Eritemul toxic al nou-născutului

Eritemul toxic al nou-născutului este o afecțiune dermatologică apărută în perioada neonatală (în primele 2-14 zile după naștere), caracterizată prin apariția unei erupții tegumentare discrete, sub aspectul unor macule eritematoase, însoțite de edem și urticarie.

În numeroase cazuri, erupția tegumentară se remite spontan după câteva zile. Sunt descrise și cazuri rare de eritem toxic al nou-născutului în care, în urma leziunilor eruptive maculo-eritematoase apar mici flictene sau pustule, bogate în eozinofile. [1], [2], [4]

Epidemiologie

Conform studiilor efectuate, eritemul toxic al nou-născutului este înregistrat în aproximativ 30% din totalitatea nașterilor de pe glob.

Boala este mult mai frecvent întâlnită în rândul băieților, față de fetițe. Din totalitatea cazurilor de eritem toxic al nou-născutului, aproximativ 55% sunt înregistrate în rândul băieților, iar 30% în rândul fetițelor. Cu toate acestea, un risc crescut de apariție al eritemului toxic al nou-născutului a fost înregistrat în cazurile în care prima sarcină este fetiță. [3], [4], [5]

Cauze și factori de risc

Factorul etiologic principal, care determină apariția eritemului toxic la nou-născuți, nu este cunoscut. Au fost descriși anumiți factori favorizanți care prin prezență pot facilita apariția acestei afecțiuni.

Factorii favorizanți sunt reprezentați de următoarele aspecte:

• Factorul imunologic. Datorită faptului că, în componența leziunilor tegumentare pot fi identificați numeroși mediatori imuni și inflamatori (precum interleukina 1, interleukina 8, aquaporina 3, peptidul antimicrobian LL-37, oxidul nitric, etc.), unii cercetători susțin faptul că eritemul toxic al nou-născutului poate apărea ca o reacție a sistemului imunologic al organismului gazdă.
• Factorul alergenic. Cu toate că nu a fost identificată prezența unor factori alergenici, datorită infiltratului inflamator bogat în eozinofile, prezent în cantități crescute în componența leziunilor eruptive, poate fi suspectată prezența factorului alergenic favorizant.
• Expunerea la diferiți factori iritanți (precum săpunuri, șampoane, detergenți, etc.)
• Greutatea mare la naștere
• Nașterea pe cale vaginală
• Durata mare a actului nașterii
• Vârsta gestațională mai mare. [2], [3], [4], [5]

Semne și simptome clinice

Erupția tegumentară maculo-eritematoasă apărută în cadrul eritemului toxic al nou-născutului este generalizată, cu excepția palmelor și a plantelor.

Leziunile eruptive apar cu predilecție la nivelul trunchiului și la nivelul feselor. Cu toate acestea, leziunile eruptive pot fi întâlnite și în alte zone ale corpului, exceptând mucoasele, palmele și plantele.

Leziunile maculare prezintă aspect neregulat, dimensiuni variabile, sunt eritematoase și sunt însoțite de edem și prurit tegumentar. În cazurile severe, leziunile maculare pot fi înlocuite de papule sau pustule, de culoare albă, apărute pe un fond eritematos.

Erupția maculo-eritematoasă poate apărea în primele 10-14 zile de la naștere și prezintă o durată de aproxmativ 48 de ore, după care se remit spontan, nefiind necesară inițierea unor măsuri terapeutice. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic

Diagnosticul de eritem toxic al nou-născutului se pune pe baza semnelor clinice descrise anterior (apariția erupției tegumentare maculo-eritematoase însoțită de edem și urticarie) și pe baza examenului histopatologic al leziunilor.

Examenul histopatologic al leziunilor tegumentare eruptive poate indica prezența polinuclearelor eozinofile în componența acestora din urmă.

Diagnosticul diferențial al eritemului toxic al nou-născutului trebuie efectuat cu următoarele afecțiuni:

• Pojarul
• Foliculita
• Herpesul zoster
• Miliaria
• Candidoza cutanată
• Înțepătura de insecte
• Manifestările cutanate apărute în cadrul infecțiilor cu Herpes simplex
• Incontinentia pigmenti
• Infecția cu virusul varicelo-zosterian
• Melanoza pustulară neonatală tranzitorie
• Miliumul. [3], [4], [5]

Tratament

În cazul eritemului toxic al nou-născutului nu se recomandă administrarea vreunui tratament medicamentos deoarece erupția maculo-eritematoasă și celelalte manifestări clinice care o însoțesc (edem, urticarie) se remit spontan, fără leziuni cicatriceale și fără recidivă. [1], [2], [4]