Rinita alergică sezonieră (febra fânului)

Rinita alergică sezonieră, cunoscută și sub denumirea populară de febra fânului, este o afecțiune alergică inflamatorie a mucoasei nazale, ale cărei manifestări clinice apar doar în anumite perioade ale anului (de regulă în perioadele de polenizare, primăvara și toamna), în urma expunerii la factori alergeni prezenți în aer.

Manifestările clinice apărute în cadrul rinitei alergice sunt cauzate de activarea excesivă a unor reacții imunologice ale organismului atunci când acesta vine în contact prelungit cu unele substanțe străine numite alergeni. În urma expunerii la alergeni apare reacția de hipersensibilitate de tip IgE cu eliberarea histaminei în organism, substanță chimică cu rol de mediator în procesul de apărare a organismului împotriva inflamației, care determină apariția procesului inflamator la nivelul mucoasei nazale.

• rinita alergică ușoară cu manifestări clinice minore, fără influențarea activităților cotidiene și a somnului bolnavului;
• rinita alergică moderată sau severă, caracterizată prin manifestări clinice care influențează profund activitățile și somnului bolnavului. [2], [4], [5], [10]

Epidemiologie

Rinita alergică afectează aproximativ 20-40% din populație, din care 25% sunt adolescenți și adulți tineri.
Incidența maximă a bolii se află în copilărie și în adolescență, persoanele de sex masculin fiind mai frecvent afectate.

Studiile au arătat că, pe plan interațional, rinita alergică sezonieră afectează aproximativ 10-30% dintre persoanele adulte și 40% dintre copii. [1], [2], [5]

Cauze și factori de risc

În cazul rinitei alergice putem vorbi despre factori care determină în mod direct apariția reacției de hipersensibilitate (cauzatori) și factori care favorizează dezvoltarea alergiei.

Factorii cauzatori care determină apariția rinitei alergice sezoniere sunt alergenii prezenți în aer în perioada de polenizare – polen provenit de la ierburi, flori, copaci sau mucegaiuri.

Există și anumiți factori predispozanți care pot favoriza, în prezența factorului etiologic principal (polenizarea), declanșarea alergiilor sezoniere:

• expunerea prelungită la alergenii din aer (polen, cosmetice, unele substanțe conținute în alimentație, fumul de țigară);
• utilizarea excesivă a unor produse cu potențial iritant al mucoasei nazale (cosmetice, detergenți, aerosoli, vapori, aer condiționat);
• factorii poluanți care se găsesc în mediul înconjurător (dioxid de carbon, ozon);
• tulburările metabolice sau endocrine;
• factori psihologici: stresul, stările conflictuale;
• persoanele cu HTA sunt mai predispuse la dezvoltarea rinitelor alergice;
• oboseala profesională; munca în exces și scurtarea perioadei de odihnă duce la deprimarea sistemului imunitar și apariția recțiilor de hipersensibilitate. [1], [2], [4], [10]

Patogenie

Alergenul prezent în aer pătrunde în interiorul cavității nazale în timpul inspirului și se fixează pe suprafața mucoasei nazale sub formă de antigen. Acest antigen este captat de către macrofage, celule implicate în procesele imunologice de apărare ale organismului.

Sub acțiunea limfocitelor B, un tip de leucocite implicate în imunitatea umorală, macrofagele secretă IgE, anticorpi specifici reacției alergice. Acești anticorpi IgE se fixează pe suprafața mastocitelor care se vor activa și vor determina eliberarea unor substanțe cunoscute sub denumirea de mediatori ai inflamației: histamină, leucotriene, prostaglandine și proteinaze. Eliberarea acestor substanțe pe suprafața mucoasei nazale determină apariția procesului inflamator, cu hiperemia și tumefierea mucoasei nazale, cu apariția edemului și a transudatului muco-seros. [1], [2], [5]

Morfopatologie

La examinarea macroscopică (cu ochiul liber), mucoasa nazală apare hiperemiată, tumefiată, acoperită de secreții muco-seroase.

La examinarea microscopică, în structura mucoasei nazale poate fi observată prezența unui infiltrat celular dispus privascular, cu numeroase eozinofile, limfocite și lasmocite în componența sa. Celulele și glandele aflate în structura epiteliului mucoasei nazale sunt hipertrofiate. Secreția nazală este bogată în eozinofile. În cazul rinitei cronice se poate observa apariția procesului de metaplazie la nivelul epiteliului pavimentos, cu sclerozarea stromei conjunctivale nazale și îngroșarea membranei bazale. [2], [3]

Semne și simptome

Tabloul clinic al rinitei alergice este complex. Manifestările clinice apărute sunt caracteristice sferei nazale, oculare și otice.

Triada simptomatică specifică rinitei alergice sezoniere:

• obstrucție nazală, bilaterală;
• strănut intens, în salve;
• secreții nazale, abundente, apoase (hidroree, rinoree).

Maniestări clinice specifice sferei nazale:

• congestie și obstrucție nazală bilaterală;
• rinoree;
• hidroree;
• strănut intens;
• senzația de mâncărime a nasului (prurit nazal);
• prezența salutului alergic, semn clinic specific bolnavului alergic, care presupune frecarea frecventă a nasului cu scop de a ameliora senzația de mâncărime, cu dosul palmei spre exterior și palma în sus;
• hiposmie;
• alterarea mirosului;
• respirație prin cavitatea nazală;
• senzația de presiune la nivel sinusal.

Manifestări clinice alergice oculare:

• lăcrimare excesivă;
• facies încercănat;
• senzația de mâncărime la nivelul ochilor (prurit ocular);
• fotosensibilitate;
• senzația de corpi străini în ochi;
• iritația mucoasei conjunctivale, congestie conjunctivală și apariția conjunctivitei.

Manifestări clinice alergice auriculare:

• hipoacuzie;
• înfundarea urechilor;
• senzația de tensiune în ureche;
• acufene;
• obstrucția trompei lui Eustachio.

De asemenea, bolnavii cu rinită alergică pot prezenta și alte simptome generale, precum: durere la nivelul feței, cefalee, fatigabilitate, insomnie, iritabilitate, tuse (inițial seacă, iar mai apoi productivă), senzația de mâncărime la nivelul paladului dur (prurit palatinal).
La examinarea clinică a bolnavului, medicul poate decela prezența unei mucoase nazale umede, hiperemiate, acoperită cu secreții nazale muco-seroase abundente. Poate fi observată prezența polipilor nazali. La examinarea oftalmologică, mucoasa conjunctivală este iritată, roșie, edemațiată. [1], [2], [4], [5], [6], [10]

Diagnostic

Diagnosticul de rinită alergică sezonieră se pune pe baza:

• anamnezei (simptomele amintite de bolnav, momentul apariției, durata; antecedente personale patologice - dacă persoana a mai prezentat în antecedente episoade de rinită alergică, dacă se știe alergică la praf, puf, polen, produse cosmetice sau alimentare; mediul în care locuiește persoana; ocupația profesională; dacă fumează etc.);
• a examenului obiectiv (prezența semnelor clinice amintite anterior);
• a investigațiilor paraclinice (teste cutanate – Prick testul, rinoscopia anterioară, determinarea nivelului de IgE etc.).

Diagnosticul diferențial al rinitei alergice sezoniere trebuie efectuat mai întâi cu celelalte tipuri de rinită întâlnite în practica medicală:

• rinita luetică (frecvent întânită în rândul copiiilor ale căror mame au fost diagnosticate cu sifilis; se caracterizează prin rinoree sero-hemoragică, însoțită de răgade ale comisurilor nazale și pemfigus palmo-plantar);
• rinita cronică atrofică (cunoscută și sub denumirea de ozenă, prezintă o evoluție prelungită, la efectuarea examenului microscopic poate fi observată atrofia țesutului epitelial aflat în componența mucoasei nazale);
• rinita vasomotorie (se caracterizează prin afectarea mucoasei nazofaringiene cu apariția unor manifestări clinice complexe, similare rinitei alergice, apărute în absența unui teren alergic);
• rinita indusă de medicamente (cea mai frecvent întâlnită fiind rinita indusă de ingestia crescută de agoniști alfa-adrenergici);
• rinita nealergică cu eozinofile;
• rinita granulomatoasă;
• rinita apărută pe fondul unor tulburări hormonale (rinita apărută pe perioada sarcinii, administrarea excesivă de hormoni estrogeni, utilizarea anticoncepționalelor, hipotiroidism);
• rinita apărută în anumite condiții patologice (corpii străini intranazali, hipertrofia adenoidiană, tumori intranazale, deviația de sept).

De asemenea, există alte patologii asemănătoare rinitei alergice, care impun efectuarea diagnosticului diferențial:

• sinuzita acută și cronică;
• anomalii structurale ale nazofaringelui (atrezia coanală);
  iritația mucoasei nazale apărută în urma expunerii prelungite la agenți iritanți;
  edemul proeminent al mucoasei nazale din sarcină;
• infecțiile căilor respiratorii superioare (faringe, laringe, trahee). [5], [7], [10]

Investigații paraclinice

Analizele generale ale sângelui. În cazul rinitei alergice, hemoleucograma este în general normală. În cazul în care apare suprainfecție prin hipersecreție de mucus la nivelul mucoasei nazale poate apărea leucocitoza (creșterea numărului de leucocite). Formula leucocitară este sugestivă, în cazul bolnavilor cu rinită alergică poate fi observată creșterea numărului de eozinofile (peste 400/mmc).
Imunoelectroforeza este utilă pentru determinarea nivelului de IgE. În rândul bolnavilor cu rinită alergică s-a observat creșterea valorilor IgE. În acest sens mai pot fi efectuate două tipuri de teste imunologice: testul PRIST și testul RAS, urile pentru determinarea IgE serice specifice și a cantității totale de IgE prezentă în sânge.

Rinoscopia anterioară este o investigație care permite examinarea cavităților și a mucoasei nazale. La examinarea rinoscopică poate fi observată prezența unei mucoase nazale edemațiate, de culoare roșie-violacee, acoperită cu secreții nazale muco-seroase din abundență.

Endoscopia nazală pune în evidență mucoasa nazală tumefiată, palidă, de culoare albăstruie, acoperită de secreții sero-mucoase abundente.

Rinomanometria este o investigație care permite măsurarea nivelului de oxigen intranazal. Prin această investigație se poate observa apariția edemului la nivelul mocoasei nazale și se poate aprecia gradul de obstrucție nazală.

Testul cutanat cu alergeni. Pot fi descrise două tipuri de teste cutanate cu rezultat pozitiv specific persoanelor alergice:

• testul Prick se realizează prin injectarea intradermică a unei substanțe alergenice, cu citirea rezultatelor la 25 de minute, respectiv 48 de ore de la injectare; în cazul persoanelor alergice la substanța injectată intradermic, în decursul a 25 de minute la locul injectării va apărea o papulă care este expresia hipersensibilității organismului la alergenul injectat;
• testul Patch presupune aplicarea pe piele a unor plasturi care conțin substanțe alergenice; citirea rezultatelor se va efectua la 36, respectiv 72 de ore de la aplicare; asemenea testului Prick, în cazul persoanei sensibile la substanța alergenică injectată, la suprafața locului de injectare apare o formațiune papuloasă.

Citologia nazală este o investigație care presupune prelevarea unei mici cantități de secreții nazale din care se va efectua frotiu, urmând ca acesta să fie supus examinării microscopice. La examinarea microscopică a frotiului poate fi observată prezența în secreția nazală a numeroase eozinofile, putându-se calcula numărul lor. În cazul bolnavilor cu rinită alergică, în componența secrețiilor nazale există un număr crescut de eozinofile (peste 400/mmc).

Computer tomografia (CT) este utilă pentru confirmarea diagnosticului de sinuzită sau polipoză nazală. [1], [2], [4], [5]

Tratament

Tratamentul profilactic presupune evitarea expunerii la factorii alergeni prezenți în aer în perioadele de polenizare (primăvara și toamna). Se recomandă renunțarea la florile de apartament, renunțarea la animalele de companie, la acvariul cu pești și la orice alte produse care pot favoriza declanșarea rinitei alergice în perioadele de polenizare. De asemenea, se recomandă renunțarea la consumul de produse alimentare cu miere și a medicamentelor care conțin miere printre substanțele de amestec.

În cazul bolnavilor cu rinită alergică sezonieră este necesară efectuarea unei igiene riguroase a mediului în care trăiește bolnavul: se recomandă renunțarea la covoarele persane care pot reține praf, spălarea lenjerie de pat, a perdelei și a draperiei cel puțin o dată pe săptămână, curățirea camerei bolnavului trebuie să se realizeze cu cârpa umedă și cu aspiratorul, evitarea aglomerației în camera bolnavului.

Tratamentul imunoterapic este o metodă de hiposensibilizare care presupune administrarea pe cale orală sau subcutanată a unor mici cantități de alergen față de care bolnavul este sensibil, în scopul de a se produce anticorpi. Acești anticorpi vor împiedica acțiunea substanței antigenice la nivelul mastocitelor, blocând astfel eliberarea de IgE. Dintre medicamentele utilizate în cadrul imunoterapiei amintim: Rybomunil, Bronchovaxom, Lantigen B (cu administrare orală), Polidin și Bronhodin (cu administrare subcutanată).

Tratamentul medicamentos este instituit în funcție de severitatea afecțiunii și de manifestările clinice ale bolnavului. Dintre medicamentele administrate în cadrul rinitei alergice sezoniere amintim:

• decongestionantele nazale (Aerinaze, Vibrocil, Rinofluimucil);
• corticosteroizii cu administrare intranazală (Budesonid, Fluticasonă, Beclometasonă etc.) sau sistemică (Prednison, Prednisolon, Metilprednisolon, Hemisuccinat de Hidrocortizon etc.);
• antihistaminice din clasa H1 (Desloratadină, Loratadină, Ketotifen, Clemastină, Cetirizină);
• antileucotriene (Montelukast, Zafirlukast, Pranlukast, Zileuton);
• cromone (Cromoglicatul disodic, Nedocromilul sodic).

Tratament alternativ
Rhinolight este o metodă de tratament inovativă, administrată bolnavilor cu rinită alergică, cu administrare locală, a cărei eficiență a fost dovedită în rândul a numeroase persoane supuse acestui tip de tratament, lipstă de efecte secundare. Rhinolight este o formă de tratament fototerapic administrat intranazal, pe suprafața mucoasei nazale. Studiile au arătat că peste 90% dintre bolnavii supuși acestui tip de tratament au prezentat remisiune completă a bolii, cu îmbunătățirea semnificativă a manifestărilor alergice. Pentru dispariția completă a manifestărilor clinice ale bolii se recomandă ca pe perioada efectuării fototerapiei intranazale să se administreze antihistaminice pe cale orală (Desloratadină, Ketotifen, Loratadină etc.).

Fitoterapia: există anumite plante ale căror efecte s-au dovedit a fi beneficice asupra manifestărilor rinitei alergice sezoniere. Astfel, ceaiul de Trei-frați-pătați, Coada-șoricelului sau ceaiul de salvie, consumat dimineața pe nemâncate, poate determina ameliorarea simptomatologiei alergice. [4], [5], [8], [9], [10]

Evoluție și complicații

Netratată corespunzător și la timp, rinita alergică sezonieră se poate croniciza, manifestările clinice de hipersensibilitate apărute inițial în perioada polenizării (primăvara și toamna) persistând pe toată perioada anului. În timp, prin cronicizare, rinita alergică poate duce la apariția unor afecțiuni cronice, precum:

• sinuzita;
• astmul bronșic;
• polipoza nazală;
• otita seromucoasă cronică;
• faringita. [1], [2]