Durerea pelvină

Pelvisul este regiunea anatomică abdominală inferioră cuprinsă între oasele bazinului. Durerea pelvină poate fi cauzată de numeroase afecțiuni, care țintesc sistemul excretor (urinar), digestiv (intestinal), reproducător (genital) sau osos. Este un simptom foarte răspândit, în special în rândul populației feminine, dar nu exclusiv, incidența bolilor vizând de la pacienții tineri până la cei de etate avansată. În continuare vă prezentăm o abordare comparativă între afecțiunile care pot cauza durere pelvină acută și cele care generează una cronică.

Semne și simptome asociate durerii pelvine:

Durerea este de cele mai multe ori difuză în etajul inferior al abdomenului, putând însă să fie localizată în bară deasupra simfizei pubiene sau poate iradia către coapse, flancuri sau posterior sper zona lombară. Deseori la sexul feminin este descrisă și vulvodinia (durere în zona organelor genitale feminine externe). Datorită diversității etiologice a patologiilor din această regiune anatomică, adițional durerii, pacienții pot descrie senzație de greață, vărsături, meteorism (balonare), constipație, febră, diaree, sângerare rectală și genitală, respirație superficială, tahicardie, apărare abdominală, dismenoree (durere în timpul sau înaintea ciclului menstrual), tulburarea regularității ciclului menstrual, amenoree (lipsa menstruației), anovulație, sterilitate, dispareunie (durere în timpul actului sexual), disurie (durere la micțiune sau senzație de arsură), urină urât mirositoare și tulbure, polachiurie (urinare deasă și în cantități scăzute).

Durerea pelvină acută:

Este bruscă, neașteptată, violentă, de intensitate crescută, cu caracter de înțepătură sau arsură și durează  maximum 3 săptămâni

Boala inflamatorie pelvină:

Reprezintă infecția polimicrobiană a tractului genital superior, produsă predominant de germeni cu transmitere sexuală, dar și de cei endogeni. Pacientele prezintă durere în regiunea abdominală inferioră, durere la mobilizarea colului uterin sau anexelor, febră și frisoane, tulburări ale ciclului menstrual, secreție de lichid cervical purulent.  Diagnosticul se realizează prin analize serologice și microbiologice ale secreției, ecografie transvaginală sau laparoscopie. (1,6)

Prostatita acută:

Este inflamația prostatei cauzată, de regulă, de germeni ale florei intestinale (ex. E.coli) pe care ascendentă urinară. Simptomele specifice sunt durerea perineală (zona dintre pubis, cocis și fața interioră a coapselor), sacrală sau suprapubiană, poliurie și disurie, obstrucție urinară (datorită edemațierii glandei) până la apariția globului vezical (retenția acută de urină). Febra este comună, iar tușeul rectal este extrem de dureros. Diagnosticul este stabilit cu ajutorul analizelor sangvine (markerul serologic PSA poate fi crescut), a examenului de urină, uroculturii și a ecografiei abdominale care poate evidenția edemațierea prostatei. (2,6,10,11)

Uretrita:

Inflamația uretrei (ultimul segment al căilor urinare, de la vezică urinară până la exterior), de regulă cauzată de germeni ai florei bacteriene intestinale ascensionați prin uretră. Durerea pelvină se datorează faptului că, din punct de vedere anatomic, uretra străbate planșeul pelvin (mușchii care închid inferior cavitatea abdominală). Tabloul simptomatologic mai cuprinde secreție purulentă albă sau verde, disurie și prurit. Diagnosticul se realizează cu ajutorul analizelor serologice, uroculturii și eventual a unei uretroscopii. (8)

Sarcina extrauterină:

Reprezintă nidația patologică a zigotului (celula rezultată prin fecundarea ovulului de către spermatozoid) în afara uterului. Examenul clinic poate releva semne și simptome caracteristice gravidanței precum dezvoltarea sâniilor, apariției hiperpigmentării obrajilor, greață și vărsături. De asemenea se remarcă amenoreea (lipsa menstruației), și durerea colicativă, recurentă în regiunea pelvină. Progresiv zigotul se dezvoltă și determină perforarea tubei uterine, moment în care apare durerea puternică, tăioasă, continuă și cu caracter de arsură, apărare abdominală. Diagnosticul se realizează prin efectuarea unui test de sarcină, dozarea unor hormoni de sarcină (precum gonadotropina corionică umană), realizarea în urgență a unei ecografii abdominale și a unei pelviscopii laparoscopice. (9)

Avortul:

Se definește ca fiind întreruperea involuntară și prematură a sarcinii. În literatura de specialitate există diferite subcategorii de avorturi, dar de regulă această patologie se manifestă clinic prin durere pelvină cu iradiere lombară sau cu caracter de crampă, sângerare vaginală, secreție vaginală care poate conține și fragmente de țesuturi, sistarea mișcărilor și bătăilor inimii a fătului, greață, vărsături, dispnee.  Diagnosticul se efectuează cu ajutorul unei ecografii abdominale, cardiotocografii (înregistrarea contracțiilor uterine și bătăile inimii fetale) și unei colposcopii. (7)

Boli cu Transmitere sexuală, Vaginita, Cervicita:

Inflamația vaginului sau colului uterin se datorează de regulă germenilor cu transmitere sexuală care pot fi microbi (Neisseria gonorrheae, Chlamydia trachomatis, Treponema pallidum), virusuri (HIV, Hepatitei B, Herpes simplex, Citomegalovirus), paraziți (Trichomonas vaginalis). Clinic se manifestă prin durere pelvină, secreție galben-verzuie abundentă care poate data de la ultima menstruație, iritația și prurit a organelor genitale externe, sau a regiunii anale prin contaminare, la care se adaugă semne urinare precum disurie și polachiurie. Examinarea vaginală este dureroasă datorită mucoasei inflamate și cu pete hemoragice, motiv pentru care pot apare sângerări intermenstruale. Relativ frecvent (10% din cazuri) pot apare semne de răspândire a infecției către regiuni anatomice îndepărtate, evidențiindu-se perihepatita (inflamația capsulei ficatului) sau septicemia, care se poate manifesta prin inflamații și dureri articulare, ferbă, meningită, endocardită și erupții cutanate. Diagnosticul este efectuat printr-o colposcopie și un examen microbiologic al secreției. (1)

Hernia inghinală:

Reprezintă deplasarea unei anse intestinale (segment al intestinului subțire) prin canalul inghinal. În mod obișnuit este asimptomatică până la momentul incastrării (ansa intestinală nu poate fi introdusă înapoi în cavitatea abdominală), clipă în care apare simptomatologia caracteristică abdomenului acut datorită sistării circulației și necrozarea țesuturilor: durere acută de intensitate crescută, apărare abdominală, greață și vărsături (datorită blocării tranzitului în aval), meteorism, febră, transpirație rece, putându-se ajunge până la șoc și peritonită. (3)

Durerea pelvină cronică:

Este persistentă, recurentă, cu caracter de crampă sau colică, este „surdă” și durează mai mult de 6 săptămâni.

Prolaps de col uterin:

Reprezintă coborârea uterului (odată cu acesta și colul uterin). Acest fenomen duce la comprimare vaginală cu producerea ulcerului, care are predispoziție mare la infectare (vaginită, boală inflamatorie pelvină, septicemie). Aceste alterări morfofuncționale sunt responsabile de generarea durerii pelvine. Deplasarea uterului conduce la schimbarea direcției axiale a uretrei, fapt care împiedică evacuarea totală a urinei din vezica urinară, factor favorizant pentru apariția cistitei, pielonefritei și a hipertrofiei musculare a vezicii urinare. Dacă prolapsul este semnificativ, poate comprima și peretele anterior al rectului, îngreunând astfel defecarea. Diagnosticul se realizează prin examen clinic (inspecție și palpare) și colposcopie. (1)

Cancer cervical:

Creșterea tumorală generează clinic durere pelvină prin implicarea plexului sacral (complex de nervi). De regulă mai pot fi descrise următoarele semne și simptome clinice: sângerări continue, prolungate, intermenstruale sau provocate de procesul defecării, secreții albicioase în cantități crescute, apariția de ulcere (erodări structurale), edeme ale membrelor inferioare prin obstrucționarea întoarcerii venoase sau limfatice, simptomtologie urinară precum disurie, hematurie, incontinență (prin formarea de fistule cervico-vezicale), retenție acută de urină prin invazie uretrală, sau dereglări intestinale precum diaree, durere rectală, sângerare rectală sau apariția de fistule cervico-rectale. Frecvent mai sunt întâlnite caracteristici specifice pacienților oncologici: cașexie, anemie, fatigabilitate, ascită. Diagnosticul presupune examenul clinic (inspecția și palparea), colposcopie, rectoscopie, uretrocistoscopie, computer tomografie și puncție biopsie. (1)

Colita ulcerativă:

Se definește ca fiind o inflamație cronică,  care afectează segmente întregi prin ulcerații a straturilor superficiale a intestinului gros. De regulă mucoasa rectosigmoidiană este afectată (explicându-se astfel disconfortul pelvin). Clinic se manifestă prin diarei cu sânge și mucus, dureri abdominale cu caracter de crampe, tenesme, rar febră și anemie. (4)

Cancer rectal:

Neoplazia acestui organ poate fi o altă cauză de durere pelvină cronică. Adițional se poate constata sângerare rectală, defecare mai frecventă cu prezența de tenesme, îngustarea calibrului scaunului, ajungându-se până la obstrucție intestinală prin blocarea tranzitului intestinal. Acestui tablou clinic se pot adauga semne și simptome urinare prin metastazarea neoplasmului către vezica urinară, sau se poate intensifica durerea lombară prin invadare tumorală a plexului sacral. (3,5)

Endometrioză:

Reprezintă apariția de țesut endometrial în afara uterului, în special la nivelul planșeului pelvin și a ovarelor. Durerea pelvină este proporțională cu gradul de penetrare tisulară a celulelor tumorale (cu cât invadează mai adânc planșeul pelvin, cu atât mai mare e durerea pelvină). Disconfort pelvin apare constant înainte de menstruație, la care se adaugă hemoragiile genitale sau rectale, dismenoreea (durere înainte și în timpul menstruației), sterilitate, dispareunie (durere în timpul actului sexual) (1,12)

Chist ovarian, Ovarul Polichistic:

Asemenea tumorilor, chistul este o formațiune ce poate genera o senzație de disconfort pelvin prin apăsarea supra planșeului pelvin. Caracteristic acestei patologii este nivelul seric crescut de testosteron care generează hirsutism (creșterea anormală a părului pe zone care în mod normal nu sunt acoperite de păr), obezitate, amenoree, anovulație, sterilitate prelungită, semne de virilizare (dezvoltare exagerată a caracteristicilor masculine) și rezistență la insulină. (6)

Tumori Ovariene:

De regulă tumorile de ovar sunt asimptomatice sau pot cauza o senzație de disconfort pelvin datorită generării unei presiuni fizice asupra musculaturii pelvine. Creșterea în dimensiune a tumorii face ca formațiunea să determine comprimarea organelor învecinate, agravând durerea și cauzând greață, vărsături, episoade recurente de ocluzie, ascită și edeme ale membrelor inferioare prin blocarea întoarcerii venoase. (1)

Osteoporoza:

Este o afecțiune care cauzează scăderea densității osoase și o remodelare patologică a microarhitecturii țesutului osos. Durerea pelvină sesizată de pacienții vârstnici este în acest caz o durere pelvină particulară, de natură osoasă, prin afectarea oaselor bazinului. Originea acestei dureri sunt fracturile acestor structuri osoase. Clinic această afecțiune se remarcă cel mai des prin durere a spatelui și scădere în înălțime, urmând ca ulterior să fie afectate alte componente ale sistemului osos (membru inferior, superior, bazin) (13,14)

Concluzii:

Durerea pelvină este un simptom difuz, greu localizabil, ce poate deriva dintr-o afecțiune ginecologică, obstetrică, urinară, intestinală sau osoasă. Datorită nespecificității sale, durerea pelvină este greu de diagnosticat doar din punct de vedere clinic, necesitând astfel o serie de investigații suplimentare ghidate pe baza semnelor și simptomelor clinice adiționale descrise de pacienți.