Encefalita japoneză

Encefalita japoneză este o boală infecțioasă rară, dar gravă, cauzată de un virus transmis în principal prin mușcăturile de țânțari infectați. Uneori, virusul poate fi transmis de la o persoană la alta prin intermediul sângelui sau al fluidele corporale, dar acest lucru este extrem de rar. Encefalita japoneză afectează sistemul nervos central și poate duce la inflamarea creierului și a măduvei spinării, ceea ce poate cauza complicații grave, cum ar fi leziuni permanente ale creierului și chiar moartea. (1, 2, 3, 4)

Cauze și factori de risc

Encefalita japoneză este cauzată de virusul encefalitei japoneze (JEV), care este transmis prin înțepătura unor țânțari infectați, în special de țânțarii din genul Culex. Virusul aparține familiei Flaviviridae și este răspândit în principal în zonele rurale din Asia de Sud și de Est, dar a fost raportat și în alte părți ale lumii. Factorii de risc pentru encefalita japoneză includ:

• călătoria în zone endemice (encefalita japoneză este mai frecventă în zonele rurale din Asia de Sud și de Est);
• perioadele de activitate a țânțarilor (țânțarii care transmit virusul encefalitei japoneze sunt mai activi în timpul sezonului ploios și umed). (1, 2, 3)

Semne și simptome

Simptomele encefalitei japoneze pot fi ușoare la început, dar se pot agrava în termen de câteva ore sau zile. Simptomele inițiale includ febră, dureri de cap, greață, vărsături și oboseală generală. Timpul în care simptomele encefalitei se agravează poate varia în funcție de cauza infecției, severitatea infecției și starea generală de sănătate a pacientului.

Simptomele pot evolua rapid, în termen de câteva ore sau zile, sau pot să apară progresiv, în decurs de câteva săptămâni. În unele cazuri, simptomele pot să se stabilizeze sau să se amelioreze, în timp ce în altele pot să se agraveze și să ducă la complicații severe. Simptomele severe ale encefalitei japoneze pot include:

• convulsii;
• rigiditate musculară;
• pierderea conștiinței;
• delir;
• paralizie;
• alte probleme neurologice.

În ceea ce privește riscul de a dezvolta complicații grave în urma contractării virusului, acesta este mai ridicat în rândul copiilor și a adulților de vârstă înaintată. De asemenea, persoanele cu sistemul imunitar slăbit sau cu boli cronice sunt mai susceptibile să dezvolte simptome severe ale bolii. (1, 2, 4)

Diagnostic

Encefalita japoneză poate fi diagnosticată prin teste de sânge și prin testarea lichidului cefalorahidian (LCR), în care poate fi detectată prezența virusului encefalitei japoneze. Uneori, în general după confirmarea diagnosticului prin evaluarea LCR, se poate utiliza imagistica pentru a evalua eventualele leziuni cerebrale. (3, 4)

Tratament

Tratamentul pentru encefalita japoneză este în general simptomatic și implică administrarea de anticonvulsivante pentru a preveni convulsiile, analgezice și antispastice pentru a controla durerea și spasmele musculare, precum și administrarea de lichide și nutrienți prin perfuzie intravenoasă, în cazul în care pacientul prezintă deshidratare.

În cazurile severe de encefalită japoneză, este posibil să fie necesară internarea în spital pentru monitorizare și tratament. În prezent nu există un tratament antiviral specific pentru virusul japonez al encefalitei. Cu toate acestea, în spitale se utilizează medicamente antivirale tipice, precum aciclovir, administrate intravenos, pentru a trata infecția virală. De asemenea, pentru a ajuta la combaterea virusului, poate fi recomandată terapia cu imunoglobulină. (3, 4, 6)

Vaccinarea împotriva virusului encefalitei japoneze

În prezent există vaccinuri disponibile pentru prevenirea encefalitei japoneze. Vaccinarea este recomandată pentru persoanele care călătoresc în zonele endemice ale virusului și pentru lucrătorii din domeniul agricol care lucrează în zonele endemice. (5, 6)

Recomandări

Este important să consultați un medic dacă prezentați simptome de encefalită japoneză sau dacă călătoriți în zonele endemice ale virusului și să luați măsuri de precauție pentru a preveni expunerea la țânțari, cum ar fi purtarea hainelor lungi și aplicarea de spray-uri împotriva țânțarilor. (1, 2, 3)