Fasceita plantara

Fasceita plantara reprezinta un proces inflamator dureros al fasciei plantare care este localizata la nivelul piciorului, plantar si este alcatuita din tesut conjunctiv. Cauza principala este de cele mai multe ori este uzura fasciei plantare sau a tendonului. Fasceita plantara este o afectiune destul de frecventa si poate fi dificil de tratat daca nu ii este acordata suficienta atentie. Afectiunea mai poarta denumirea de „calcaiul politistului”.

Cazurile indelungate de fasciita plantara demonstreaza adesea ca exista modificari degenerative mai mult decat inflamatorii, situatie in care afectiunea poarta denumirea de fascioza plantara. Intrucat tendoanele si ligamentele nu contin vase de sange, ele nu se inflameaza de fapt. In loc de aceasta, leziunea la nivelul tendonului este in general rezultatul unei acumulari in timp a rupturilor microscopice la nivel celular.

Fascia plantara este o banda fibroasa, groasa de tesut conjunctiv cu originea la nivelul suprafetei plantare a calcaneului (osul calcaiului) si care se extinde catre oasele metacrpiene, carpiene, falangiene. S-a dovedit ca fasceita plantara apare la aproximativ 10% din populatia din Statele Unite ale Americii. Este adesea asociata cu perioade lungi de obezitate. Printre populatiile non-atletice, este asociata cu un indice de masa corporala crescut. Durerea este de obicei resimtita in partea plantara a calcaiului si este de foarte multe ori de cea mai mare intensitate atunci cand se fac primii pasi. Un alt simptom pe care bolnavul il resimte este dificultatea in a efectua miscari de flexie sau extensie plantara. Mai exista posibilitatea asocierii unui alt simptom si anume durere la nivelul genunchiului, mai ales in cazul alergatorilor.

Cum se pune diagnosticul de fasceita plantara?

Diagnosticul de fasceita plantara este de cele mai multe ori stabilit prin examenul clinic care ar putea include verificarea picioarelor pacientului si analizarea pacientului in repaus si in miscare. De asemenea, examenul fizic va avea in vedere istoricul medical al pacientului, activitatea fizica, simptomele acuzate de pacient, toate aceste informatii fiind obtinute in cadrul anamnezei. Medicul ar putea considera ca este necesar sa se utilizeze si investigatiile paraclinice precum cele imagistice: radiografii, ecografii sau IRM.

Se pot gasi, asociati cu aceasta afectiune, pinteni ososi, care reprezinta mici calcificari osoase la nivelul osului calcaneu, caz in care durerea este produsa de fasciita plantara subiacenta si nu de insusi pintenul osos. Aceasta afectiune este responsabila de crearea pintenului si nu invers.

Uneori durerea resimtita la nivelul bazei degetelor, plantar este eronat considerata a fi produsa de fasciita plantara. O durere surda, amorteala in regiunea metatarsiana a piciorului poate exprima o metatarsalgie, cunoscuta si sub denumirea de capsulita.

Exista studii in prezent care sugereaza faptul ca fasceita nu reprezinta de fapt inflamatia fasciei plantare, dar inflamatia muschiului scurt al flexorului degetelor. Ultrasonografia (ecografie) evidentiaza fluid in muschi si nu in fascia plantara.

Care este tratamentul fasciitei plantare?

Optiunile de tratament pentru fasceita plantara includ:

• repausul
• erapie de masaj
• exercitii de stretching
• fizioterapie
• crioterapie
• termoterapie
• medicatie anti-inflamatoare
• injectii cu corticosteroizi
• interventie chirurgicala necesara in cazurile refractare.

De asemenea, in anumite cazuri, masajul zonei inflamate imbunatateste simptomele.

a) Tratamente prin exercitii fizice

Recomandarile pentru ameliorarea durerii si reducerea inflamatiei, bazate pe ultimele cercetari, includ exercitii de stretching care pot fi tolerate, repaus, utilizarea unor pantofi adecvati. Alti pasi pentru ameliorarea durerii includ: aplicarea de gheata, fasa elastica si instrumente ortopedice care pot oferi o ameliorare a durerii produse de fasciita plantara si ar putea creste abilitatea functionala a pacientilor cu fasceita plantara. Nu exista dovezi pentru a confirma utilitatea acestor instrumente pe termen lung in ameliorarea durerii si imbunatatirea functiei.

Exista totusi dovezi care confirma faptul ca exercitiile fizice ar putea aduce beneficii de 2-4 luni. Un studiu a aratat imbunatatirea pe o perioada de patru luni cu aceste exercitii. Un alt studiu a demonstrat ca ratele de succes mari nu ar fi corecte, intrucat studiul nu a fost „orb”, astfel incat rezultatele au fost subiective. Intrucat este dificil de realizat un studiu dublu orb cu implicarea exercitiilor fizice, astfel de studii sunt vulnerabile efectului placebo.

Durerea aparuta cu primii pasi realizati la inceputul zilei poate fi redusa remarcabil prin exercitii fizice inainte de bagarea in pat. Se pot folosi fese sterile pe timpul noptii pentru a tine piciorul intr-o pozitie de dorsiflexie pentru imbunatatirea flexibilitatii musculare si a ameliora durerea aparuta in timpul mersului. Exista diverse intrumente utilizate, de diferite modele.

b) Medicatia

Pentru calmarea durerii si inflamatiei se pot administra medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene precum aspirina sau ibuprofen, insa acestea trebuie utilizate cu masura pentru a nu produce reactii adverse. Totusi, beneficiile acestora sunt limitate.

Dexametazona 0,4% sau acid acetic 5% utilizate in iontoforeza impreuna cu exercitii fizice pot oferi ameliorarea durerii si imbunatirea functionala.

Injectiile locale cu corticosteroizi ofera adesea ameliorare temporara sau permanenta dar pot fi foarte dureroase, mai ales daca nu sunt combinate cu un anestezic local si nu sunt introduse incet, cu un ac cu diametru mic. Ratele de recurenta ar putea fi mai mici in cazul in care injectia este realizata sub ghidaj ecografic. Injectiile repetate cu steroizi ar putea rezulta in ruperea fasciei plantare, de aceea, in ciuda faptului ca aceasta metoda se poate dovedi a fi utila initial, aceasta poate avea efecte nedorite pe termen lung.

c) Interventia chirurgicala

Interventia chirurgicala se insoteste de riscul lezarii unui nerv, a infectiei, rupturii fasciei plantare si esecului de a ameliora durerea. Procedurile chirurgicale standard, precum „eliberarea” fasciei plantare, sunt utilizate ca ultima metoda, in situatia in care celelalte tratamente au dat gres si adesea conduc la complicatii precum diminuarea arcului si durere in zona supero-laterala a piciorului din cauza compresiei osului cuboid. Acest lucru va permite decompresiunea muschiului inflamat din vecinatate, cu toate ca nu rezolva problema subiacenta. Metoda permite existenta unui spatiu mai extins pentru muschiul inflamat, in acest fel ameliorand durerea si presiunea. O injectie realizata sub ghidaj ultrasonografic ar putea fi mult mai sigura. Un ac se introduce in fascia plantara si este tras inainte si inapoi pentru a intrerupe tesutul fibros.

Procedura Topa (interventia chirugicala de coblatie) a fost utilizata cu succes in tratamentul fasceitei plantare recalcitrante. Aceasta procedura utilizeaza ablatia prin radiofrecventa si este o procedura minim invaziva.

d) Terapia extracorporeala cu unde de soc

Exista dovezi si recomandari contradictorii in ceea ce priveste eficacitatea acestei terapii sau a utilizarii undelor acustice, ca tratament pentru fasceita plantara. Un studiu a demonstrat eficacitatea metodei cu unde dupa mai multe luni de la debutul tratamentului, ca posibila alternativa la interventia chirurgicala. Totusi, alte cercetari, inclusiv una publicata in Jurnalul de Medicina din Marea Britanie, au demonstrat ca nu exista dovezi care sa sustina utilizarea acestei metode in tratamentul fasceitei plantare. O metanaliza publicata in anul 2002 a descoperit ca aceasta terapie a reprezentat un tratament eficace pentru cazurile de fasciita plantara care nu au raspund la tratamentele non-chirurgicale. Academia Americana a Chirurgilor Ortopezi recomanda incercarea acestei metode inantea interventiei chirurgicale, intrucat implica riscuri minime, insa din cauza faptului ca nu prezinta rezultate remarcabile, nu este realizata de rutina.