Epiblefaron

Epiblefaronul reprezintă o anomalie oculară relativ frecvent diagnosticată la copi din Asia. Aceasta este caracterizată de existenţa unui pliu cutanat suplimentar orietat orizontal care se localizează la colţul ochiului, cel mai frecvent la nivelul pleoapei inferioare. (1) Această afecțiune se localizează la nivelul treimii mediale până la o jumătate din dimensiunea pleoaplei în funcție de gravitate. (6) În cele mai multe cazuri, epiblefaronul apare bilateral (aproximativ 90% dintre cei diagnosticați), dar au fost descrise și cazuri de epiblefaron unilateral (10%). (5)

Epiblefaronul poate apărea singur sau poate fi însoțit de alte anomalii congenitale la nivel ocular. Există o asociere importantă între epiblefaron localizat la nivelul pleoapei inferioare și astigmatism. (2), (4)

Cauze și factori de risc

Epiblefaronul este o afecțiune congenitală. Cele mai frecvente două cauze de apariţie a epiblefaronului la nivelul pleoapei inferioare la copii este lipsa de dezvoltare normală a acesteia printr-o retracţie inadecvată (marcată de absența adeziunii cutanate) sau inserția mușchiului preseptal orbicular mult prea aproape de marginea pleoapei ceea ce determină deplasarea anterioară a țesutului cutanat și muscular adiacent rezultând în atrofie musculo-cutanată. (1)

Ca factori de risc, s-a obervat că această anomalie apare mai frecvent la copii asiatici și la cei hispanici. Acesta este prezent la un procent de 46-52,5% dintre copiii orientali. Nu a fost evidențiată o repartiție specială în funcție de gen. (5)

Severitatea epiblefaronului este apreciată în funcție de numărul de gene care sunt implicate în pliul cutanat și care poate varia. (5)

Semne și simptome

Elementele principale care descriu epibelfaronul sunt pliul cutanat, mușchiul ciliar care are raport direct cu corneea și eroziunile corneene. (2) De cele mai multe ori, această afecțiune este asimptomatică. (3)

Printre simptomele asociate acestei afecțiuni se enumeră: (1)

• Iritație oculară manifestată prin epiforă, fotofobie, reflex de clipire frecvent, senzație de corp străin la acest nivel
• Eroziuni corneene
• Afectarea funcției vizuale

Diagnostic clinic și paraclinic

Diagnosticul clinic este cel care primează. Prin simpla observare a individului se poate observa pliul cutanat orizontal de la nivel ocular asociat cu hipertrofia mușchiului orbicular. La îndepărtarea cu grijă a pliului cutanat se poate observa marginea inferioară a pleoapei care este poziționată normal, astfel făcându-se un diagnostic diferențial cu entropionul. (3)

Din punct de vedere histopatologic, muschiul preseptal orbicular a fost de cele mai multe ori hipertrofic și poziționat peste mușchiul orbicular, determinând rotația țesutului. (3)

Tratament

De cele mai multe ori, în primii ani de viață, epiblefaronul se remite datorită creșterii diferențiale ale structurilor oasoase ale feței. Există însă și cazuri în care tratamentul chirurgical poate fi necesar pentru îndepărtarea structurilor suplimentare. (3)

Tratamentul chirurgical este impus numai când există o afectare severă a funcției vizuale sau când simptomatologia este semnificativă. Există mai multe proceduri chirurgicale care au ca obiectiv crearea unei adeziuni între lamela anterioară a pleoapei și mușchii ridicători ai pleoapei. Cea mai frecvent utilizată procedură chirurgicală este procedura Hotz modificată (cunoscută și sub denumirea de procedura Hotz-Celsus) care presupune excizia pliului cutanat și al mușchiului orbicular cu fixare tarsală. Aceasta este o procedură simplă și care se soldează cu corecția epiblefaronului. Retracția pleoapei inferioare poate să apară în urma acestei intervenții în cazurile în care este necesară excizia unei porțiuni semnificative de țesut cutanat sau de mușchi orbicular. De asemenea, dacă se practică excizia unui pliu cutanat de dimensiuni mai mici, epiblefaronul poate fi recurent. (6)