Cancer la laringe

Buna seara,
Tatal meu a fost operat pe 22 ianuarie de cancer la laringe la spitalul panduri. a fost taiat laringele, jumatate de faringe, radacina limbii si ganglionii. A stat 9 zile in terapie intensiva dupa care a fost dus in salon.
Din pacate nu i-a mers prea bine, nereusind sa expectoreze pe gura decat pe canula si f. des a trebuit sa fie aspirat.
Dupa doua saptamnani de la operatie a aparut o fistuala care nu s-a inchis si a fost operat din nou, 11 febr. de data asta operatia a durat 3 ore si mananca bineanteles tot prin sonda gastrica.
acum este din nou la terapie intensiva, nu se poate da jos din pat, este foarte slab, cred ca nu are mai mult de 30 kg
Medicul care l-a operat spune ca din pc de vedere chirurgical este bine, dar anestezista care a aprticipat la operatie ne-a spus ca mai are de trait o luna cel mult doua.
Oare chiar nu mai exista nici o sansa pentru el? ar putea sa faca radioterapie fiind atat de slab? sau daca nu face radioterapie nu exista alta cale de impiediacare a cancerului de a evoua?
mama a fost sa cumpere haine de inmormantare, am inceput sa contactam firme de pompe funebre, este cumplit, eu inca nu mi-am pierdut speranta, are 64 de ani, ar putea sa mai taraisca 5 -6 ani.
ma simt atat de neputincioasa, as vrea sa fac ceva, sa gasesc o solutie, nu vreau sa ma gandesc ca va muri asa curand.
Si inca ceva, medicul care l-a operat a spus ca se va pune pe picioare si in doua saptamani il vor externa
cum este posibil in halul in care arata? probabil ni-l dau acasa ca sa moara acasa?
este binevenit orice sfat si va multumesc anticipat

Da, a venit prea tarziu, tumoarea mare, din punct de vedere chirurgical au facut tot ce a fost omeneste posibil, din pacate dupa prima operatie am avut probleme cu asistentele de la terapie intensiva, el nu se putea tine pe picioare si i-au pus punga cu ser fiziologic deasupra patului pe un raft, noi nu am stiut ce este cu acea punga, ne lasau doar 15 min sa stam cu el, abia dupa 3 zile vorbind cu altcineva pe hol, asteptand sa intru la el, am aflat de acest ser ca trebuia dat cu o seringa pe canula, si abia atunci am realizat ca nu ii pusese nimeni, la fel si cu pastilele care trebuiau sa le piseze sa i le puna pe sonda gastrica le gaseam pe masuta le pisam si i le dadeam noi cu seringa pe sonda gastrica, pentru ca el nu era capabil, va dati seama la 30 de kg si la 2-3 zile de la operatie.
Din pacate, atat neomenie ca la terapie intesiva nu mi-a mai fost dat sa vad, asistentele si infirmierele tipa la bonavi, noi familiarii daca vrem sa intrebam ceva, la fel suntem tratati. Mi s-a parut absurd ca un bolnav abia operat, in afara de ce era injectabil, trebuie sa isi administrfeze singur tratamentul. Si asta in conditiile in care" bancomatul" trebuie sa functioneze mereu.
El este pozitiv, abia astepta operatia pe 22 ianuarie, pentru ca nu mai reusea sa mai respire aproape deloc si trebuia aspirat mereu, manca de dinainte de operatie pe sonda gastrica.
Eu nu mi-am pierdut speranta, ma gandesc la ce a spus domnul doctor ca se va pune pe picioare si va veni acasa, este posibil sa se fi inselat doamna doctor anestezist?
va multumesc mult pentru raspuns, sincer nu ma asteptam sa imi raspunda cineva atat de repede, as face orice pentru el.
Un medicament, ceva care sa il ajute, regret enorm ca nu mai locuiesc in tara, poate daca il vedem mai des intelegeam ca se petrece ceva atat de grav cu el.
Imi cer scuze ca am scris atata de mult, dar sunt atat de incarcata sufleteste... va multumesc inca o data

As vrea sa te pot ajuta, sa te incurajez, sa-ti iau din durerea din suflet. Imi dau seama cat de greu iti este... Draga mea... Viata e dura si ne loveste uneori cu putere. Roaga-te Bunului Dumnezeu sa va ajute el si sa va linisteasca

Multumesc smaralde. Nu am stiut cat de tare poate sa doara.
Este atat de ciudat sa pregatesti inmormantarea cuiva drag cand el este inca in viata, nu am mai fost buna de nimic de cand am aflat in decembrie ca are cancer.
Eu am stat doua saptamani mai tot timpul cu el la spital inainte de operatia din ianuarie si dupa operatie cateva zile. Ne-am pus atatea sperante cu totii in operatia asta.
Stiu persoane care au mai tarit 4, 5, 6 ani dupa o operatie de genul asta. Astea doua saptamani in spital mi s-au parut infernale, un cosmar, de vreo cateva ori am crezut ca este sfarsitul. Am trecut prin atatea emotii si am plans cat nu am plans cred toata viata mea.
Este cred una dintre operatiile cele mai urate, am vazut atata suferinta in jurul meu, atatia oameni mutilati, cu ochii plini de disperare, ca niste mielusei la taiere, asa cum este si tatal meu, baieti tineri, chiar si femei, batrani..
Si cand apare doctorul pe culoar, si se indreapta spre cabinet, ori ca vine dimineata de acasa, sau dupa o operatie, vine imediat inconjurat de lume, toti vor sa afle ceva, sa il roage ceva, in momentul ala el devine salvatorul, in el se pun toata sperantele si astepti sa faca miracole.
Dupa ce vorbesti cu el, fiecare cuvant pe care il spune incepi si il intorci pe toate partile, il rastalmacesti, cum avea privirea, ochii doctorului, gesturile pe care le face, daca se uita in pamant si nu se uita in ochii tai cand vorbesti cu el, totul incepe sa se invarta in capul tau. si cu fiecare din familie incepi din nou sa faci o mie si una de presupuneri.
Acum, eu sunt departe, am serviciu si familie aici, au rams fratele, mama si matusa mea si tin mereu legatura cu ei, ii ajut cu bani si ma omoara asteptareai. Inainte de fiecare telefon pe care il dau ma apuca niste emotii groaznice.
Am scris aici pe forum, in speranta de a gasi solutii, nu pot sa cred ca nu mai este nimic de facut. Vreau sa cred ca Dumnezeu va face o minune, asa cum m-a ajutat in situatii grele, nu-mi va intoarce spatele nici acum.
Iar am scris o gramada si imi cer scuze, cred ca o iau razna.

Ma voi ruga pentru tatal tau.
Sanatate ii doresc
iar voua putere sa-i puteti fii aproape.

Multumesc Maria, are mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu acum in momentele astea.
Azi au fost la el matusa mea si fratele meu care l-a barbierit cum a putut pentru ca abia sta ridicat in in fund, nu ii era bine deloc, in seara asta merge mama la el.
Din pacate la terapie intensiva poti sta doar 15 min, dar ce sa mai facem, ca la alte spitale nici nu te lasa sa intri.
Ma tot gandesc la ce a spus doctorul si la ce a spus doctorita anestezista. Doctorul spune din pc de vedere chirurgical este bine si ca in doua saptamani il va externa, doctorita anestezista ne-a spus sa ne pregatim ca sfarsitul este aproape, ce ar trebui sa se faca mai mult ca sa ii fie mai bine? exista tratament si natural, un medicament chiar daca este mai scump care ar putea sa il ajute?
maine merg si la farmaciile de aici din zona in care locuiesc.
Multumesc din suflet celor care va rupeti din timpul vostru sa cititi aici si imi scrieti sa ma sustineti, sa ma incurajati.

Imi pare foarte rau pentru situatia prin care treceti ! Solutie exista, insa trebuia aplicata INAINTE de operatie ! Cand tumorile sunt in zone atat de delicate precum limba, laringele, esofagul NU trebuie operate inainte de a le miscora la maximum posibil ptc una e sa scoti o tumora cat o pruna din gat sau limba si alta e sa fie cat o aluna !
Din pacate operatiile de amploare in aceste zone sunt foarte debilitante si descurajante dpdv psihic pt bolnav ! Iar chirurgii sunt si ei insisi niste "victime" ale neputintei specialitatii oncologie, este bine de stiut si de subliniat asta ! Prin orgoliul si autismul lor ei se fac vinovati de aceasta stare de lucruri orbila, cu oameni mutilati ca in razboi !

Intrebati medicul anestezist care este riscul vital imediat pe care il vede ea, la ce organ sau sistem se refera ? Daca tatal este slab trebuie alimentat cu perfuzii cu aminoacizi, putina glucoza, antialgice daca are dureri iar daca este f descurajat poate n-ar strica nici un antidepresiv..

Dumnezeu sa va intareasca !

Greu de gasit cuvinte care pot aduce putina mangaiere in astfel de momente. Eu o sa incerc sa-ti povetestec despre bunica mea care s-a stins acum 24 de ani, la 66 de ani, de ciroza. A fost o bunatate de om, a fost sursa mea de dragoste... parintii, tineri pe atunci, aveau alte prioritati... dormeam cu ea si-o strangeam in brate gandindu-ma ca daca moare o ascund sub pat si nu las pe nimeni sa mi-o ia. Si-a venit si ziua aceea... precedata de saptamani de suferinta...de deznadejde, de neputinta, de speranta, de diperare. O vedeam cum se stinge... fetele incepusera sa stranga prin casa si sa cumpere cele trebuincioase... era bizar, nu puteam concepe... avea sa plece, sa ma paraseasca, sa ma priveze de privirea ei prina de grija si dragoste. Cu o zi inainte de... sfarsit... a iesit din casa si, cu ochii afundati in fundul capului privea in jur ingrijorata ca a slaba si nu va mai putea munci. Ramasese vaduva, cu doua fete, la 28 de ani si s-a batut cu viata, cu grijile pana in ultima clipa. In dimineata acea m-am dus la biserica si sfasiata de durerea ei m-am rugat Bunului Dumnezeu s-o ia la el... stiam ca luptam cu moroile de vant ca plecase pe un drum de pe care n-o mai puteam intoarce. N-am mai gasit-o in viata... era intinsa pe masa, imbraca in costum popular, FRUMOASA, linistita, lipsita de suferinta. Toata bunatatea sufletului ei inflorise pe chipul lipsit de viata. Am ingropat-o intr-o zi care a inceput scaldata de soare... si acum o vad asezata in fata casei, lundu-si ramas bun de la casa in care-si traise bucuriile dar mai ales necazurile. Au dus-o cu carul cu boi... am plecat de acasa multi, venisera toti care o cunosteau... cei mai multi isi luau ramas bun de la ea cu greu... avusese pentru multi o vorba calda, un sfat bun... si deodata au inceput sa se adune norii, mari, grei, negri ca sufletele noastre. Si a inceput o ploaie torentiala care i-a alungat pe toti si m-au lasat ca de-a lungul a trei km sa-mi conduc bunica pe ultimul drum aproape singura... sa am timp sa-mi iau ramas bun de la ea in linistea de care aveam nevoie. Au bagat-o in groapa in pauza dintre doua "potoape" dar ceea ce m-a marcat cel mai mult, si pentru toata viata, a fost raza de soare care printre norii grosi si amenintatori a reusit sa ne mangaie, pret de cateva secunde, pe noi cei cativa care nu ne puteam dezprinde de groapa care o inghitea pentru totdeauna. A fost mangaierea ei calda, i-am simtit atingerea si nimeni nu ma poate convinge ca n-a fost adevarat. Am plans-o apoi luni de zile, mi-era un dor dureros de ea, ii miroseam hainutele si-as fi dat orice s-o mai pot mangia odata. Am plans-o pana in dimineata zilei in care am visat-o carand cepuri din padure (nu mai facuse asta de anii de zile si uitasem complet) si m-a rugat s-o las linistita acolo unde este
E banal stiu, e povestea oricui care a pierdut pe cineva drag... dar mie mi-a intarit convingerea ca nu se termina totul cu ultima lopata de pamant turnata peste un trup fara viata.
Suntem sortiti mortii din ziua in care ne-am nascut. E trist, e dureros, e atata neputinta, atata deznadejde in momentele astea si cu toate astea... e scris in cartea vietii din prima clipa in care vedem lumina acestei lumi.
Mai revoltatoare a rautatea si nepasarea celor care ne inconjoara... dar despre asta nu merita sa vorbim acum.. dar trebuie vorbit si de asta intr-o zi si mai ales facut ceva... altfel ne confundam cu ei.
Iti doresc putere, draga mea, si tie si alor tai

Buna dimineata tuturor.

Smaralde, iti multumesc ca ti-ai deschis sufletul si mi-ai povestit despre bunica ta. Neputinta in fata acestei situatii ma omoara si pe mine!
Ma trezesc dimineata si ma bucur ca nu m-a sunat nimeni in timpul noptii sau la primele ore sa imi spuna ca a murit... Iar cand dorm il visez numai pe el si culmea, ca vorbeste si este fara sonda aia gastrica. Poate ca sunt egoista ca imi doresc sa traiasca, nu stiu, am tot sperat cu operatia, pentru ca nu avea metastaze.
Din pacate in familia mea, mama tatalui meu a murit in urma unui cancer la san, fratele tatalui meu, cancer la pancreas iar matusa mea a stat langa toti, acum cred ca a facut o depresie cu tatal meu, asa ca ma gandesc sa vad cum fac sa ma duc din nou sa o las sa se mai odihneasca.

Stevens, cu o saptamana inainte sa i se scoata laringele a facut o biopsie si o operatie cu laser pt. micsorarea tumorii, dar s-a simtit groaznic dupa, a fost unul dontre momentele in care am crezut ca moare, iar dupa biopsie nu a putut sa manance, zicea medicul ca este normal, dar dupa 5 zile in care nici macar nu a putut sa bea o lingurita de apa nici sa manance, a dat bunul Dumnezeu si i-a pus sonda gastrica ca sa putem sa il alimentam. In zilele astea statea chircit in pat si efectiv plangea de foame!!! am crezut ca moare de inanitie inaintea operatiei!
Dupa 5 zile !! a durat nu mai mult de 10 min sa ii puna sonda gastrica!
Acum dupa ultima operatie, ii fac tratatment cu glucoza si tot ce necesita, am inteles ca ii dau si proteine.
M-am mirat pentru ca dupa prima operatie nu i-au dat.
Din pacate comunicarea medic si famile lasa de dorit, pe hol, cateva cuvinte si ce sa il intrebi mai repede ?
Ca sa nu mai spun de aceste asistente pe care noi le-am numit killeri, pentru ca daca medicii ii opereaza pe oameni si operatia reuseste, au toate sansele sa moara din cauza neglijentei asistentelor!!
Eu cand am indraznit sa intreb de ce nu i se pune ser fiziologic, una dintre asistente a inceput sa tipe, cum imi permit sa ii spun eu ce sa faca, ca ea are o experienta de 30 de ani si tipa chiar langa patul tatalui meu de nici doctorita nu o putea calma. chiar am avut impresia sa o lua cu binisorul de parca ii era teama de ea! nu-mi venea sa cred! a avut o criza de isterie in fata tatlui meu operat de 2 zile, am plans tot drumul la intoarcere acasa si toata seara aia.
Si totusi matusa mea i-a spus domnului doctor despre ce se intampla acolo cu asistentele ca nu este in regula cum se comporta, daca la terapie intensiva bolnavul trebuie sa isi aplice singur tratamentul, in afara de tot ce era injectabil. Doctorul a spus ca stie care este situatia dar ca nu are ce sa faca, ca este putin personal! incredibil !!
Parca si el intr-un fel le lua apararea! adica asistentele care poate unule au facut un an intr-un trimestru sunt mai tari ca medicii!
Ma gandesc ca nu poti sa faci meseria sta daca nu esti mai tare de inger, dar de aici si pana a deveni inuman, fara un pic de mila, fara suflet! ma gandesc daca era vorba de mama, tatal sau cineva drag lor.
ne spuneau ca tatal meu trebuia sa isi puna singur ser pe canula cand el abia se tinea pe picioare si ii tremura mainile, ziceau ca este bine, cat de bine poate sa fie unul dupa o asemenea operatie la 30 de kg! este de-a dreptul strigator la cer!
Este mare lucru pe pamantul asta sa fii om si ma gandesc ca astfel de persoane sunt fara frica de Dumnezeu si de faptul ca oricand se poate intoarce roata.
Va multumesc tuturor care cititi si raspundeti la topicul meu ca va rupeti din timpul vostru si din experienta voastra din sufletul vostru, multumesc pentru cuvintele de incurajare, de alinare. Si va doresc si eu sanatate, Dumnezeu sa ne aiba in paza lui pe toti!

Buna seara,
De o saptamana si jumatate tatal meu este acasa, vineri va merge la control si cel mai probabil medicul ii va scoate sonda nazala si o sa se hraneasca normal.
Mare surpriza chiar si pentru medic, operatia s-a inchis bine, iar din punct de vedere chirurgical nu mai aveau ce sa ii faca.
Din pacate, el tot in jur de 30 dekg are, nu se mai ridica deloc, este piele si os, acum are o sonda urinara si pt treaba cealalta, pampers pentru adulti.
In ziua externarii doctorul mi-a spus :urmeaza control peste 2 saptamani, radioterapie si la sase luni schimbarea canulei cu buton si aparat de vorbit.
as fi superfericita daca ar fi asa, dar din pacate nu stiu cum ar putea face radioterapie in halul in care arata de slab.
si inca ceva:pe culoarul spitalului m-am intalnit cu doctorita anestezista careia i-am spusa ce a zis medicul despre radioterapie iar ea mi-a spus ca nu are nevoie. nu mai stiu ce sa mai cred, ca nu am avut nici timp sa o mai intreb ca avea o urgenta.
mananca pe sonda din 3 in trei ore, dar il doare la ceafa, se tine cu mana si nu poate sta in picioare nici o secunda. ma rog la Dumnezeu ca daca o sa incepa sa manace pe gura sa mai puna cateva kg, dar sunt in continuare sceptica in privinta radioterapiei.

Sa-i ajute Bunul Dumnezeu !!

off, din pacate in dimineata asta s-au dus la spital pentru ca ii vine mancarea chiar si apa din nou pe nas ca inainte de operatie. cred ca au sa ii puna din nou sonda gastrica, nu mai stiu ce sa cred, care o fi motivul? Stau ca pe ace, departarea asta ma omoara, as vrea sa pot sa stau numai acolo ! gandul meu numai la el este !
Multumesc Smaralde, sa ii ajute Dumnezeu ma rog si eu ca nu mai stiu ce sa mai zic sau sa fac, cum sa il ajut?

buna seara! am o problema : am o adenopatie laterocervicala stg mare(de la ureche pana la baza gatului aproape), am facut o operatie pt biopsie si la un anatomopatolog mi-a o posibilitate de cancer in organism in zona de jos(testicol retroperitoneu, mediastin) iar dupa 2 luni pe aceeasi biopsie un alt medic imi zice ca am cancer nazofaringian T1N3M0.
precizez ca nu am nici o simptoma majora, ieri am facut o faringoscopie iar faringele are aspect normal.
problema mea e lunga dar sunt curios daca se poate intradevar sa am cancer ? luni o sa merg sa ma progamez la pet-ct pt ca la ct nu mi-a iesit nimic iar toate analizele in sange imi sunt OK. va multumesc.

RMN-ul e mai precis decat pet-ct ? Acest cancer nazofaringian nu are nici o simptoma majora ? mai ales in stadiul IVB

sau o minidurere in gat?

ce am uitat sa spun este ca sunt sub antibiotic (zinat) fara de care in trei zile adenopatia mi se dubleaza. azi o sa imi fac o progamare la pet-ct. VA MULTUMESC!

din pacate va trebuii sa astept pana in 09.04., abia atunci au loc, am inceput sa-mi pun ceva compresa cu ceva ceai si tincturi de la un fitoterapeut si a inceput sa se retraga parca, oricum pana martia viitoare o sa vad ce se intampla

D.le doctor, va rog frumos daca aveti idee: atata timp cat tatal meu are inca sonda nazogastrica credeti ca poate sa faca radioterapie? Cand i-a fost repusa sonda medicul i-a spus ca trebuie sa manace si pe gura cate putin, dar el nu reuseste sa inghita, o fi din cauza ca are radacina limbii taiata, sau ca nu s-o fi vindecat operatia ? multumesc anticipat pentru raspuns.

Pentru "ionel.t" imi pare rau ca treci prin asa ceva, daca esti din Bucuresti poti sa vii la spitalul Panduri, sunt medici buni aici, unul dintre cei mai buni este Zainea.
Sanatate multa iti doresc din suflet.

multumesc !sunt din bihor! multa sanatate!

va rog d-le doctor; ce poate manca un bolnav de cancer laringian operat.Multumesc mult.

Buna seara,
Am intrat aici poate cineva ma ajuta sa inteleg mai bine.
Tatal meu este programat pentru radioterapie pe 15 iulie, daca mai apuca sa mai faca, se pare ca are o infectie acolo unde a avut tumoarea.
De fapt a crescut iar o galma tare si ii curge un lichid.
Acum 2 saptamani a terminat antibioticul pe care i l-a dat medicul, dar de cateva zile a inceput din nou sa curga de acolo. Azi a consultata si un medic de la IOB care i-a prescris din nou antibiotic.
medicul acesta zice ca poate radioterapia va face sa se inchida fistula? oare sa fie asa? iar de mancat normal pe gura toti medicii la care am fost spun ca nu va mai manca niciodata pe gura.
Noua, medicul care l-a operat, nu ne-a spus niciodata asa ceva, chiar ii scosese sonda dar pe urma i-a pus-o la loc.
Din pacate nu sunt locuri la radioterapie iar teama nostra cea mai mare sa nu ii grabim sfarsitul pentru ca tot asa slab este.
Daca cineva ar putea sa imi raspunda va rog mult, cu radioterapia se poate inchide o fistula?
Sa speram ca Dumnezeu face o minune si radioterapia rezolva problema asta ce sanse ar exista sa mai manance pe gura, ca el asta isi doreste f. mult, acum are o salivatie puternica si continua, tot timpul sta cu sevetele in gura.
Ma simt atata de neputincioasa sa il vad cum se chinuie si nu stiu cum sa il ajut :(((

buna ziua, iata ca tatal meu a reusit sa faca 20 de sedinte de radioterapie.
Acum 3 saptamani a terminat. Se pare ca au dat un rezultat uimitor pentru ca ii crescuse din nou tumoarea la gat, dar din pacate are o metastaza intre plaman si cutia toracica de vreo 47 mm, de care medicul care l-a operat la gat ne-a spus ca se trateaza ?
Am o rugaminte, in urma radioterapiei s-a umflat groaznic in zona fetei, buzele, limba, dimineata este mai putin umflat, dar de pe la 11, 00 incepe sa se umfle atat de tare ca barbia aproape ii astupa canula pe unde respira.
Medicii spun ca se va desumfla cu timpul dar oare se poate trata cu ceva, si mucozitati si salivatie in continuu, baxuri de servetele, batiste.
va rog mult cine poate sa imi dea un sfat, ce putem sa ii dam sa nu se mai umfle atat de mult?
multumesc si sanatate multa tuturor