Fistula rectală

Fistula rectală este o conexiune anormală între pielea din jurul anusului și interiorul acestuia. Fistula rectală se poate deschide și în alte zonde decât cea de la nivelul anusului. Spre exemplu, o fistulă rectală se poate deschide la nivelul vaginui și poartă denumirea de fistulă recto-vaginală. În general, aceasta este cauza unei infecții care determina formarea unui abces cu acumulare de puroi. Acest abces, în urma evacuării lasă un canal în urmă care poartă denumirea de fistulă. În interorul rectului există mici glande secretoare de mucus care, daca se infectează vor determina formarea unui abces, iar o parte dintre aceste abcese se pot transforma în fistulă rectală. (1)

Cauze

Majoritatea fistulelor rectale apar datorită vindecării defectuase a unui abces de la nivelul rectului sau anusului care a fost evacuat. Totuși, există și alte cauze:

• Diverticulita
• Complicații ale unei operații efectuată în zona anusului/rectului
• Boala Crohn
• Hidradenita supurativă
• Infecția TBC, HIV sau alte boli cu transmitere sexuală
• Neoplazii
• Radiațiile (tratament pentu cancer)
• Chist infectat (2)

Semne și simptome

Simptomele fistulei rectale pot fi:

• durerea, în special în poziție șezândă, dar pot să apară și în mers
• febră
• stare generală alterată
• modificări ale peristalticii (mișcărilor) intestinale
• rar, scădere în greutate

Semnele prezente la pacienții cu fistulă rectală sunt:

• edem în jurul anusului
• abcese rectale frecvente
• iritația pielii din jurul anusului
• sângerări sau puroi în momentul defecației
• diaree
• uneori se obervă deschiderea externă al șanțului fistulei (3, 4)

Diagnostic

Diagnosticul se pune în urma anamnezei (bazată pe istoric și pe simptomele relatate) și a examinării clinice. În timpul examinării, docorul va căuta deschiderea fistulei pe lângă orificiul anal. Pentru a identifica fistula se pot folosi mai multe metode:

• Fistulografia: cu o sonda lungă și subțire ghidată prin deschiderea exterioară a fistulei. Se poate injecta o substanță colorată specială, urmată de efectuarea unor radiografii în diferite incidențe pentru a afla unde se deschide fistula în interior
• Investigații cu anoscopul care oferă imagini din interiorul canalului anal
• Efectuarea unui tușeu rectal poate evidenția evacuarea spontana de sânge sau puroi
• CT sau RM se pot folosi pentru fistulele complexe, reicidvante, pentru a evidenția extensii secundare ale fistulelor sau pentru fistulele adânc situate (5)

Tratament

Odată pus dagnosticul de certitudine a fistulei rectale, administrarea unui antibiotic nu va fi de ajuns pentru a se vindeca. În cele mai multe cazuri este necesară efectuarea unei intervenții chirurgicale sub anestezie generală sau loco-regională, iar opțiunile sunt următoarele:

• Fistulotomia- este o procedură care deschide fistula astfel încât îi permite acesteia să se vindece corect. Nu necesită spitalizare, de aceea după efectuarea intervenției pacientul poate pleca acasă în aceeași zi. (6)
• Tehnica pentru fistulele complexe, recidivante se efectuează în mai multe etape care implică atât realizarea unei fistulotomii cât și un lambou de coborâre
• Noile descoperiri în biotehnologie au ajutat la crearea unui adeziv care se introduce pe traiectul fistulei și se comportă ca un dop pentru aceasta

Complicațiile post-operatorii care pot să apară

• Hemoroizi
• Retenție urinară
• Sângerări
• Incontinența fecală
• Stenoze la nivelul rectului sau anusului din cauza vindecării vicioase (4, 7)