Flebita superficială

Tromboflebita superficială este o tulburare comună trombotică și inflamatorie în care un tromb se dezvoltă într-o venă aflată aproape de suprafața pielii. Majoritatea venelor superficiale trombozate sunt afectate de asemenea de flebită, spre deosebire de tromboza venoasa profundă, o afecțiune uneori asimptomatică, în care flebita poate fi absentă.

Flebita constă în inflamația unei vene, cu alte cuvinte vena devine inflamată din cauza apariției la acest nivel a unui cheag de sânge sau din cauza afectării peretelui venos. [1, 2]

Deși flebita superficială apare tipic la nivelul membrelor inferioare, a fost descrisă și la nivelul penisului sau al sânilor, și poate apărea oriunde sunt efectuate intervenții medicale, cum ar fi brațele sau gâtul, prin folosirea cateterelor intravenoase. Atunci când afectează vena safenă mare, tromboflebita poate progresa la nivelul sistemului venos profund. Lezarea valvelor venoase profunde conduce la insuficiență venoasă cronică profundă, denumită și sindrom postflebitic, și poate provoca de asemenea trombembolism pulmonar si risc crescut de deces. [1]

Cauze și factori de risc

Flebita superficială poate aparea în mod spontan, afectând în special membrele inferioare prin interesarea venei safene mari, sau ca o complicație a procedurilor medicale. Astfel, flebita superficiala poate fi cauzata de o leziune traumatica a bratului sau a membrului inferior, de montarea unei linii intravenoase sau de o cauza necunoscuta. Deși etiologia acestei boli nu a fost complet elucidată, flebita superficială este asociată cu componentele triadei Virchow, mai precis cu leziunea initimală, staza sangvină și hipercoagulabilitate sangvină. [1, 3]

Principalii factori de risc includ:

• O boală moștenită familială care crește riscul formării cheagurilor de sânge în corp
• Cancerele și chimioterapia anticanceroasă
• Încetinirea fluxului sangvin cauzată de intervențiile chirurgicale și repausul la pat
• Perioade îndelungate de inactivitate care încetinesc fluxul sangvin (de exemplu, în timpul călătoriilor îndelungate cu mașina sau cu avionul)
• Stilul de viață sedentar
• Sarcina și primele șase saptamani postnatale
• Vârsta peste 40 de ani
• Supraponderalitatea sau obezitatea
• Contracepția sau terapiile hormonale
• Catetetere venoase centrale sau pacemakere
• Statutul de fumător
• Istoricul anterior de cheaguri sangvine sau alte tulburări venoase [2, 3, 4]

Riscul de evoluție spre tromboză venoasă profundă este mic și apare mai ales atunci când cheagul de sânge aflat la suprafață se extinde către regiunea inferioară a abdomenului sau regiunea superioară a coapselor, sau către fața posterioară a genuchiului. De asemenea, riscul de extindere către venele profunde este mai mare atunci când vena afectată este normală și nu varicoasă, atunci când există un istoric de tromboză venoasă profundă sau în cazul persoanelor imobilizate. [2]

Tipuri de flebită superficială

Tromboflebită traumatică

tromboza venoasa superficială ce urmează unui proces traumatic apare tipic la nivelul unei extremități, sub forma unui cordon dureros de-a lungul unei vene care se suxtapune regiunii traumatice. În acest caz, precoce poate aparea echimoza, ce indică extravazarea sângelui asociată cu lezarea venei respective, ulterior transformându-se într-o pigmentare maronie la nivelul venei, pe măsura rezolvarii inflamației. [1]

Tromboflebita venelor varicoase

Flebita superficială este detectată frecvent la nivelul venelor varicoase. Se poate extinde în sus și în jos de-a lungul venei safene sau poate rămâne localizată la nivelul unui mănunchi de varicozități, la distanță de vena safenă principlală. Deși tromboflebita poate urma traumei unei varice, deseori apare la venele varicoase fără o cauză antecedentă. [1]

Flebita unei vene varicoase se dezvoltă ca un nod dureros și dur, înconjurat de eritem. Uneori, poate apărea sângerarea, pe măsură ce reacția se extinde prin peretele venos. Frecvent este observată la venele varicoase care înconjoară ulcerele de stază venoasă. [1]

Tromboflebită infecțioasă

Flebita legată de infecții este asociată cu câteva boli diferite, incluzând o complicație serioasă a canularii intravasculare, și poate fi suspectată la pacienții care au bacteriemie persistentă în contextul antibioterapiei potrivite. Este caracterizată de inflamație perivasculară cu sau fără dovezi de purulență în interiorul lumenului venos. [1]

Tromboflebită migratorie

Jadioux a descris tromboflebita migratorie în 1845, definind-o ca o entitate caracterizată de tromboze repetate apărute la nivelul venelor superficiale în situsuri variabile, dar cel mai des în extremitățile inferioare. Din punctul de vedere al simptomatologiei, tromboflebita migratorie este cunoscuta ca semnul Trousseau de malignitate, semnele și simptomele migrând de la un membru inferior la celălalt. [1]

Fiziopatologie

După cum am menționat anterior, triada descoperită de Virchow este implicată în echilibrul dinamic al formării cheagurilor de sânge și include staza sau turbulența sangvină, leziunea endoteliului vascular și coagulabilitate anormală. În absența unui factor declanșator, staza venoasa sau hipercoagulabilitatea singure nu pot duce la apariția trombozei, însă leziunea endoteliala vasculară va conduce la formarea trombilor sangvini. [1]

Diagnostic

Flebita superficială este identificată de clinician prin descoperirea unei vene superficiale dureroase și inflamate, principalul obiectiv al medicului fiind prevenirea interesării sistemului venos profund. Flebita superficială însoțită de infecție, cum ar fi flebita cu origine la nivelul situsului unui cateter intravenos, este denumita tromboflebită septică, care diferă de flebita sterilă prin abordarea terapeutică. [1]

Semne și simptome

De obicei, debutul simptomelor este lent, cu apariția unei regiuni dureroase și roșii de-a lungul venelor superficiale ale pielii. Această regiune se poate simți dură, caldă și dureroasă, și poate determina chiar o senzație de arsură. De asemenea, simptomele se pot înrăutăți atunci când piciorul este coborât, de exemplu dimineața la coborârea din pat, și se pot însoți de febră uneori. [4]

Simptomele tromboflebitei sunt:

• Edemul membrului inferior sau superior
• Durere la nivelul regiunii cheagului sangvin
• Prezența temperaturii crescute la nivelul cheagului sangvin
• Eritem cutanat apărut în regiunea cheagului. [3]

Ultrasonografia venoasă este necesară pentru confirmarea diagnosticului, fiind importantă și datorită faptului că 20% din pacienții cu tromboflebită superficială au și tromboză venoasă profundă. [3]

Prognostic

De obicei, prognosticul în acest caz este unul bun. Pacienții cu flebită superficială ar trebui sa se aștepte la o durată a bolii de 3-4 săptămâni, cu persistența pentru 3-4 luni a umflăturii de la nivelul venei, însă majoritatea pacienților se refac complet ulterior. Dacă boala apare la extremitățile inferioare în asociere cu vene varicoase, există un risc mare de recurență în absența exciziei, deoarece în acest caz există o problemă de fond a venei respective. [1, 2]

Educația pacienților

Deoarece oflebita tinde sa fie recurentă dacă vena nu este excizată, pacienții ar trebui instruiți în acest caz să prevină staza sângelui la nivelul venei afectate. Folosirea ciorapilor elastici poate fi indicată, în special dacă pacientul plănuiește să stea în picioare pentru perioade lungi de timp. De asemenea, este recomandată evitarea inactivității prelungite. [1]

Tratament

Scopul principal al tratamentului la acești pacienți este controlarea durerii și a inflamației, iar terapia include:

Pentru durere:

• Antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul
• Comprese calde

Pentru inflamație și edeme:

• Ridicarea membrelor inferioare în timpul perioadelor de odihnă
• Ciorapi compresivi
• Un stil de viață activ și evitarea repausului prelungit [3]

De cele mai multe ori, tratamentul flebitei superficiale include doar modalități de reducere a durerii și a inflamației, dar dacă există riscul dezvoltării trombozei venoase profunde, medicația anticoagulantă va fi necesară. [3]

Cazuril de flebita superficială care necesită intervenție chirurgicală

În contextul în care flebita superficială se suprapune prezenței venelor varicoase, intervenția chirurgicală poate fi recomandată. Cea mai bună modalitate de a reduce riscul recurenței flebitei superficiale la pacienții cu boală varicoasă este apelarea la intervenția chirurgicală sau la terapia endovenoasă, proceduri efectuate de chirurgi vasculari. [3]

Ablația endovenoasă

Un cateter special este plasat la nivelul venei safene, fiind inserat printr-o mica puncție la nivelul gambei. Odată stabilizat cateterul, curenții electrici sau energia laser sunt trimiși prin cateter în regiunea venoasă, ceea ce oprește fluxul sangvin la nivelul venei care conduce la apariția venelor varicoase. Această intervenție poate fi combinată cu procedura prin care se poate realiza îndepărtarea venelor varicoase mari prin incizii mici, numită flebectomie ambulatorie. [3]

Scleroterapia

În timpul acestei terapii, o soluție este injectată direct în vena afectată, prin care se realizează iritarea conturului interior al venei, ceea ce produce umflarea acesteia. În timp, aceste vase se transformă în țesut cicatriceal și devin invizibile. Acest tratament este efectuat de către un chirurg vascular, care deseori poate combina scleroterapia cu ablația endovenoasă pentru a trata toate venele varicoase ale membrului inferior. [3]