Anxietate sau o alta boala neurologica?
Buna! Am 26 de ani! In.martie 2016 tatal meu a decedat dupa ce a fost bolnav de cancer, am fost alaturi de el o perioada indelungata, l-am schimbat de pampers, i-am dat sa manance, am fost langa el. Am fost acolo cand el a decedat. La o saptamana dupa ce s-a inamplat...mi s-a intamplat si mie ceea ce mis-a intamplat, am fost la pomana de 9 zile, am vazut cum lucrurile lui au fost date, am avut o stare foarte proasta de tristete si suparare, dupa ce am avut starea asta deodata mi s-a facut rau, ca si cum mi s-a blocat mintea...nu am mai fost eu, de atunci sunt intr-o continua cautare de mine, incerc sa ma regasesc, incerc din toate puterile dar se pare ca nu reusesc, nu stiu ce sa mai fac. Mi se face rau din orice, cum aud pe cineva ca ii e rau mi se inmoaie picioarele, pe mama o supraveghez mereu sa nu i se intample ceva, sa nu mi se intample mie ceva, sa nu ne imbolnavim si sa murim! Cand mama nu raspundela telefon intru f tare in panica.Am momente cand pur si simplu mi se blocheaza mintea, cand pur si simplu ma indepartez din corpul meu, sau cand ma ridic in picioare de la birou am senzatia ca se invarte pamantul cu mine, ca imi fuge de sub picioare, uneori chiar si cand stau la birou am impresia ca fuge scaunul de sub mine. merg pe strada si am impresia ca merg in alta lume, nu stiu sa explic senzatia exact. Uneori este bine si ma simt bine, uneori am impresia ca lumea mea se prabuseste, ma simt obosita, ma simt extenuata, stau la birou si mi se pare ca ma misc in stanga si in dreapta, ca mintea mea se misca in stanga si in dreapta, sunt obsedata de gandul ca ma pot imbolnavi, chiar si atunci cand vorbesc cu cineva ma gandesc in subconstientul meu ca pot sa lesin si sa mor in timpul conversatiei sau in urma lesinului sa descopar ca am o boala incurabila, ca pot sa mor oricand, sa ma chinui cu boala nenorocita. Parca sunt asa ametita tot timpul. Ascult muzica de relaxare. Cand simt ca toate imi sunt pe plac imi mai revin, dar depinde de circumstante, ma apuca moleseala mainilor, a picioarelor, picioarele imi tremura si nu sunt sigura pe ele, nu pot sa fac nimic ca ma apuca frica. Am citit pe internet tot felul de cauze, ca e posibil sa am vertij ceea ce poate fi o cauza a unei tumori, asta ma sperie groaznic. Nu stiu ce sa fac, sa merg la un medic neurolog sau la un medic psihiatru?
2 comentarii
Buna ziua, imi pare rau pentru pierderea suferita si sunt alaturi de Dumneavoastra. Ati trecut printr-o perioada grea, de mai multi ani, care a culminat cu pierderea tatalui. Sunteti intr-o perioada de doliu in care apar fel de fel de stari, de trairi, intrebari fara raspuns, regrete si inca multe altele. Nu exista o formula prin care sa depasiti aceste stari. Fiecare are felul lui, si timpul lui ca sa treaca prin acestea. Uneori ia mai mult timp, cu cat relatiile sau situatia specifica a fost mai grea. Ganditi-va daca regretele sau anumite sentimente (de vinovatie, de exemplu), negarea pierderii sau altele de acest fel nu lasa ranile sa se vindece.
Nu trebuie "sa fugiti" de trairile care vin, dar nici sa ramaneti blocata in ele; indiferent cat de urat suna, viata merge mai departe. Si Dumneavoastra trebuie sa mergeti mai departe, intorcandu-va, incet-incet la cele obisnuite. Faceti-va planuri, mergeti catre viitor.
Nu cred ca durerea pierderii poate fi tratata cu medicamente ci, eventual, cu ajutorul unui psihoterapeut cu care sa discutati si sa descarcati niste lucruri, sentimente pe care poate nu le accesati.
Nu trebuie "sa fugiti" de trairile care vin, dar nici sa ramaneti blocata in ele; indiferent cat de urat suna, viata merge mai departe. Si Dumneavoastra trebuie sa mergeti mai departe, intorcandu-va, incet-incet la cele obisnuite. Faceti-va planuri, mergeti catre viitor.
Nu cred ca durerea pierderii poate fi tratata cu medicamente ci, eventual, cu ajutorul unui psihoterapeut cu care sa discutati si sa descarcati niste lucruri, sentimente pe care poate nu le accesati.
Sa inteleg ca problema mea este mai mult una psihologica decat una neurologica! Cel mai mult ma sperie ametelile, faptul ca simt mereu ca si cum ar fi cutremur si eu incerc sa imi mentin echilibrul, aceasta stare este permanenta, nu este doar in episoade! Dimineata sunt mult mai intense! Multumesc pentru raspuns!
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 9Sindrom doliu
- 4Decesul unui parinte - caut psiholog in Ploiesti
- 4depresie si stare de dezorientare
- 3Posibil depresie
Mai multe informații despre: doliul doliul - intre normalitate si patologie
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: