Febra patata meditereneana si alte infectii cu Rickettsia

Febra patata mediteraneana este o boala infectioasa produsa de catre patogenul Rickettsia conorii ; aceasta boala se manifesta mai ales in sudul Europei, in Asia, dar si pe teritoriul intregului continent african. Vectorul, dar si rezervorul bacteriei care provoaca febra patata mediteraneana este capusa cainelui maro. Febra patata mediteraneana, mai este cunoscuta si sub denumirea de « febra butonoasa ». Alte denumiri pentru aceeasi afectiune, care au fost adoptate functie de regiunea geografica in care aceasta se manifesta : tifosul trasnmis prin capusa keniana, tifosul transmis prin capusa indiana, febra patata israeliana, sau febra patata astrahan.

Fara a tine cont de aceasta diferenta, in ceea ce priveste denumirea pentru febra patata mediteraneana, manifestarile clinice sunt similare ; pacientul prezinta : febra ridicata, rash cutamant si escara in regiunea de inoculare a infectiei (acolo unde s-a produs muscatura de capusa) . Boala poate evolua sever (rata mortalitatii avand valoarea de 50%), daca infectia apare la un individ tarat, pe fondul diabetului zaharat, al insuficientei cardiace sau al alcoolismului cronic.

Febra africana transmisa prin capuse este o boala mai putin severa, comparativ cu febra patata mediteraneana ; febra africana se datoreaza infectiei cu o tulpina de Rickettsia transmisa de catre anumite specii de capuse de pe teritoriul Africii. In acest caz, febra dureaza maxim cinci zile ; in zona de inoculare a patogenului (prin muscatura de capusa), pacientul prezinta « escara de inoculare ».

Febra patata japoneza si febra patata orientala sunt produse de catre infectia cu patogenul Rickettsia japonica ; pacientii prezinta febra ridicata, eruptii cutanete si « escara de inoculare ». Pe teritoriul Australiei au fost raportate doua tipuri de febra patata : tifosul Queensland si febra patata din insula Flinders – aceste doua boli sunt produse de catre infectia cu patogenii Rickettsia australis si Rickettsia honei ; toti pacientii prezinta rash la nivelul pielii (maculopapular sau vezicular) si bineinteles, « escara de inoculare ».

Pentru diagnosticul pozitiv al acestor forme de febra patata, de o deosebita importanta sunt semnele clinice, dar si istoricul epidemiologic al pacientului respectiv ; certitudinea diagnosticului este asigurata de izolarea patogenului respectiv, cu ajutorul tehnicilor de laborator, sau cu ajutorul metodelor serologice (evidentierea anticorpilor specifici, si cuantificarea acestora in probele prelevate din sangele periferic) . Diagnosticul de « febra patata » trebuie avut in vedere, mai ales daca pacientul provine dintr-o zona endemica pentru astfel de patologii, si daca prezinta urmatoarele semne clinice : febra ridicata, rash cutant, sau alte leziuni necrotice sau eritematoase tegumentare.

In continuare prezentam cateva informatii despre diagnosticul de laborator si tratamentul bolilor produse ca urmare in inocularii patogenilor de Rickettsia :

- febra patata mediteraneana – diagnosticul de laborator se realizeaza prin izolarea patogenului, utilizand o cultura cu embrion de ou ; de asemenea pot fi utilizate metodele serologice de identificare a anticorpilor specifici de clasa IgG sau de clasa IgM, dar si reactia de polimerizare in lant (PCR), pentru identificarea urmelor de ADN bacterian ; tratamentul de electie se face cu doxicilina, doua doze a cate 100 mg / 24 de ore, timp de cel putin 5 zile ; de asemenea, mai putem utiliza unul dintre urmatoarele antibiotice : ciprofloxacina – doua doze a cate 750 mg / 24 ore, timp de 5 zile ; sau, cloramfenicol – 4 dore a cate 500 mg / 24 ore timp de 10 zile ; sau, in caz de sarcina, Josamycin 3 grame / 24 ore timp de 5 zile.

- febra patata japoneza si febra patata orientale ; metodele de diagnosticare si tratament sunt similere cu cele utilizate in cazul febrei patate mediteraneene.

- tifosul Queensland ; metodele de diagnosticare si tratament sunt similare cu cele utilizate in cazul febrei patate mediteraneene.

- febra patata a insulei Flinders; aceleasi metode de diagnostic si tratament enumerate in cazul febrei patate mediteraneene.

- rickettsioza variceliforma, poate fi diagnosticata cu ajutorul metodelor de imunofluorescenta indirecata, sau cu ajutorul metodei ELISA (enzyme –linked immunosorbent assay), care vor evidentia cresterea considerabila a titrului anticorpilor specifici, in sangele indivizilor bolnavi; tratamentul poate fi realizat cu urmatoarele antibiotice: doxicilina, doua doze a cate 100 mg, in 24 de ore, administrate pe cale orala timp de 5 zile; sau ciprofloxacina, doua doze partiale zilnice, a cate 750 mg, administrate pe cale orala timp de 5 zile; sau cloramfenicol, patru doze partiale zilnice, a cate 500 mg, administrate pe cale ora timp de 10 zile; in cazul unei femei insarcinate, se recomanda administrarea de Josamycin, pe cale orala, in doza zilnica de 3 grame, timp de 5 zile.

- tifosul endemic (cunoscut si sub denumirea de “tifosul murin”), poate fi diarnosticat cu ajutorul tehnicilor de imunofluorescenta indirecta, cu ajutorul metodei ELISA, cu ajutorul metodelor de imunohistologie sau cu ajutorul reactiei de polimerizare in lant (PCR) – toate aceste metode de laborator au rolul de a evidentia cresterea titrului anticorpilor specifici in sangele pacientului; tratamentul se poate realiza cu urmatoarele antibiotice: doxicilina – administrata in doua prize zilnice, a cate 100 mg, pe cale orala, timp de 15 zile; sau, cloramfenicol, administrat in patru doze zilnice a cate 500 mg, pe cale orala, timp de 15 zile.

- tifosul epidemic (transmis de catre paduche, sau de catre veverita zburatoare), poate fi doagnosticat cu ajutorul informatiilor clinice si epidemiologice, dar mai ales cu ajutorul informatiilor obtinute cu ajutorul metodelor de explorare paraclinica : imunofluorescenta indirecta si tehnica ELISA, care permit decelarea titrului anticorpilor specifici din plasma pacientilor ; pentru tratament se recomanda utilizarea doxicilinei – doza unica, 200 mg, administrata pe cale orala, sau pana cand pacientul devine afebril.

- tifosul tropical pote fi diagnosticat cu ajutorul tehnicilor de laborator : imunofluorescenta indirecta, tehnica ELISA, sau cu ajutorul reactiei de polimerizare in lant (amplifica secventele de ADN bacterian din sangele pacientului) ; pentru tratement se recomanda utilizarea doxicilinei, in doua doze zilnice a cate 100 mg, pe cale orala, timp de 15 zile, sau a cloramfenicolului in patru doze zilnice, a cate 500 mg, pe cale orala, timp de 15 zile ; pentru copii se recomanda administrarea unei doze zilnice de 150 mg / kg corp de cloramfenicol.