul trecut iau cipralex, initial doza mica, apoi 1 pastiluta pe zi. Am avut foarte mare incredere in aceste medicamente si totodata in medicul care mi le-a recomandat dar ideea e ca de 3 sap. am inceput sa iau cate o jumatate de pastiluta pe zi si acum la 2 zile. Sincer sa fiu in aceasta perioaada de 9 luni de tratament nu stiu daca m-am simtit bine 4 luni, restul starilor alternau, cu palpitatii, ameteala ( fara pierderea echilibrului sau chestii de genul ), un fior prin stomac ( ca acela cand ai un pericol iminent ).

De ce am revenim pentru ca nici acum nu ma simt foarte bine, 1 luna mi-e bine 2 saptamani nasol si tot asa. Nu sunt la capatul puterilor, tin sa precizez ca simtomele mele sunt doar fizice, nu am probleme de genul depresiilor sau ceva de genul, simtomele deranjante sunt : Ameteala, stare generala nasoala ( Lesuiala ), rareori senzatie ca nu pot respira bine, Palpitatii frecvente ( am ajuns si la urgenta cu extrasistole, dar atunci am consumat cola, o perioada stresanta si mult tutun, acum nu mai beau cola ), transpiratii si rareori o mica senzatie de greata, fara voma.
Analize n-am mai facut, ultimele au fost in mai, cele de rutina, la sange dar totul parea ok.

Ce naiba sa mai fac sa fiu totusi in proportie de 80-90% refacut sau macar sa nu mai alterneze starile. Tin sa mentionez ca merg la servici, am avut foarte multe nunti, deci si distractii, proaspat casatorit sunt :)), gratare, partide de pescuit, dar sincer sa fiu fac eforturi pt a merge peste tot pentru ca nu tot timpul imi este bine, dar daca stau la respectiva activitate chiar si cu senzatia respectiva de rau sincer sa fiu dupa o perioada se amilioreaza.




Si cu asta am terminat, ceva sfaturi imi poate oferii cineva :)

PS: Chiar daca sunt veteran cu aceasta afectiune ( de aprox 4 ani dar tratament iau de 9 luni ), cateva sfaturi mi-ar prinde bine iar respectul meu va apartine :)

Raspuns pentru Bogdy: Nu trebuie sa-ti mai faci ganduri in legatura cu asta...exact asta trebuie sa faci.De vindecat, n-o sa te vindeci niciodata (eu prefer sa spun verde-n fata).Eu sunt si am fost mult mai grav bolnava decat tine.Trebuie sa inveti sa te lupti cu boala asta ca si cand ai avea o mana lipsa sau un picior(sigur ca nu vei fi ca ceilalti dar vei tinde mereu spre normalitate).Daca te-ai si casatorit..daca mergi si la gratare...si totusi le faci fata...ce mai vrei?...vrei sa te simti cel care erai inainte?...din pacate, odata afectat echilibrul psihic, nu se mai reface.dar medicamentele si o viata buna te pot face sa fii "aproape" cel de dinainte.
Ai renuntat prea repede la cipralex! Ai redus doza prea repede!Eu am luat cipralex 4 ani doza initiala ca sa ma stabilizez.Daca vrei sa ma mai intrebi ceva...oricand iti raspund cu placere.Nela

Multumesc...asa este..problema reala este ca nu stiu cum sa-mi rezolv nemultumirile...mai ales ca nemultumirea mea cea mai mare este ca-s singura si nu reusesc sa-mi gasesc pe cineva.Poate tocmai din cauza tristetii mele permanente, afisata pe chip...una o exclude pe cealalta si eu nu gasesc solutii.