Durerea epigastrică

Durerea epigastrică este un simptom nespecific și nu este neapărat asociat unei boli. O masă bogată, consumul de alcool, sarcina, diferite medicamente și stresul pot genera epigastralgie, în funcție de predispoziția fiecărui organism. De cele mai multe ori, simptomele sunt de natură digestivă: pirozis (senzație de arsură), greață, vărsături, crampe, eructații, meteorism (balonare). Natura digestivă a simptomelor nu impune și o proveniență strict gastro-intestinală sau hepatică a acestora. Printre originiile durerii epigastrice se numără și cele cardiovasculare, neuromusculare, psiho-emoționale. [1, 2]

Anatomie

Peretele abdominal anterior poate fi împărțit în nouă regiuni topografice prin trasarea a patru linii convenționale: linia orizontală superioară (planul subcostal), linia orizontală inferioară (planul ce unește spinele iliace antero-superioare) și două linii verticale, stângă și dreaptă, ce corespund marginilor laterale ale mușchilor drepți abdominali, numite și pararectale. Regiunile abdominale sunt epigastrul, mezogastrul, hipogastrul, hipocondrul drept, hipocondrul stâng, flancul drept, flancul stâng, fosa iliacă dreaptă și fosa iliacă stângă.

Epigastrul, știut și sub denumirea de „capul pieptului”, are superior rebordul costal și apendicele xifoid, lateral regiunile hipocondrice și inferior mezogastrul (periombilical). La acest nivel se proiectează o serie de organe ale sistemului digestiv, cum ar fi: o porțiune a ficatului, stomacul, bulbul duodenal, pancreasul, flexura duodeno-jejunală.

Durerea epigastrică - Afecțiuni posibile

1. Indigestia (dispepsia)

De cele mai multe ori nu se poate identifica o cauză. Frecvent, intră în discuție refluxul gastro-esofagian sau dispepsia funcțională (în absența unei etiologii organice, sunt prezente de peste trei luni senzația de plenitudine postprandială, sațietate precoce, arsură epigastrică). Medicamentele care ar putea provoca dispepsie sunt: antiinflamatoare nesteroidiene, antibiotice, levodopa, digoxina, teofilin. [3]

2. Boala de reflux gastroesofagian (BRGE)

Refluxul în sine este un proces normal care constă în deplasarea conținutului gastric către esofag, după mese voluminoase, fără să producă leziuni esofagiene. BRGE se instalează atunci când cantitatea refluată depășește limitele fiziologice și poate determina apariția de leziuni. Mecanismele antireflux ale organismului sunt depășite, fiind un dezechilibru între factorii protectori ai mucoasei esofagiene (bariera sfinctieriană) și factorii de agresiune gastrică (secreția clorhidropeptică, enzime pancreatice). În afară de simptomele specifice, adică regurcitație și pirozis, pot apărea și manifestări extraesofagiene: faringită, senzație de nod în gât, răgușeală (afectare laringiană), tuse, chiar pneumonie de aspirație. [4]

3. Ulcerul gastroduodenal

Majoritatea persoanelor experimentează de mai multe ori senzația de „foame dureroasă”, care poate fi inofensivă, însă poate face trimitere și către diagnosticul de ulcer, dacă asociază și alte simptome, precum arsura, crampele, greața, vărsăturile. Ulcerul poate fi localizat la nivelul stomacului (de obicei curbura mică) sau la nivel duodenal. Durerea apare și se ameliorează diferit în funcție de localizare:

• ulcerul micii curburi generează durere imediat după ingestia de alimente, din cauza contactului acestora cu leziunea și a secreției acide; durerea se ameliorează la câteva ore după masă
• cel duodenal determină durere interprandial, la aproximativ o oră și jumătate până la trei ore de la ultima masă, deoarece atât durează digestia gastrică, în acel moment pilorul se relaxează și conținutul gastric trece în duoden; alimentația ameliorează durerea [5]

4. Gastrita

Reprezintă inflamația mucoasei gastrice și determină simptome asemănătoare ulcerului, de aceea este important să se realizeze diagnosticul diferențial – endoscopia digestivă superioară este o investigație utilă în acest sens. Etiologia este reprezentată frecvent de Helicobacter pylori, care poate fi identificat prin multiple teste de labortator, atât serologice, cât și din scaun. Gastrita se poate complica, prin absența tratamentului, cu ulcerul. Dieta este esențială din momentul în care pacientul a fost diagnosticat cu această afecțiune, fiind nevoit să își însușească niște principii la care nu va trebui să renunțe niciodată. Fumatul este, de asemenea, un agent etiologic important, care odată îndepărtat aduce pacientul într-o stare mult mai bună. [1]

5. Cancerul gastric

Arevoluționat epidemiologia în ultimele decenii, fiind a doua cea mai comună cauză de moarte determinată de cancer. Apariția lui derivă din combinația factorilor de mediu și a celor genetici. Un rol foarte important în prevenția bolii și protecția gastrică îl au fructele proaspete și legumele verzi, galbene, portocalii, bogate în ß-caroten, vitaminele C, E, probabil datorită rolului lor antioxidant. Simptomele care apar și duc la suspiciunea unui cancer sunt: pierdere semnificativă involuntară în greutate, inapetență (în special pentru carne), durere epigastrică, sațietate precoce, vărsături cu sau fără sânge, oboseală (posibil din cauza unei anemii instalate), chiar icter - dacă tumora s-a extins către ficat. Simptomele pot fi asemănătoare și cu cele din ulcer, de aceea este important să nu fie ignorate și să fie investigate cât mai repede posibil. Endoscopia digestivă superioară este investigația de primă alegere în vederea diagnosticului diferențial și, bineînțeles, recoltarea unei biopsii pentru verficarea suspiciunii de cancer. Esențiale sunt investigațiile imagistice cu o mai mare sensibilitate, precum TC. [6, 7]

6. Hernia hiatală

Mușchiul diafragm, cel care separă cavitatea toracică de cea abdominală, prezintă mai multe orificii, mai mici (prin care pătrund nervi, spre exemplu), dar și mai mari. Hernierea unei porțiuni din stomac în mediastin prin hiatusul diafragmatic definește această afecțiune. Joncțiunea eso-gastrică își pierde anatomia normală și este favorizată apariția refluxului gastroesofagian, simptomatologia fiind asemănătoare BRGE. Există posibilitatea sângerării oculte la acest nivel, adică într-un ritm constant și încet, fără a fi o urgență, însă poate genera anemie severă, care uneori poate fi printre singurele manifestări apărute. Investigațiile imagistice pun diagnosticul de hernie hiatală, însă în situația decelării unei anemii severe, căutarea diagnosticelor nu se limitează niciodată aici. [8]

7. Pancreatita

Constă în inflamația parenchimului pancreatic, care poate fi ușoară sau amenințătoare de viață. Afecțiunea se poate instala brusc, acut, sau poate evolua cronic. Alcoolul este o cauza frecventă de pancreatită, prin blocarea ductelor pancreatice. Durerea acută este tipică, localizată în epigastru, descrisă ca „durere în bară”, cu iradiere în spate și în lateral, putând fi ameliorată prin poziția corpului aplecat înainte. Poate fi însoțită de greață și vărsături, diaree, febră, puls accelerat, șoc în situațiile mai grave, icter dacă sunt afectate căile biliare. Forma cronică prezintă durerea cu aceleași caracteristici, doar că este recidivantă, apar malabsorbție, diaree cronică, steatoree (lipide în scaun), scădere în greutate și intoleranță la grăsimi. Din păcate, în forma cronică, distrucția este ireversibilă, în timp ce în forma acută, organul se reface complet după un episod. [1]

8. Litiaza biliară (calculii biliari)

Oafecțiune des întâlnită, cu următorii factori de risc: obezitate, vârstă înaintată, sex feminin, dietă hipercalorică. În situația în care un calcul migrează de-a lungul canalului cistic, apare colica biliară, descrisă ca o durere progresivă, care atinge un maxim, după care, încet, revine la normal. Termenul de „colică” este impropriu, deoarece durerea este mai degrabă continuă decât colicativă (intermitentă). Localizarea durerii este epigastrică și iradiază în spate, interscapular, sau în umărul drept. Greața și vărsăturile se asociază în cele mai multe cazuri. Diagnosticul se stabilește imagistic, prin ecografie sau radiografie abdominală pe gol. Tratamentul este medicamentos sau chirurgical, în funcție de situație, unii pacienți pot fi asimptomatici, calculii fiind descoperiți la investigații de rutină. [9]

9. Infarctul miocardic acut (IMA)

Surprinzător pentru pacienți, ischemia miocardică (generatoare de infarct) se poate manifesta atipic, cu localizarea durerii în altă parte față de piept (retrosternal). Epigastrul este una dintre localizările din categoria celor atipice și poate fi chiar unică. O astfel de durere poate conduce la un diagnostic greșit, confundat cu sfera gastrointestinală sau chiar cu cea musculoscheletală. De cele mai multe ori, epigastralgia este însoțită de manifestări cardiovasculare: dispnee (dificultăți în respirație), puls rapid sau neregulat, transpirație rece, amețeală. Electrocardiografia (ECG) este investigația esențială pentru diagnostic, modificările specifice IMA elimină, astfel, orice dubiu. [10]

10. Zona zoster

Boală infecto-contagioasă generată de infecția secundară sau reactivată cu virusul varicelo-zosterian. Înainte de apariția tipicei erupții eritematoveziculoase, apar febră, oboseală, cefalee, adenopatie regională și o durere ce are caracter de înțepătură sau arsură în zona unde va apărea erupția. Durerea este localizată frecvent la nivelul toracelui, însă epigastrul este, de asemenea, o țintă. [11]

Ce facem dacă avem durere epigastrică?

Având în vedere multitudinea de posibilități și de complicații enumerate mai sus, cu siguranță pacientul care acuză epigastralgie nu trebuie să ignore acest simptom. În funcție de caracterul și intensitatea durerii, poate reprezenta o urgență medicală sau poate fi unul dintre semnele bolii descoperită accidental în cursul investigațiilor de rutină.