Eritroza - roșeața pielii / tegumentară

Eritroza, cunoscută și sub denumirea de eritromelalgie, reprezintă o afecțiune medicală rară caracterizată printr-o triadă simptomatică ce include prezența roșeții, senzației de căldură și durerea arzătoare, afectând în principal extremitățile inferioare. În unele cazuri, însă, aceasta poate fi identificată și la nivelul extremităților superioare, fiind deseori declanșată de activitatea fizică și putând fi ameliorată prin răcirea părților afectate.

Deși eritromelalgia este dezvoltată de obicei bilateral, aceasta poate apărea și unilateral, în special în cazurile de eritromelalgie secundară. În plus, au fost raportate cazuri în care este afectată exclusiv fața, însă astfel de situații sunt rare.

Roșeața de la nivel tegumentar se poate clasifica, în funcție de tipul acesteia, în două categorii:

• eritroza primară;
• eritroza secundară. (1)

Etiopatogenie

Eritroza primară: În majoritatea cazurilor, eritroza este clasificată ca fiind primară, astfel aceasta fiind dezvoltată fără o cauză subiacentă identificabilă, considerându-se o afecțiune transmisă ereditar sau idiopatică. Se consideră că eritroza primară apărută pe cauză genetică are la bază mutații ale genelor SCN9A, SCN10A și SCN11A ce regulează canale de natriu din cadrul rădăcinilor posterioare ale ganglionilor simpatici ai sistemului nervos vegetativ. (2)

Eritroza secundară: Eritromelalgia poate apărea și ca rezultat al altor afecțiuni subiacente, printre care se numără:

• intoxicații cu anumite specii de ciuperci;
• administrarea anumitor medicamente;
• diabetul de tip 1 sau 2;
• insuficiență venoasă;
• intoxicații cu mercur;
• tulburări autoimune;
• disfuncții tiroidiene;
• anemie pernicioasă;
• scleroză multiplă;
• leziuni nervoase;
• hipertensiune;
• infecții;
• tumori. (3)

Dintre infecțiile cele mai frecvente care determină apariția etritrozei se află cele cu virusul HIV, gripal, sifilis și poxviridae. Pe de altă parte, afecțiunile autoimune ce predispun la dezvoltarea acesteia sunt lupusul eritematos sistemic și artrita reumatoidă. (1)

Semne și simptome

Tabloul clinic al eritrozei este guvernat de triada simptomatică pe care aceasta o determină, reprezentată de:

• hipertermie tegumentară;
• dureri de intensități variate;
• roșeață a pielii. (4)

Cele trei manifestări sunt deseori generate de exercițiu fizic, purtarea de îmbrăcăminte sau încălțăminte strâmtă, statul în picioare sau locuitul într-o climă caldă. Acestea sunt ameliorate de scăderea temperaturii corporale prin utilizarea de evantaie sau de pachete cu cuburi de gheață. Cu toate acestea, tegumentele afectate în acest sens nu prezintă nicio modificare în absența stimulilor, însă se pot întâlni fenomene Raynaud între episoadele de eritroză, definite drept îngustarea vaselor sanguine în extremități, cu efect de scădere a fluxului sanguin. (5, 6)

Pacienții cu eritroză prezintă, pe fondul triadei de simptome, prezintă și umflături ale zonelor afectate sau creșteri ale temperaturii corporale sistemic, prin dilatarea marcată a vaselor sanguine, ce se întâlnește în timpul episoadelor. Mai mult, aceștia transpiră excesiv, fenomen cunoscut sub denumirea de hiperhidroză. De asemenea, la examinarea fizică a acestora se pot întâlni și acrocianoză, adică colorații albăstrii ale tegumentelor extremităților, în condițiile unei mobilități articulare normale și a unui puls periferic fiziologic. (1)

Eritroza plantară

În majoritatea cazurilor, eritroza afectează regiunea plantară a membrelor inferioare, cauzând apariția unor simptome care pot fi diferite față de cele specifice localizării în alte zone ale corpului. Eritroza plantară se poate manifesta prin roșeață, căldură și senzații intense de mâncărime sau arsură în tălpi, putând să interfereze cu mersul sau cu alte activități zilnice.

Factorii declanșatori pentru eritroza plantară sunt căldura, presiunea prelungită la nivelul picioarelor, frecarea exagerată a acestora de anumite materiale sau expunerea la diverse substanțe. Opțiunile de tratament includ purtarea încălțămintei cu talpă din material moale, ce amortizează șocurile mecanice din timpul mersului, ventilarea picioarelor, introducerea acestora în apă rece și aplicarea de substanțe topice sau medicamente administrate oral pentru ameliorarea simptomelor. (1, 7)

Eritroza facială

În unele cazuri, eritroza poate afecta fața, putând avea un impact semnificativ asupra calității vieții și a stimei de sine a unei persoane. Factorii declanșatori pentru eritroza facială pot include expunerea la căldură, lumina soarelui, alimentele picante, alcoolul, stresul sau factori emoționali. Opțiunile de tratament pentru aceasta presupun atât elemente comune cu cea plantară, adică medicamente topice sau administrate oral, însă se pot trata și prin terapie cu laser. (8)

Tratament

Tratamentul eritrozei urmărește ameliorarea simptomelor, reducerea durerii și îmbunătățirea calității vieții pacienților ce suferă de aceasta, depinzând în primul rând de natura afecțiunii și de tipul său. Astfel, în ciuda faptului că pentru eritroza primară atitudinea terapeutică este una exclusiv de ameliorare simptomatică, opțiunile de tratament de primă intenție pentru eritroza secundară unor alte afecțiuni presupun tratarea acestora. (1)

În plus, este recomandată și schimbarea stilului de viață, care constă în evitarea factorilor declanșatori, cum ar fi expunerea la căldură, lumina soarelui, alimente picante, alcool și stres emoțional, putând ajuta astfel la reducerea frecvenței și severității episoadelor de eritroză. Mai mult, unguentele topice care conțin substanțe precum capsaicina sau lidocaina pot fi aplicate pe zonele afectate pentru a oferi ameliorare temporară a durerii și pentru a reduce eritemul cutanat.

Pot fi prescrise și medicamente administrate oral, precum antiinflamatoarele nonsteroidiene, anticonvulsivante sau anumite antidepresive pentru a ajuta la gestionarea durerii și reducerea frecvenței episoadelor de eritroză. De asemenea, în practica medicală se utilizează și metixilenul sau, ca alternativă, carbamazepina în asociație cu gabapentina, în special pentru tipul primar al afecțiunii. (1, 5)

Prevenire

Deși eritroza nu poate fi întotdeauna prevenită, anumite măsuri pot ajuta la reducerea frecvenței și severității episoadelor, printre acestea numărându-se:

• protejarea zonelor potențial afectate;
• evitarea factorilor declanșatori;
• utilizarea de protecție solară;
• testări genetice. (5)

Prognostic

Prognosticul persoanelor cu eritroză variază în funcție de cazul clinic și de răspunsul la tratament. Deși eritroza este o afecțiune cronică care poate necesita tratament continuu, mulți pacienți înregistrează ameliorări ale simptomelor și îmbunătățirea calității vieții în urma unor scheme terapeutice.

Opțiunile de tratament adaptate nevoilor individuale, inclusiv modificările stilului de viață, medicamentele topice sau orale și măsurile de susținere, pot ajuta la gestionarea simptomelor și la reducerea frecvenței și intensității episoadelor de eritroză. Astfel, prin inițierea unui tratament adecvat, persoanele ce suferă de eritroză pot duce o viață normală, prin reducerea impactului acestei afecțiuni asupra activităților zilnice. (1)