Edem generalizat

Edemul cunoscut drept hidrops reprezinta o acumulare anormala de fluid sub piele sau in cavitatile corpului, ducand la tumefierea regiunii anatomice afectate sau a organului in cauza. In general, cantitatea de fluid interstitial este determinata de echilibrul homeostaziei lichidelor si de cresterea secretiei fluidelor in interstitiu sau afectarea inlaturarii acestora.

Edemele cutanate pot fi caracterizate ca avand godeu sau fara godeu. Semnul godeului apare la aplicarea unei presiuni intr-o zona mica de piele, de obicei cu un deget, urmata de persistenta identatiei pentru o anumita perioada dupa eliberarea presiunii. Edemul periferic cu godeu este cel mai frecvent tip de edem, fiind rezultatul retentiei de fluide. Poate fi determinat de o boala sistemica, sarcina la unele femei, fie direct sau prin insuficienta cardiaca sau de catre anumite conditii cum sunt venele varicoase, tromboflebita, intepaturile insectelor si dermatita. Edemul fara godeu este observat cand identatia nu persista. Este asociat cu anumite conditii patologice precum limfedemul, lipoedemul si mixedemul. Edemul determinat de malnutritie defineste kwashiorkorul.

Edemul generalizat sau local poate fi un efect secundar al procedurilor chirurgicale. Locul interventiei este normal predispus la un grad de tumefiere post-operatorie, mai ales datorita tipului invaziv al interventiei care necesita un timp de vindecare mai lung. Interventiile chirurgicale orale si lucrarile dentare pot de asemenea determina edeme.

Femeile insarcinate retin in mod natural fluide in exces. Astfel nu este neobisnuita dezvoltarea unor edeme locale sau chiar generalizate in timpul ultimului semestru de sarcina. De obicei, orice edem care apare in timpul sarcinii trebuie remediat dupa nastere. In timpul menstruatiei femeia este mai predispusa la dezvoltarea unor edeme generalizate, conducand la castig in greutate pe baza apei si a retentiei excesive a fluidelor. Aceasta nu este o conditie severa de obicei, majoritatea femeilor revenind la normal dupa ce se termina ciclul menstrual. Alte circumstante care pot determina edeme generalizate sau tumefiere locala cuprind administrarea anticonceptionalelor orale, mai ales nivelelor mari de estrogeni continute. Dezechilibrele hormonale de la debutul menopauzei pot de asemenea determina simptomele edemelor la unele femei.

Unele persoane care sunt predispuse la dezvoltarea edemelor pot necesita restrictii ale sari in dieta, deoarece este cunoscut efectul de retentive a apei de catre sare la anumiti indivizi. Acelasi efect poate apare si la unele persoane care au deficite ale vitaminei B.

Mecanismul aparitiei edemului

O crestere a presiunii hidrostatice apare in insuficienta cardiaca. Scaderea presiunii osmotice apare in sindromul nefrotic si in insuficienta hepatica. In patologiile amintite mai sus, edemul se dezvolta prin astfel de dezechilibre.
Edemele apar in anumite organe ca parte a raspunsului inflamator, de exemplu. Anumite organe dezvolta edem prin mecanisme specifice tisulare.

Sase factori pot contribui la formarea edemului:

• cresterea presiunii hidrostatice
• reducerea presiunii osmotice in vasele de sange
• cresterea presiunii osmotice tisulare
• cresterea permeabilitatii vaselor de sange (inflamatie)
• obstructia vaselor de sange sau a clearace-ului prin sistemul limfatic
• modificari ale retinerii apei in organism.

Generarea fluidului interstitial este reglata de fortele ecuatiei Starling. Presiunea hidrostatica din vasele de sange tinde sa determine scurgerea apei in tesuturi, conducand la o diferenta a concentratiei de proteine intre plasma si tesuturi. Ca rezultat, presiunea osmotica al nivelului mare de proteine din plasma tinde sa atraga apa inapoi in vasele de sange din tesuturi. Ecuatia Starling spune ca rata de scurgere a fluidelor este determinate de diferenta dintre cele doua forte si de asemenea de permeabilitatea vaselor de sange din tesuturi, determinand rata de scurgere. Pierderea de fluide apare mai ales in capilare si venule, care au o membrana semi-permeabila care permite apei sa treaca mai usor decat proteinele.
Modificarile variabilelor ecuatiei Starling pot contribui la formarea edemului fie prin cresterea presiunii hidrostatice din vasele de sange, o scadere a presiunii osmotice in vasele de sange sau o crestere a permeabilitatii vaselor de sange. Ultima are doua efecte: permite apei sa treaca mai usor si reduce presiunea osmotica permitand proteinelor sa paraseasca vasele mai repede.

Exemple de edeme in organe specifice

• edemul cerebral: este acumularea de fluide extracelulare in creier, poate apare in statusuri toxice sau metabolice si in conditii precum lupusul sistemic sau reducerea oxigenului in altitudinile mari, duce la somnolenta si pierderea constientei;
• edemul pulmonar: apare cand presiunea in vasele de sange din plaman este ridicata datorita unei obstructii a venelor pulmonare, aceasta este rezultatul cel mai adesea insuficientei ventriculului stang cardiac, mai poate apare si in raul de altitudine sau inhalatia de chimicale toxice, edemul pulmonar duce la scurtarea respiratiei, pleureziile pot apare cand fluidul se acumuleaza in cavitatea pleurala;
• edemul poate fi regasit si in cornea ochiului in cadrul glaucomului, a conjunctivitei severe sau a keratitei sau dupa o interventie chirurgicala, poate determina halouri colorate in jurul obiectelor colorate;
• edemul periorbital sau ochii pufosi, tesuturile periorbitale sunt edematoase cel mai adesea imediat dupa trezire, probabil ca rezultat al redistributiei gravitationale a fluidelor in pozitia orizontala;

Edemul cutanateste frecvent in intepaturile insectelor si la contactul pielii cu anumite plante care secreta substante otravitoare ducand la dermatita de contact

• o alta forma cutanata de edem este mixedemul, cauzat de cresterea depozitarii de tesut conjunctiv, edemul este cauzat de cresterea tendintei tisulare de a retine apa in spatiul extracelular prin cresterea depozitarii de molecule de hialuronan in matricea tisulara, edemul se formeaza mai ales la batrinii care stau mai mult timp intr-o singura pozitie si nu este bine inteles;
• in limfedem inlaturarea anormala a fluidului interstitial este cauzata de insuficienta sistemului limfatic, datorita unei obstructii, a unei presiuni printr-o tumora sau a unor ganglioni mariti, a distrugerii vaselor limfatice prin radioterapie sau infiltratia acestora in infectii;
• hidropsul fetal este o conditie in care fetusul este caracterizat de acumularea de fluid sau edem in cel putin doua compartimente fetale.

Anasarca - Edem generalizat extrem

Anasarca este o edematiere generalizata observata la pacientii critici. Este o forma de edem in care tumefierea este cauzata de trecerea fluidului celular si poate varia in intensitate. Unii pacienti au edeme moderate si acuza usor disconfort, in timp ce altii pot fi semnificativ si vizibil edematiati, cu dureri determinate de edeme. Optiunile terapeutice se bazeaza pe incercarea eliminarii cauzei si pe adminitrarea tratamentului de sustinere.

Cauzele comune ale edemelor din anasarca cuprind insuficienta de organe si malnutritia. Insuficienta congestive cardiaca, insuficienta renala si cea hepatica conduc toate la edeme, interferand cu circulatia si expresia fluidelor in corp. Reactiile medicamentoase severe pot de asemenea uneori determina acest simptom, precum si o administrare excesiva de fluide intravenoase. Pacientii sunt monitorizati atent daca edemele sunt o potentiala complicatie a tratamentului medical, anasarca fiind astfel repede descoperita si tratata.

Tumefierea debuteaza de obicei la torace si se extinde la extremitati. Pielea edematiata este rece la atingere si prezinta semnul godeului. Scaderea elasticitatii pielii observata in anasarca poate fi asociata si cu o piele flasca.

Pacientii care au insuficienta renala si anasarca vor acuza:

• greata, anemie, lipsa apetitului, varsaturi
• crampe, absenta debitului urinar
• edemul piciooarelor si a miinilor
• slabiciune generala, scurtarea respiratiei.

Pentru pacientii cu insuficienta cardiaca congestive alaturi de anasarca, simptomele cuprind:

• ortopnee, crize de dispnee nocturna paroxistica
• scurtarea respiratiei, slabiciune generala
• apetit diminuat, durere abdominala.

Pentru pacientii cu edeme idiopatice, edemele picioarelor vor fi exaggerate cand acesta este in pozitie ortostatica. Exista si o edematiere evidenta periorbitala, mai ales dimineata la trezire.

Edemul generalizat extrem poate fi determinat de

• arsuri severe, tratamente cu corticosteroizi, hipoalbuminemia
• aport excesiv de sare, diabet, sindrom de vena cava
• unele medicamente: steroizii androgeni sau anabolici, thiazolidinedionele, estrogenii,
• insuficienta hepatica, insuficienta cardiaca, insuficienta renala
• preeclampsie, chimioterapie pe baza de substante extrase din plante: Doxetaxel
• sindrom POEMS, malnutritie severa, deficit de proteine.

Diagnosticul de anasarca

O selectie a metodelor de diagnostic poate fi folosita in incercarea de a diagnostica anasarca. Aceste teste si alte metode de diagnostic trebuie efectuate de catre un medic care cunoaste interpretarea rezultatelor.

Cele mai folosite teste/ metode in diagnosticarea predispozitiei unei persoane de a dezvolta anasarca cuprind:
Dozarea albuminei - nivelele scazute ale albuminei pot conduce la edeme. Aceste test poate determina o hipoalbuminemie sau o albuminemie la limita inferioara. Albumina serica este cea mai importanta proteina plasmatica in corpul uman si este folosita in diferite functii precum mentinerea presiunii osmotice (necesara pentru o distributie adecvata a fluidelor) sic a un transportor plasmatic.
Ecocardiograma si electrocardiograma - ambele teste ale inimii, echocardiograma este o sonograma in timp ce EKG interpreteaza activitatea electrica intr-o perioada de timp. Echocardiograma poate fi cunoscuta ca ECHO cardiaca sau ultrasunetele cardiace.
Testele renale si hepatice - aceste doua baterii de teste evalueaza functionarea respectivelor organe. Pentru rinichi, rata de filtrare glomerulara si testul de clearance al creatininei sunt doua teste care masoara aspect diferite ale functiei renale. Citeva teste hepatice comune, incluzand enzimele hepatice sunt: alanine transaminaza (ALT), fosfataza alkaline (ALP), bilirubina directa (BD) si bilirubina totala.
Urinoanaliza - descrie o colectie de teste efectuate pe urina colectata a pacientului. Unele folosesc niste dipstick-uri, iar rezultatul este observat pe baza unei culori modificate ale cartonasului. Testele efectuate folosind urinoanaliza cuprind; aciditatea (pH-ul) urinara, corpii cetonici (absenti), proteinele (absente), hipertiroidismul si icterul.

Alte teste:

• determinarea electrolitilor
• efectuarea unei radiografii toracice
• efectuarea unei electrocardiograme.

Tratament

Intotdeauna se va determina etiologia edemelor, tratamentul urmand a inlatura cauza si a trata efectele.

Medicatia

Se folosesc diureticele de ansa care ajuta la eliminarea apei in exces accumulate in corp prin rinichi. Acestea stimuleaza ansa lui Henle din glomeruli renali, locul unde se regleaza sarea si apa eliminate in urina. Exemple de diuretice de ansa sunt; furosemidul, torsemidul, butethamina.
Diuretice care economisesc potasiu - potasiul este un elecrolit important, de asemenea excretat in urina. Aceste medicamente isi pastreaza rolul diuretic, dar pastreaza in corp potasiul. Cele mai folosite sunt spironolactone, triamterenul.
Thiazidele sunt diuretice potente de alt tip care produc un raspuns sinergic deoarece stimuleaza diferite regiuni din rinichi pentru excretia apei in exces. Hidroclorothiazida este un exemplu al acestui tip de diuretic.

Unul dintre primele tratamente recomandate pentru edeme este reducerea nivelului de sare din alimente. O restrictie alimentara a sari poate fi unica interventie necesara pentru ca edemele sa se remita singure. Reducerea sari din organism este posibila si prin administrarea de diuretice cu recomandarea medicului, pentru a monitoriza cu atentie efectele secundare ale medicatiei.

Un tratament eficient al edemelor, care nu necesita medicatie este repausul zilnic la pat. Este mai ales eficient pentru edemul prezent doar la picioare. Pozitia in decubit dorsal cu picioarele usor ridicate poate fi unicul tratament necesar pentru a reduce prezenta edemelor. Unii medici recomanda si purtarea ciorapilor elastici.

Magneziul este un supliment care promite reducerea edemelor. Acesta poate fi administrat unic sau ca parte dintr-un produs multivitaminic. Uleiul de primula de seara este o sursa bogata in acid linoleic, care poate lucra ca un remediu pentru edeme la unele persoane. Unii cercetatori considera ca eficacitatea acestui ulei creste daca este administrat alaturi de uleiul de peste, mai ales in edemele asociate cu sindromul premenstrual.

Ginko biloba este un supliment natural considerat a sustine sanatatea circulatiei sangvine. Efectul sau pozitiv asupra sistemului circulator este considerat a scade acumularea de fluide asociata cu edemele.

Diete si remedii naturiste

• cum diureticele elimina potasiul, cu exceptia celor care il economisesc, pacientii au nevoie de alimente bogate in potasiu precum: bananele, cartofii, portocalele si rosiile
• salata alfalfa contine clorofila care este un detoxifiant puternic, se recomanda 2.000 pana la 3.000 de mg pe zi
• proteinele ajuta la reducerea edemelor, se vor consuma oua, peste alb, carne de curcan sau pui, brinza de casa, kefir sau iaurt slab
• o dieta bogata in fibre poate fi un remediu pentru edeme
• pentru pacientii cu edeme post-chirurgicale, castanele sunt demonstrate a ajuta
• bioflavonoizii sunt recunoscuti a fi utili
• exercitiile fizice sunt recomandate, alaturi de saune pentru a favoriza transpiratiile
• se vor consuma ceaiuri recunoscute a fi diuretice natural
• este importanta evitarea alcoolului, a proteinelor animale, a ciocolatei
• aportul de sare trebuie redus deoarece creste incidenta retentiei de apa in corp, cum sarea este importanta in aromatizarea alimentelor se poate folosi lamiia in loc
• se recomanda ridicarea piciorelor deasupra nivelului inimii pentru a creste returul venos in picioare
• se va limita aportul de fluide, mai ales pentru pacientii cu insuficienta renala si insuficienta cardiaca, aportul de fluide excesiv conducand la edeme si la dispnee.