Dureri vaginale

Durerea sau disconfortul resimțit la nivelul vaginului și eventual organelor genitale externe poate să apară spontan sau la contactul sexual (dispareunie), având diverse intensități și putând fi asociată cu alte simptome sau semne precum arsuri, prurit, disurie, secreții vaginale. Acestea apar cel mai frecvent în cadrul unor patologii, de obicei de natură infecțioasă. (1)

Cauze și factori de risc

Vaginite infecțioase

Cea mai frecventă cauză a durerilor vaginale sunt infecțiile, în special cele asociate cu transmiterea pe cale sexuală (1). Acestea sunt cauzate mai frecvent de fungi (frecvent Candida Albicans) sau paraziți (mai ales Trichomonas vaginalis). (2) De obicei infecțiile bacteriene nu produc durere. (3)

Infecțiile pot fi favorizate de scăderea imunității asociată diverselor condiții fiziologice sau patologice (sarcină, diabet zaharat, neoplazii), de folosirea anumitor medicamente (antibiotice, corticosteroizi, citostatice, anticoncepționale), de dispozitivele intrauterine sau dușurile intravaginale, riscul crescând direct proporțional cu numărul de contacte sexuale și de parteneri. (2)

Aceste infecții prezintă un tablou clinic tipic fiecărei etiologii, care pe lângă durerea vaginală, poate include leucoree cu diverse caracteristici, senzația de arsură, prurit, disurie și semne inflamatorii la examenul local. În formele cronice manifestările pot fi diminuate sau absente. (2)

Vaginite non-infecțioase

Inflamația vaginală de cauză non-infecțioasă poate fi produsă de folosirea unor spray-uri vaginale, săpunuri și detergenți cu parfum, spemicide care irită zona sau declanșează o reacție alergică. De asemenea, inflamația poate fi datorată unor corpi străini (de exemplu tampoane) retentionați un timp îndelungat. (2)

Atrofia vaginală post-menopauză

Ca urmare a instalării menopauzei se produce o scădere drastică a nivelului de hormoni estrogeni și consecutiv atrofia mucoasei vaginale, care poate conduce la apariția unor eroziuni dureroase. (2)

Post-partum

Durerea vaginală post-partum este cauzată de producerea unor lacerații la nivelul peretelui vaginal consecutiv nașterii pe cale naturală. (1)

Traumatisme

Durerea poate fi asociată cu efectuarea unor manevre medicale precum recoltarea de frotiuri de la nivelul colului uterin pentru examenul citologic Babeș-Papanicolau. De asemenea poate fi consecința unor proceduri minim-invazive sau chirurgicale utilizate pentru a îndepărta anumite formațiuni benigne, maligne sau histerectomiei. (1)

Cauza durerii poate fi reprezentată și de traumatismul local asociat contactului sexual.

Durerea neuropatică

Aceasta este cauzată de existența unor anomalii ale structurilor nervoase de la nivelul cervixului sau porțiunii superioare a vaginului, structurile genitale fiind aparent integre macroscopic. (1)

Tulburări psihologice

Istoricul de abuz sexual poate fi o cauză asociată cu traume fizice și psihice ce conduc la apariția durerii vaginale, în special sub forma dispareuniei.

Diagnostic

O parte importantă a diagnosticului este anamneza în cadrul căreia medicul obține o descriere detaliată a simptomatologiei, duratei și contextului de apariție, acestea orientând spre o anumită etiologie. Totodată, este important istoricul pacientului, inclusiv al infecțiilor cu transmitere sexuală preexistente. (2)

Ulterior, se efectuază examenul clinic local ce cuprinde inspecția regiunii vulvo-vaginale, tuseul vaginal și examenul cu valve. Se pot observa, în funcție de etiologie, modificări inflamatorii, eroziuni, lacerații, formațiuni tumorale, secreții anormale etc. Se va testa ph-ul vaginal și se va recolta din secreția vaginală pentru examenele de laborator. (2)

Examenele paraclinice selectate sunt foarte variate și depind de etiologia suspectată în urma anamnezei și examenului clinic.

Tratament și mijloace de prevenție

Tratamentul este foarte variat și depinde de etiologia durerii vaginale.

În cadrul vaginitelor infecțioase se utilizează derivați de imidazol pentru infecțiile fungice și derivati de nitroimidazol pentru cele parazitare cu Trichomonas vaginalis, acestea fiind cele mai frecvente etiologii. Tratamentul va fi aplicat ambilor parteneri în cazul infecțiilor cu transmitere sexuală. Pentru ușurarea disconfortului local, se pot aplica comprese reci până când medicația își face efectul. (2, 4)

Tratamentul vaginitelor non-infecțioase constă în întreruperea utilizării acelui produs, asociat eventual cu un tratament topic care să combată simptomele sau alergia (antihistamine). (4)

În cazul atrofiei vaginale asociate menopauzei se poate administra un tratament substitutiv hormonal topic sau oral, considerând că beneficiile depașesc riscurile. De asemenea trebuie facut diagnosticul diferențial cu atrofia vaginală care poate fi indusă de consumul anumitor medicamente precum statinele. (2)

În cazul durerii post-partum sau post-traumatică, simptomele se remit de obicei prin vindecarea leziunilor.

Durerea neuropatică necesită utilizarea de anestezice injectate local sau aplicate topic, de substanțe cu efect asupra sistemului nervos central (antidepresive triciclice, anticonvulsivante) și în cazuri extreme de injectare de alcool sau îndepărtarea chirurgicală a parții superioare a vaginului. (1)

În cazul pacienților cu istoric de abuz sexual se recomandă consult psihologic.

În ceea ce privește mijloacele de prevenție următoarele abordări pot ameliora simptomele sau preveni recurența: igiena locală bună cu evitarea dușurilor intravaginale, utilizarea lenjeriei intime de bumbac în locul celei sintetice, evitarea produselor iritante locale, folosirea prezervativului. (2, 5)