Febra musculara

Febra musculara sau inflamatia musculara cu debut tardiv este o entitate larg recunoscuta si experimentata de aproape toate persoanele pe durata acestora de viata. Febra musculara este definita drept senzatia de disconfort sau durere in muschii scheletici dupa o activitate fizica intensa, de obicei excentrica la un individ care nu este acomodat fizic. Desi febra musculara este experimentata larg in populatie, exista inca controverse asupra originii, etiologiei si tratamentului.

Febra musculara rezulta prin suprasolicitarea muschilor la un nivel de activitate fizica la care acestia nu sunt adaptati. Orice activitate in care muschiul produce forte puternice fata de normal sau in care este folosit pentru o perioada prelungita determina febra musculara. Gradul de inflamatie musculara depinde de intensitatea contractiilor musculare si de durata exercitiilor. Intensitatea pare a fi mai importanta in determinare decit durata.

Exercitiile care implica contractii excentrice determina ruptura sau lezarea cea mai puternica a tesutului muscular fata de cele concentrice. De aceea orice forma de exercitii cu contractii musculare excentrice determina febra musculara. Pentru a produce o forta musculara data, sunt activate mai putine unitati motorii la o contractie excentrica fata de una concentrica. In contractiile excentrice forta este distribuita pe o zona de sectiune mica de muschi. Tensiunea crescinda pe unitatea regionala determina ruptura mecanica a elementelor structurale din fibrele musculare sau din tesutul conjunctiv care este in serie cu elementele contractile.

Febra musculara are o incidenta dificil de calculat, deoarece cele mai multe persoane cu febra musculara nu se adreseaza medicului, acceptind conditia ca un disconfort general acceptabil. Fiecare adult sanatos a experimentat febra musculara in diferite ocazii. Febra musculara apare fara deosebire de starea fizica generala a pacientului. Cu febra musculara este asociata doar o morbiditate temporara: durere, inflamatie, scaderea performantei musculare. Nu exista date care sa sustina asocierea febrei musculare cu sechele pe termen lung sau cu reducerea functiei musculare. Procesul se rezolva spontan in doua saptamini.

Desi aduc o ameliorare temporara, exercitiile fizice usoare ale segmentelor muscoscheletice afectate sunt modul cel mai bun pentru a reduce febra musculara. Aceasta scade acut dupa initierea exercitiilor. Odata cu incetarea lor durerea revine. De ce exercitiile scad disconfortul muscular nu este inca clar. Se mai recomanda imersia in apa cu gheata si masajul cu gheata, mai ales la atleti, pentru a minimaliza simptomele. Antiinflamatoarele nesteroidiene nu au fost active impotriva durerii musculare.

Semnele si simptomele febrei musculare

Anamneza pacientului cuprinde istoric de efectuare de exercitii grele fizice, la care acesta nu este obisnuit, implicind mai ales contractiile musculare excentrice. Pacientul acuza durere, tumefiere musculara si spasme musculare dureroase. Muschii sunt sensibili mai ales la palpare si miscare. Diminuarea motilitatii pacientului se remarca la 24-48 de ore dupa exercitii. Pacientul are o mobilitate si flexibilitate reduse. Febra musculara debuteaza la 8-24 de ore dupa exercitii si are maximum la 24-72 de ore postexercitii, diminuind apoi lent in urmatoarele 5-7 zile. Febra musculara acuta debuteaza in timpul exercitiilor fizice si continua pentru 4-6 ore dupa acestea.

Examen fizic

Sensibilitatea este descrisa frecvent ca localizata in portiunea distala a muschilor, in regiunea jonctiunii musculotendinoase. Acest fapt se datoreaza concentrarii maxime a receptorilor durerii in aceasta regiune. In febra musculara severa durerea este generalizata. Tumefierea centurilor musculare este frecventa. Diminuarea fortei si a flexibilitatii musculare sunt de asemenea notate.

Evolutia febrei musculare

Febra musculara apare fara deosebire de starea fizica generala a pacientului. Cu febra musculara este asociata doar o morbiditate temporara: durere, inflamatie, scaderea performantei musculare. Nu exista date care sa sustina asocierea febrei musculare cu sechele pe termen lung sau reducerea functiei musculare. Procesul se rezolva spontan in doua saptamini.
Exercitiile care implica contractii excentrice determina ruptura sau lezarea cea mai puternica a tesutului muscular fata de cele concentrice. Din acest motiv orice forma de exercitii cu contractii musculare excentrice determina febra musculara. Tensiunea crescinda pe unitatea regionala determina ruptura mecanica a elementelor structurale din fibrele musculare sau din tesutul conjunctiv care este in serie cu elementele contractile.

Diagnosticul de febra musculara

Studiile de laborator nu arata modificari specifice pentru febra musculara. Creatinina este frecvent crescuta seric dar nu este specifica.
Examen histologic. Imediat dupa exercitii sunt observate eritrocite libere si mitocondrii in spatiile extracelulare. Cresterea numarului neutrofilelor circulante si a interleukinei 1 apare la 24 de ore dupa exercitii. Se observa cresterea degradarii proteinelor musculare si depletia depozitelor de glicogen a muschiului. La microscopie se observa ruptura zonelor Z si dezorganizarea miofilamentelor. La 1-3 zile dupa exercitii, perioada cind febra musculara este foarte intensa, sunt prezente fagocitele in fibrele musculare iar leziunile muschilor sunt mai aparente.

Diagnosticul diferential pentru febra musculara se face cu urmatoarele afectiuni: poliomielita acuta, durerea miofasciala, sindromul postpoliomielitic, crampele musculare, deficienta de fosforilaza, deficienta de fosfofructokinaza.

Tratamentul febrei musculare

Desi aduce o ameliorare temporara, exercitiile fizice usoare ale segmentelor muscoscheletice afectate sunt modul cel mai bun pentru a reduce febra musculara. Aceasta scade acut dupa initierea exercitiilor. Odata cu incetarea lor durerea revine. De ce exercitiile scad disconfortul muscular nu este inca clar; ipotezele includ:
- ruperea adeziunilor din muschii tumefiati in timpul exercitiilor
- cresterea fluxului de singe sau a temperaturii in muschi ajuta la scaderea acumularii produsilor de degradare toxici
- endorfina eliberata de neuronii din sistemul nervos central cresc in timpul exercitiilor
- cresterea admisiei aferente este observata la unitatile senzitive mari din muschi
- atentia directa asupra exercitiilor a subiectului
- efectul de antrenare este eficient.
Se mai recomanda imersia in apa cu gheata si masajul cu gheata, mai ales la atleti, pentru a minimaliza simptomele. Antiinflamatoarele nesteroidiene nu au fost active impotriva durerii musculare. Administrarea de vitamina C si a altor antioxidanti amelioreaza durerea la unele persoane.

Prognostic

Febra musculara este asociata doar cu o morbiditate temporara: durere, inflamatie, scaderea performantei musculare. Nu exista date care sa sustina asocierea febrei musculare cu sechele pe termen lung sau reducerea functiei musculare. Febra musculara se rezolva spontan in maximum doua saptamini.

Patogenia si cauzele febrei musculare

Functiile tesutului muscular

Tesutul muscular are patru caracteristici:
Excitabilitatea - proprietatea de a primi si raspunde la stimuli cum sunt:
- neurotransmitatorii: acetilcolina stimuleaza muschii scheletici pentru a se contracta
- stimuli electrici - aplicarea unui soc electric determina contractia muschiului
- stimuli hormonali - oxitocina determina contractia muschilor netezi.
Contractilitatea - capacitatea de a se scurta.
Extensibilitatea - capacitatea de a se intinde fara distrugere.
Elasticitatea - capacitatea de a reveni la forma initiala dupa intindere.
Prin contractii muschii participa la miscarea corpului, circulatia singelui si peristaltica organelor cavitare cum este uterul, esofagul, stomacul, intestinele si vezica. Muschii ajuta si la mentinerea posturii si la producerea de caldura. Contractiile musculare in timpul frisoanelor sau a tremorului incalzeste corpul.

Fiziopatologia febrei musculare

Senzatia de durere in muschii scheletici este transmisa prin fibrele mielinizate delta si nemielinizate C aferente. Neuronii senzitivi III si IV se termina in terminatii nervoase libere. Terminatiile nervoase libere sunt distribuite mai ales in tesutul conjunctiv dintre fibrele musculare din regiunea arteriolelor si a capilarelor si in jonctiunile musculotendinoase. Grupul de fibre mielinizate delta transmite durerea rapid, localizata. Grupul de fibre C transmite durerea difuz, lent.
Senzatia de febra musculara este condusa mai intii de fibrele aferente ale grupului C. Terminatiile nervoase libere ale fibrelor C din muschi sunt polimodale si raspund la o varietate de stimuli, incluzind chimici si termici. Substantele chimice care declanseaza potentiale de actiune in grupul de fibre C in ordinea eficientei sunt bradikinina, serotonina, histamina si potasiul.

Cauze si factori de risc pentru febra musculara

Febra musculara rezulta prin suprasolicitarea muschilor la un nivel de activitate fizica la care acestia nu sunt adaptati. Orice activitate in care muschiul produce forte puternice fata de normal sau in care este folosit pentru o perioada prelungita determina febra musculara. Gradul de inflamatie musculara depinde de intensitatea contractiilor musculare si de durata exercitiilor. Intensitatea pare a fi mai importanta in determinare decit durata.

Exista 5 ipoteze folosite pentru a explica patofiziologia febrei musculare:

1. Distrugerea structurala prin tensiunea ridicata.

Aceasta ipoteza este cea mai acceptata teorie. Durerea tardiva este mediata direct de dezvoltarea fortelor maximale si de rata dezvoltarii fortelor in contractiile ritmice. Febra musculara nu este mediata de oboseala muschiului. Contractiile ritmice si tetanice care determina oboseala si disconfortul cele mai puternic in muschi in timpul exercitiilor conduc la durerea de dupa exercitii. Distrugerea structurala este evidenta in muschii care nu sunt calificati pentru respectiva activitate.

2. Acumularea de produsi metabolici.

Unul dintre cele mai populare concepte este acumularea de acid lactic in muschi. Degenerarea si regenerarea fibrelor musculare observate dupa 2-3 ore de ischemie sunt similare cantitativ si temporal cu fortele care rezulta prin leziunea indusa de exercitii. Exista o relatie intre intensitatea exercitiilor si extinderea inflamatiei. Exercitiile care implica contractii excentrice necesita un consum mic de oxigen si produc mai putin lactat fata de exercitiile cu contractii concentrice.

3. Temperatura ridicata.

Terminatiile nervoase libere de tip C si delta sunt sensibile la temperatura de 38-48 C. Temperaturile ridicate pot distruge elementele structurale din muschi cu necroza musculara si colabarea tesutului conjunctiv. Exercitiile excentrice pot genera temperaturi locale mai ridicate decit contractiile concentrice. Rabdomioliza - febra musculara extrema este mai prevalenta la persoanele neantrenate in timpul exercitiilor efectuate in caldura.

4. Contracturile spastice.

Unele studii demonstreaza activitate electromiografica crescuta in muschii inflamati. Pierderea controlului nervos si vasoconstrictia conduc la scaderea fluxului de singe si ischemie, care in schimb initiaza un ciclu durere-spasm. Magnitudinea durerii depinde de numarul de unitati motorii implicate.

5. Remodelarea miofibrilara.

Literatura de specialitate sugereaza ca alterarile miofibrilare si citoscheletale sunt marcile febrei musculare si reflecta remodelarea adaptativa a miofibrilelor.

Exista 4 tipuri de modificari in febra musculara:
- largirea amorfa a zonelor Z
- largirea sarcomerelor
- zonele Z duble
- sarcomerele supranumerare.

Exercitiile care implica contractii excentrice determina ruptura sau lezarea cea mai puternica a tesutului muscular fata de cele concentrice. De aceea orice forma de exercitii cu contractii musculare excentrice determina febra musculara. Pentru a produce o forta musculara data sunt activate mai putine unitati motorii la o contractie excentrica fata de una concentrica. In contractiile excentrice forta este distribuita pe o zona de sectiune mica de muschi. Tensiunea crescinda pe unitatea regionala determina ruptura mecanica a elementelor structurale din fibrele musculare sau din tesutul conjunctiv care este in serie cu elementele contractile.